58 matches
-
labiilor interne, ca un copac crescut într-o văioagă. Dar pe drumul spre vagin, într-un loc în care ar fi trebuit să dea doar peste o lunecare anticipativă, peste faleza ce coboară în mare, găsi un nodul minuscul, un grăuncior de carne. Desigur, dacă i-ar fi permis mâinii să ducă o oglindă în locul acela, așa cum fusese învățată, să o ducă în locul pe care gura lui Dan îl vizitase atât de rar, Carol ar fi putut să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca a unui neg sau a unei bătături. „Însă“, îi explică trupul minții lui Carol, „obiectele din zona genitală, asemenea celor din gură, par mult mai mari decât sunt de fapt“. Liniștită de această explicație naivă, Carol lăsă în pace grăunciorul de carne. Un deget porni spre sud, spre vagin, iar celălalt o luă spre nord, spre clitoris. În acest timp, Whiter Shade of Pale căpătase formă și substanță, transformându-se în Riders on the Storm; iar după ce călăreții au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
clitoris. În acest timp, Whiter Shade of Pale căpătase formă și substanță, transformându-se în Riders on the Storm; iar după ce călăreții au dispărut, Carol a rămas întinsă pe cuvertură, goală și umedă. Dar nu fusese ultima ei întâlnire cu grăunciorul de carne, din contră. Asta pentru că, deși țăranul de trup preferase să o catalogheze drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți și gingii, amintirea aceasta era ca un instantaneu jenant de la o petrecere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cancer, făcuse tot ce îi stătea în puteri pentru a-i da femeii indicațiile cele mai obscure și mai încâlcite. Întorcând spatele locului în care băcanul îngenunchease pentru a pune etichetele cu prețul pe niște conserve cu pastă de tomate, grăunciorul îi revenise subit în minte, astfel că înțepeni de groază la gândul că prelungirea aceea înfiorătoare ar putea ieși dintr-odată din strânsoarea blugilor și a lenjeriei elastice. Ajunsă pe un culoar pe care nu se mai afla nimeni, Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care nu se mai afla nimeni, Carol își desfăcu șlițul pentru ca mâna să i se strecoare înăuntru și să poată pipăi interiorul umed. Dumnezeule! Era acolo, mai mare ca oricând! Să fie oare de vină sensibilitatea exagerată a degetelor, sau grăunciorul chiar crescuse? I se părea ei, sau degetele chiar simțeau că aceasta avea o consistență internă proprie, care îi sugera că nu e doar o bucată de carne amorfă, ci una înzestrată cu simțire? Capul curios al băcanului se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dezbraci și să te urci pe masa de consultație. Odată ajunsă acolo, fie și numai grija sau dexteritatea cu care te examinează te face să te simți mai liniștită. Când termină consultul, îți dă o explicație cu totul satisfăcătoare privind grăunciorul de carne: originea, forma, mărimea probabilă și durata de viață. Pleci din cabinet cu o rețetă pentru câteva calmante și unguente; nu e nici o problemă. Asta ai vrea să facă și Carol, nu-i așa? Numai că experiențele medicale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
următoarele patruzeci și opt de ore, Carol cântărise ideea de a se duce pentru o consultație la Flaherty sau de a o suna pe Beverley pentru un sfat sau de a nu face absolut nimic, sperând că, indiferent ce era grăunciorul acela, se va estompa, se va usca sau se va resorbi. Mai simplu spus, spera că va dispărea de la sine. Că îi va lăsa organele genitale curate, netede, plăcute la pipăit, așa cum fuseseră în ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dispărea de la sine. Că îi va lăsa organele genitale curate, netede, plăcute la pipăit, așa cum fuseseră în ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca rufe, aranja cuverturile de pe pat sau curăța cu aspiratorul ei Shake’n’Vac, grăunciorul de carne i se strecura neplăcut în gânduri. Gheara neliniștită își relua explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi fost de vină imaginația, alimentată de anxietate, dar, de fiecare dată când degetele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca rufe, aranja cuverturile de pe pat sau curăța cu aspiratorul ei Shake’n’Vac, grăunciorul de carne i se strecura neplăcut în gânduri. Gheara neliniștită își relua explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi fost de vină imaginația, alimentată de anxietate, dar, de fiecare dată când degetele îi desfăceau labiile, grăunciorul părea că se face și mai mare, și mai dur. După cele patruzeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
