1,094 matches
-
de receptacul pentru lumile paralele. Într-un anumit fel, sistemul de semne pe care îl propune Paula Ribariu seamănă, ca utilitate prezumtivă, cu misterioasele și încîlcitele desene de la Nazca, ilizibile pînă la opacitate privite de aproape, adică din chiar interiorul grafiei lor, dar fascinante și cutremurătoare văzute de sus, din spațiul aerian, de acolo de unde funcția lor începe să se precizeze și să devină eficientă. Semnele încetează a mai fi ornamente și devin, subtil, instrumente. Si efectul Baikonur Instrumente care nu
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
tind să ia amploare. Nu văd motive de mâhnire pentru voi. Basca faptul că se pregătește calea unui “ecologist” spre putere. Cu stima, Răzvan În loc de “gayy” (care s-ar putea scrie acceptabil gay-i), eu aș scrie depre “ggay”, calchiind o grafie proprie altei “minorități”. Adică cei care transformă un simplu fapt de viață într-o declarație politică. Teamă de respingere, teama de abandon - pe care cu toții le trăim, mai mult sau mai putin conștient, în diferite măsuri - devin copleșitoare când îți
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
nu condamnabile în sine și fiecare caz în parte se cere analizat cu atenție. Există însă și situații greu tolerabile, care apar de la început ca erori și care presupun nu atît snobism cît ignoranță și indiferență față de respectarea normelor limbii. Grafia comfort mi se pare a aparține acestei categorii. E vorba și aici de substituirea tipică și radicală a unei influențe prin alta: substantivul confort a fost împrumutat în română din franceză; astăzi, unii îi refac o formă identică grafic cu
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
franceză; astăzi, unii îi refac o formă identică grafic cu a substantivului echivalent din engleză. Forma cu m nu aduce nici o diferență semantică: cel mai probabil, e o simplă greșeală a celor care, nesiguri asupra scrierii corecte românești, au preluat grafia engleză doar pentru că au văzut-o mai des în ultima vreme. într-adevăr, vrînd să verific frecvența erorii în uzul actual, am căutat-o în Internet, cu ajutorul "motorului" Google - și rezultatele au fost în primul moment înspăimîntătoare: comfort apărea ca
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
traduceri sau prelucrări grăbite și neglijente ale unor mesaje scrise în engleză: "Acesta este garajul cu cel mai înalt nivel de comfort al utilizatorului, deoarece cu sistemul automat tot ceea ce trebuie să faci este să îți parchezi mașina" (klaus.ro). Grafia circulă de la un text la altul, și e de găsit la destule produse și situații autohtone: "Hotelul este recomandat turiștilor cu exigențe ridicate în cea ce privește condițiile de comfort" (arrow.softex.nt.ro/ mamaia); "stare impecabilă, an: 1978, comfort
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
și igienică". Influența actuală a englezei nu pare să producă și modificări semantice: înregistrările pe care le-am găsit ale lui comfort nu atestă sensul "sprijin, întărire, încurajare", pe care în engleză cuvîntul continuă să-l aibă. Ceea ce face intolerabilă grafia comfort e suspiciunea de ignoranță a normei grafice românești. Pentru că problema pronunției nu se pune: diferența dintre confort și comfort apare în mod normal doar în scris (și în pronunțări intenționat marcate): în mod normal, contexul fonetic este unul de
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
în mod normal, contexul fonetic este unul de neutralizare a diferenței între n și m: înainte de f se pronunță pur și simplu o nazală. în contexte de neutralizare (descrise cu precizie, cu decenii în urmă, de Andrei Avram), erorile de grafie sînt foarte dese (obțiune/opțiune, apsent/absent) și norma însăși oscilează în timp (smeu/zmeu, sburător / zburător). în unele limbi, evoluții fonetice vechi au fost acceptate de normele limbii culte (engl. comfort); în limbi diferite se pot manifesta opțiuni diverse
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
pe cît e posibil - în pronunție. Posibilitatea de a confrunta evoluții paralele demostreaza, de exemplu, că nu numai în română sînt refăcute formele originare ale unor cuvinte care păreau total adaptate grafic (speaker e readus în circulație în defavoarea formei spicher, grafia meeting e uneori preferată lui miting). Diferențe mai mari de tratament apar desigur în morfologie, dar și aici există fenomene generale (de pildă, faptul că majoritatea împrumuturilor din engleză sînt substantive). E variabil și raportul dintre purism și toleranța (teamă
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
medie la purtare, sex, nebunie, fugă, rucsac kaki, pantaloni cadrilați, tibi, dor de părinți, singurătate, senvișuri, rotofeață, ciorapi de bumbac, șorțuleț, apret, mama, tricouri transpirate, așchiuță, ibrice murdare, coli, sugative, cruzime" etc. (menționez că acest tip de pasaje au o grafie aparte în roman). Relația ambiguă dintre două fete colege de cameră de cămin, amîndouă studente. O prietenie care se transformă într-un soi de legătură de sînge (erau ca niște surori) și care se transformă din cînd în cînd în
