65 matches
-
care fuseseră uitate și pe care de Vries le-a redescoperit în 1900. Pentru a demonstra această teorie a "pangenelor", care inițial nu a fost luată în considerație, de Vries realizează o serie de încrucișări ale plantei "Oenothera lamarckiana". În locul gradualismului susținut de Darwin, de Vries introduce conceptul de mutație în salturi. Ca reacție la stresul exercitat de mediul înconjurător, pot apărea mutații radicale la indivizi, chiar în generația care succede, astfel apărând noi specii. Conceptele și teoriile lui de Vries
Hugo de Vries () [Corola-website/Science/312532_a_313861]
-
mai multă concentrare pe conținutul ei decât pe durata ei în timp. Nu credem că avem nevoie de o soluție imediată, o soluție care să se impună în contur definitiv până la sfârșitul anului. Ba, mai mult decât atât, credem în gradualismul unei soluții, credem că, pentru a evolua spre un final care să fie confortabil pentru securitatea regiunii, este nevoie de timp, este nevoie de înțelepciune și este nevoie de o abordare graduală. Pare-se că se va prefera o încheiere
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
În ce măsură introducerea acceleratorului financiar Într-un model neokeynesian mediu contribuie atât la Înțelegerea rolului imperfecțiunilor pieței de credit, cât și, În general, la predicțiile modelului. Estimarea modelului a confirmat rezultatele anterioare privind comportamentul băncii naționale, indicând o atitudine lipsită de gradualism dar conservatoare. Lipsa unui set complet de parametri a limitat posibilitatea de estimare a parametrilor structurali care caracterizează elementele financiare. Cu toate acestea, estimarea a indicat prezența unui efect semnificativ al acceleratorului financiar. Prezența mecanismului de accelerator financiar contribuie la
IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
cu caracter general: lipsă de cristalizare identitară, incoerență în raport cu obiectivele politice asumate, etc. Legislatura 1990 1992: politica ignoranței vs. politicile ignorării Rolul jucat de factorii politici în elaborarea politicilor publice este cel mai bine pus în evidență de opțiunea pentru gradualism făcută de putere. Chiar și așa, influența este vizibilă mai curând în ritmul adoptării legislației decât la nivelul conținutului politicilor, căci, în mare parte, presiunea contextului este cea care dictează luarea deciziilor și nu opțiunile programatice. În ciuda dominației nete a
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
un climat favorabil intervenției Parlamentului, utilizat ca instrument în conflictele politice, dinamizându-i astfel "activitatea". Oportunitatea nu a fost însă fructificată. Legislatura 1992 1996: istoria unor politici negate de propriul partid Rolul jucat de factorii politici continuă să poarte marca gradualismului, datele disponibile pentru această cercetare punând din nou în evidență influența acestor factori mai curând prin "tonul general" dat elaborării politicilor decât în cazuri specifice. Spre deosebire de perioada anterioară, rolul acestor factori este însă vizibil mai clar în ceea ce privește implicarea Parlamentului în
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
opțiunile doctrinare ale partidelor aflate la guvernare. Acestea din urmă determină mai curând ritmul adoptării legislației care stă la baza politicilor publice sau atenția acordată diverselor politici sectoriale la un moment dat. Spre exemplu, în perioada 1990-1996, opțiunea generală pentru gradualism a elitelor politice aflate la putere și lipsa de experiență guvernamentală explică trăsăturile politicilor adoptate accentuarea sau ignorarea unor domenii sau a unor decizii cheie, lipsa de substanță a reformelor, etc. Alternanța la guvernare imprimă, la rândul său, mai curând
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a fost palid față de "porunca vremii". Așa cum am arătat și cu altă ocazie (2007, 5), "dreapta moderată și cea extremistă s-au întâlnit în următoarele coordonate ideologice: anticapitalism, tradiționalism, centralism, naționalism și etnicism (în diferite nuanțe). Le-au despărțit: democratismul, gradualismul și individualismul celei dintâi și totalitarismul, radicalismul, corporatismul, trăirismul, xenofobia, fundamentalismul ortodox, mesianismul și elitismul celei de-a doua. Toate aceste coordonate au gravitat în jurul unei teme fundamentale: instituirea și apărarea identității naționale...". După căderea regimului comunist, cele două direcții
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
condus tot la sporirea câștigurilor. Interesul pentru creșterea producțiilor agricole a crescut enorm. Prudența cu care a demarat reforma care unui occidental îi poate părea excesivă -, testarea atentă, cu luarea unor precauții suplimentare, a mecanismelor economiei de piață, îmbrățișarea unui gradualism atât de accentuat, încât a putut sugera la un moment dat ideea de mimare mai curând decât de promovare hotărâtă a reformei, l-au făcut pe Manuel Castells să afirme că integrarea Chinei în economia globală "a început într-o
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