i se strecura neplăcut în gânduri. Gheara neliniștită își relua explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi fost de vină imaginația, alimentată de anxietate, dar, de fiecare dată când degetele îi desfăceau labiile, grăunciorul părea că se face și mai mare, și mai dur. După cele patruzeci și opt de ore, Carol, în ciuda naturii sale placide, era chiar deranjată de situație. Decise ca de dimineață să se ocupe de asta, fie telefonându-i lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o rană pentru a scoate la iveală locul dureros de dedesubt. Evident, Dave 2 nu avea cum să-și dea seama că anxietatea lui Carol, de altfel foarte deranjantă, nu era determinată de Dan sau de mariajul lor, ci de grăunciorul de carne aflat tocmai în locul unde i se uneau coapsele. Își băuseră pe nerăsuflate nessul, iar Dan, un Dan slab și indecis, își încheiase bluzonul modern de piele. Carol se opusese doar de formă ideii de a-l însoți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unul pe altul. Ajunseseră niște simpli trecători prin baie, îmbrăcați în halate, asemenea lui Rock Hudson și Doris Day, doar că buzele le erau pecetluite. Aș putea chiar să spun că biata Carol nu mai avea timp să-și examineze grăunciorul. Aș putea - și în ciuda afurisitei tale de curiozități, ți-ai dori să-ți spun asta, n’est-ce pas? Numai că ți-ai da seama că te mint, nu? Evident că avea, ba nu, își făcea timp pentru a examina umflătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jetul trece printr-un soi de canal pentru a se îndrepta spre exterior. Uitându-se în jos, văzuse cum șuvoiul de urină iese dintr-un tub de carne. Pipăise cu degetele înțepenite de groază și obținuse confirmarea a ceea ce văzuse: grăunciorul era încă acolo. Numai că acum se ițea în afară dintre labii. Abia putuse să cuprindă chestia între degetul mare și arătător. Această imagine îi apărea reflectată, pe un fond de culoarea fructului de avocado, în oglinda mare de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că avea ocazia să-i fie de folos unui bărbat atât de prețuit și, În același timp, să se evidențieze ca maestru al Artei medicale. Ai Încredere În mine, messer Alighieri, și Îngăduiește-i puținei mele științe să adauge un grăuncior la a dumitale, care e mai mare. Într-un ungher al prăvăliei se găsea un lădoi din lemn masiv, cu muchiile Întărite prin benzi metalice și Închisă printr-un lacăt de siguranță cu cheie dublă, aidoma celor de la sipetele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
jgheabul lung de lemn, simți cum inima începe să-i bată cu putere. Câteva punctișoare galbene se vedeau strălucind în lumina după amiezei târzii, adunate în spatele leațurilor bătute pe fundul scocului. Scoase repede o batistă din buzunar în care ascunse grăuncioarele de metal prețios. O bucurie fără seamăn îi cuprinsese inima și cu greu se abținu să nu danseze de fericire. Însemna că nu muncise degeaba, dar mai ales că mina nu era seacă. Cuprins de frenezie se apucă să spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spuse Vasilică zâmbind larg, nu cred că ei reprezintă o pistă. Sunt țigani zlătari și nu se ocupă cu fărădelegi. Îi știm de o grămadă de vreme, vin aici an de an și spală nisipul din pâraiele de munte, căutând grăuncioare de aur. Nu ne făcură niciodată probleme. Stau liniștiți în tabăra lor și nu coboară decât foarte rar în oraș ca să-și ia de ale gurii. Pe deasupra, veniră ieri la secție să facă reclamație. Cică le dispăru și lor un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
priviri piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce se afla în tipsia aceea. Iaca domnule, rosti țiganul cel bătrân, asta scoatem noi! Cu vârful degetului arătător, răscoli grămăjoara de nisip ud și îi arătă două grăuncioare galbene și strălucitoare, nu mai mari decât o jumătate de bob de orez, dar mult mai subțiri. Le împinse cu unghia la marginea vasului și le culese în palmă. Nu-i mai mult de un sfert de gram, adăugă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