anterioare ale birocrației*. în Ungaria, starea finanțelor publice și a relațiilor stabilite înainte de 1989 cu parteneri străini fac ca noile autorități să opteze pentru o tranziție „graduală”, deschizând în același timp larg porțile pentru pătrunderea capitalului străin. Invers, în Cehoslovacia, gradualismul capătă respectul apărării patrimoniului industrial național, căutându-se îndepărtarea capitalului străin și întemeierea legitimității noilor responsabili pe privatizarea masivă, controlul efectuându-se prin intermediul băncilor rămase publice. Astfel, prima perioadă, zisă „a tranziției”, lasă ca o mulțime de cazuri de reformă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu Uniunea Europeană. Cele care amână scadența nu scapă necesității de a se confrunta ulterior cu ea sau intră în configurații economice care țin de un „socialism” mai mult sau mai puțin modificat - „socialismul de piață” de tip chinezesc. în Ungaria, „gradualismul” lasă loc în 1995 unor măsuri bugetare radicale: în timp ce în Polonia, planul brutal din 1990 întâmpină o rezistență considerabilă încheiată cu un derivativ: la alegerile din 1993, guvernul ieșit din Solidarność* este învins și înlocuit cu foști comuniști reformiști. în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
într-un sistem politic de altfel foarte inspirat de cel sovietic. Raționalitatea aparentă a proiectului a permis ca el să fie impus cu destulă ușurință cadrelor ca și populației, într-un moment în care se constata încetinirea creșterii planificate. Refuzul gradualismului proslăvit în acel moment de „marele frate” sovietic părea o opțiune credibilă într-un PCC foarte naționalist și în care inginerii erau încă puțin numeroși. Originile Marelui Salt Originile imediate ale dezastrului se situează în vara anului 1955, când Mao
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
logic, de exemplu, păstrează doar statutul special al adevărurilor matematice, dar, interpretându-le ca neinformative, reprezentanții acestui curent părăsesc, sau cel puțin se îndepărtează, de cerința aplicabilității. Quine are o atitudine și mai radicală, formulând o viziune empiristă asupra matematicii, gradualismul quinean al distincțiilor analitic-sintetic, a priori a posteriori "demolează" distincția dintre matematică și științele naturii, cerința aplicabilității devenind fără sens în holism. Iar Putnam argumentează, plecând de la rezultatele mecanicii cuantice, în favoarea revizuirii logicii, care devine și ea, alături de matematica, failibilă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ISM, care interzice secțiunilor sale afilierea la două organisme internaționale. Ele iau o decizie irevocabilă, reunindu-se la 5 și 6 mai 1932, la Berlin, pentru a pune bazele unei noi organizații, "Internationale Arbeitsgemeinschaft" (IAG) a cărui orientare refuză atît "gradualismul colaborării claselor social-democrate, cît și rigiditatea și psihologia comuniștilor". "Revoluționarii socialiști" așa cum se numesc ei înșiși, estimează că oricare ar fi limitarea IC, orice politică antifascistă consecventă trece prin unitatea de acțiune cu aceasta, ceea ce pînă acum ISM a refuzat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de 3:1 a fenotipurilor în a doua generație. De Vries a definit mutațiile ca fiind modificări bruște, care în dinamica evoluțiilor speciilor vegetale și animale (în filogenie) pot apărea mai frecvent decât schimbările zise graduale, în care credea Darwin (gradualismul darwinian). Saltaționismul lui H. de Vries 3 a fost preluat de Thomas Hunt Morgan, autorul teoriei cromozomiale, care a studiat mutațiile la Drosophila. Carl Erich Correns (1864-1933), botanist și genetician, este redescoperitor al principiilor mendeliene simultan și independent de Erich
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care le oferă cele mai mari șanse în lupta pentru existență, caracteristicile pe care le promovează selecția naturală? În căutarea unui răspuns la această întrebare Darwin a fost mult ajutat de familiarizarea sa cu practicile selecției artificiale. 3. Selecția artificială, gradualismul și respingerea finalismului Atenția acordată selecției artificiale a avut o mare importanță pentru explorarea de către Darwin a implicațiilor ideii selecției naturale, ca mecanism principal al producerii unor specii noi. Istoricii relevă că Darwin a fost avantajat, chiar și față de naturaliștii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
materia asupra căreia lucrează selecția este constituită din variații spontane, întâmplătoare. O gândire evoluționistă care se sprijinea pe pilonii reprezentați de ideea selecției - concepută drept păstrare în lupta pentru existență a acelor variații întâmplătoare care au valoare adaptativă - și de gradualism va fi ireconciliabilă atât cu credința că natura este cârmuită de o providență înțeleaptă și binevoitoare, cât și cu teoriile evoluționiste speculative al căror motiv central îl reprezenta ideea progresului. Darwin va aprecia că o cercetare fără prejudecăți a faptelor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Nedumeririle și întrebările iscate de observațiile din călătorie ne apar drept germenul latent, extinderea viziunii malthusiene asupra naturii vii drept impulsul hotărâtor, contactul strâns cu practicile selecției artificiale drept ocazia excepțională pentru articularea și testarea noilor principii ale explicației. Iar gradualismul, recunoașterea rolului eminent al întâmplării și disocierea ideii evoluției vieții pe pământ de cea a progresului pot fi socotite orientări ale gândirii care au permis elaborarea a ceea ce desemnează expresia „modelul selecționist al evoluției“, model opus celui numit „instrucționist“. Intrate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