repetă el cu mânie. Se așezase la masă cu capul Între mâini. Fixa nisipul care reîncepuse să curgă. - Aceasta nu e decât o iluzie, așa cum timpul nu e decât o iluzie a simțurilor noastre, adăugă el dezolat. Uită-te la grăuncioarele acelea de nisip. Ca și ele, grăunțele timpului nostru se epuizează Într-un număr de ore și zile. Și ce știm noi, pierduți cum suntem În această pulbere? - Ești pe cale să-ți pierzi credința, priorule? - Nu... Însă niciodată ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
învinovățesc pentru nimic deoarece poveștile nu au sfârșit. Ancuța De dimineață Ancuța Mâna puii cu vărguța Nu la deal, si nu la baltă, Ea vrea altceva să facă. Cu cuțit și furculița Ea merge în poeniță, Punând pe farfurioare Galbenele grăuncioare. Patru frunze de salată Stau pe farfurii și-așteaptă; Morcoviorii drăgălași Sunt prin râzătoare rași. Varză, roșii , castraveți, Rasă brânză, cum credeți! Niște frunze de spanac, Și fasole de pe-arac. Boboceii se-nghiontesc, Farfuriile golesc. Folosește doar fetiță, Cuțitul
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
ar fi, chiar eu să fiu eroul? * Să fiu acel ce mută stânca, De-i stă în cale vreunui bine... Dar, vai, ce palidă mi-i brânca Și ce bicisnic sunt în sine! * Și totuși e în noi arvuna - Un grăuncior de Dumnezeu - Ce poate risipi furtuna Adusă-n om de vreun Boreu. * Ce-ar fi, în mine-adânc să sap După granula de-ametist, Să pot de rele să vă scap? Ce-ar fi să fiu un exorcist?... Referință Bibliografică: CE-
CE-AR FI SĂ FIU UN EXORCIST?... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367741_a_369070]
-
obținute se pune email cu ajutorul unei spatule mici. Se arde la 600 de grade. Filigranul este un mijloc prin care se obțin piese mai mici sau mai mari chiar de câteva kliograme. Granulația constă în obținerea de obiecte numai din grăuncioare de aur sau argint. Prin țintuire se aplică pietre prețioase și semiprețioase care cu ajutorul dăltițelor se fixează de metal. Târgul Iconarilor și Meșterilor Cruceri de la Muzeul Țăranului Român din București s-a terminat cu vizitarea portretului-atelier al meșterilor iconari: Muntean
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
obținute se pune email cu ajutorul unei spatule mici. Se arde la 600 de grade. Filigranul este un mijloc prin care se obțin piese mai mici sau mai mari chiar de câteva kliograme. Granulația constă în obținerea de obiecte numai din grăuncioare de aur sau argint. Prin țintuire se aplică pietre prețioase și semiprețioase care cu ajutorul dăltițelor se fixează de metal. Târgul Iconarilor și Meșterilor Cruceri de la Muzeul Țăranului Român din București s-a terminat cu vizitarea portretului-atelier al meșterilor iconari: Muntean
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
ar fi, chiar eu să fiu eroul? Să fiu acel ce mută stânca, De-i stă în cale vreunui bine... Dar, vai, ce palidă mi-i brânca Și ce bicisnic sunt în sine! Și totuși e în noi arvuna - Un grăuncior de Dumnezeu - Ce poate risipi furtuna Adusă-n om de vreun Boreu. Ce-ar fi, în mine-adânc să sap ... Citește mai mult Cu mâna streașină pe frunte,Scrutez, prin ochiul meu firav,Azurul tulburat, spre munte,De griul Marelui Zugrav
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul?Să fiu acel ce mută stânca,De-i stă în cale vreunui bine...Dar, vai, ce palidă mi-i brâncași ce bicisnic sunt în sine!Și totuși e în noi arvuna -Un grăuncior de Dumnezeu -Ce poate risipi furtunaAdusă-n om de vreun Boreu.Ce-ar fi, în mine-adânc să sap... XXX. GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. În tremur surd de clopoței
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
năbădăioasă se vede de-aicea, de unde sunt eu acum... Ceva de speriat! Ho, hooo...! Să dai și să fugi, dacă ai pe unde! Hai să-ți zic și ție, măi, Fratele meu. O frântură, doar, pentru cultura ta generală. Un grăuncior! O boabă! O bobiță, și-atâta! Hai...! Ești pregătit? Peste un punct, o să vină o boală. Un fel de răceală porcească, cum a fost și febra orătăniilor, dar un piculeț mai rea decât aia, cu morți, cu suferinzi, cu internați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]