paradigmă a cercetării naturii pe care o reprezintă lucrarea clasică a lui Darwin prin raportare la trei motive ale gândirii, care funcționează drept vectori ai unei reorientări radicale a cercetării lumii vii: populaționism versus esențialism, probabilism versus determinism strict și gradualism versus saltaționism. 3. Gândirea populațională Abordarea populațională, una din caracteristicile stilului de gândire al autorului Originii speciilor, nu este nici astăzi o abordare familiară. Ceea ce nu trebuie să surprindă. O orientare diametral opusă a gândirii, și anume esențialismul, a dominat
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Forme rudimentare ale unei noi structuri, de exemplu un organ extrem de primitiv al vederii sau o jumătate de aripă, pot oferi avantaje adaptative considerabile. Cum spune Richard Dawkins, selecția naturală indică partea lină a „muntelui improbabilității“. 5. Selecția naturală și gradualismul Se poate susține că descoperirea principiului selecției naturale a fost favorizată de viziunea gradualistă a lui Darwin asupra transformărilor care au loc în natură. Deja în perioada călătoriei cu vasul Beagle, cercetările lui Darwin au fost orientate de o asemenea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Dacă o viziune gradualistă asupra istoriei naturii, acea viziune pe care Darwin și-a însușit-o în primul rând sub influența operei științifice a lui Lyell, a favorizat descoperirea principiului selecției naturale, se poate spune, pe de altă parte, că gradualismul său reprezintă o consecință necesară, de neevitat, a recunoașterii selecției naturale drept principalul factor cauzal a cărui acțiune a dus la apariția unor noi specii și la dispariția altora, în diferite ere geologice. Și aceasta deoarece selecția naturală nu poate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Cea mai mare parte a lucrării este consacrată, cum am menționat deja, discutării atente a unor obiecții plauzibile care au fost sau pot fi formulate împotriva „teoriei descendenței prin modificări treptate“. Printre acestea o atenție deosebită este acordată obiecțiilor împotriva gradualismului. Iată câteva indicații în acest sens. Începând cu capitolul VI, primul dintre capitolele consacrate dificultăților teoriei, Darwin este preocupat să răspundă, în principal, acelor critici care și-au pus în mod firesc întrebarea de ce nu putem identifica în straturile geologice
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de timp, atunci rezultatul la care se ajunge nu ni se va părea mai uimitor decât cel pe care îl pot obține numeroase generații de meseriași și ingineri care lucrează la îmbunătățirea unei unelte sau a unui mecanism. Pentru Darwin, gradualismul era, așadar, inseparabil de explicația originii speciilor prin selecție naturală. Argumentând în mod stăruitor împotriva acelor cercetători care nu admiteau că organe atât de complicate cum este ochiul unor viețuitoare s-ar fi putut forma printr-un număr foarte mare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
pași mici, siguri, deși înceți.“ Pe cel care înțelege cât de inseparabile erau pentru Darwin afirmația că selecția naturală este principalul factor în procesul care a condus la apariția sau dispariția speciilor în diferitele epoci ale istoriei Pământului și susținerea gradualismului nu îl va surprinde că el aprecia lipsa multor forme intermediare în straturile geologice drept cea mai „serioasă“ obiecție ce poate fi adusă teoriei sale. Principalul răspuns pe care l-a dat acestei obiecții a fost sublinierea „imperfecțiunii cronicii geologice
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fosile întârziau să pună în evidență acele forme de tranziție între specii și alte unități sistematice care erau implicate în explicația evoluției prin selecție naturală. Simpson susținea ceea ce părea a fi cel mai greu de susținut pe baza datelor paleontologiei: gradualismul darwinian. Evoluția speciilor are loc printr-o succesiune continuă de mici variații în numeroase direcții, prin promovarea de către selecție a variațiilor adaptative. În lucrări ca Major Factors of Evolution (1949), el apăra această viziune gradualistă, polemizând cu paleontologi care afirmau
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de amploare deosebită, care reprezintă schimbări ale planului de organizare a ființelor vii, pot avea loc în mod brusc și nu posedă neapărat valoare adaptativă. Așa cum am arătat mai sus, nu încape îndoială că pentru Darwin principiul selecției naturale și gradualismul erau de nedespărțit. Cercetătorii gândirii sale cad de acord că, tocmai deoarece a explicat originea speciilor în principal prin selecția naturală, Darwin a fost un apărător inverșunat al gradualismului, respingând posibilitatea unor salturi mari în perioade relativ scurte de timp
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]