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
schimbe perspectiva critică deja fixată. Apărut în cîmpul de interes al unei generații contestatare prin tradiție și conjunctură, "omul virgil" își pune vehemența cotidiană între parantezele boemei literare, pentru a face loc, în rare și fragile plachete de versuri, unei grafii devitalizate din talpa ortografică a literei pînă în creștetul voit umil, niciodată moțat al poemelor: "ca și cînd am putea să admitem/ pelerinajul înzăpezit al vrăbiilor/ între fereastra noastră și lacrima noastră". Dar tocmai în lipsa mijloacelor pare a fi fost
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
personal al lui E. Lovinescu de a-și exterioriza implicarea într-o împrejurare anume sau legată de o persoană anume, între privire distantă și trăire violentă, strict disciplinată. Raportare la o realitate, excesiv concentrată în general, greu identificabilă uneori în grafia grăbită ori în prescurtările și semnele care înlocuiesc adesea narațiunea, atâtea fragmente de gând stîrnite și oprite pe paginile manuscrisului păstrat de Monica Lovinescu la Paris. Dactilografiate în număr de 1472, aceste pagini, au fost copiate la xerox de Gabriela
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
dar le adaptează altor circumstanțe culturale. El însuși continuă a scrie sînt, îs, folosind pentru fonemul /î/ slovele @ și '(rareori, A). Valeria Guțu Romalo arată cu dreptate (p. 464-465) că Heliade făcea "concesie" tradiției grafice românești, dar uneori apar și grafii bizare (@nceput, 'nsuși, 'nsă și @ntr-'nsa etc.). Iată-ne deci în miezul problemei: (mai multe) de fapt două semne grafice pentru a nota pe /î/! În aceeași epocă, în Banat, alt reprezentant al Școalei Ardelene, Constantin Diaconovici Loga (1770-1850
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
1850-56), I. Heliade Rădulescu recomanda - și utiliza - formele verbale (ale lui a fi) sînt, sîntem, sînteți (le întîlnim, în Hristianismu la începutul său - 1837, în poeziile din tinerețe, dintre 1830-36). În Paralelismu între limba română și italiană (prima parte) (1840), grafiile trimit la același sînt - ceea ce întîlnim uneori și în Biblice, mai tîrziu (1855). Cu toate acestea, în Mihaiada și în Epistolele din 1848, folosește forma sunt. Atunci cînd, în schimb, apare, în concepția lui Heliade, ideea apropierii de italiană ("buna
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
acestea, în Mihaiada și în Epistolele din 1848, folosește forma sunt. Atunci cînd, în schimb, apare, în concepția lui Heliade, ideea apropierii de italiană ("buna ei sor" - a limbii române) - în Prescurtare de gramatica limbei româno-italiene (1841), trecerea la o grafie latină devenea de rigoare. Heliade, care urma într-un fel experiența lui Petru Maior (cel care legase latinitatea românei de italienitate și introdusese grafii ale "fraților noștri italieni") - recurge și el la notații grafice precum â, ê (cânt, făcênd, râu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
buna ei sor" - a limbii române) - în Prescurtare de gramatica limbei româno-italiene (1841), trecerea la o grafie latină devenea de rigoare. Heliade, care urma într-un fel experiența lui Petru Maior (cel care legase latinitatea românei de italienitate și introdusese grafii ale "fraților noștri italieni") - recurge și el la notații grafice precum â, ê (cânt, făcênd, râu, quând ) alături de ó, pentru /ă/, ô, pentru /oa/, ç, pentru /š/ etc. Chiar în această trecere la grafia italo-latină, dubla notare a lui /î
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
latinitatea românei de italienitate și introdusese grafii ale "fraților noștri italieni") - recurge și el la notații grafice precum â, ê (cânt, făcênd, râu, quând ) alături de ó, pentru /ă/, ô, pentru /oa/, ç, pentru /š/ etc. Chiar în această trecere la grafia italo-latină, dubla notare a lui /î/ (prin ê și â) se menține. Bineînțeles, alături de formele sunt(em). În același timp, apariția, în 1847, a Vocabularului de vorbe streine... și trecerea la formele verbale sunt - suntem, precum și alte grafii etimologizante deschid
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
trecere la grafia italo-latină, dubla notare a lui /î/ (prin ê și â) se menține. Bineînțeles, alături de formele sunt(em). În același timp, apariția, în 1847, a Vocabularului de vorbe streine... și trecerea la formele verbale sunt - suntem, precum și alte grafii etimologizante deschid calea către purismul românesc, artificial, dar... latino-italian! Această exclusivitate latinizantă cuprinde, treptat, cultura românească de dincolo și de dincoace de Carpați. August Treboniu Laurian, Aron Pumnul, I. C. Massim și alții au cultivat aceste idei. Dar, trebuie să ne
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
de străvechea instituție desființată în 1948, a luat inițiativa schimbării ortografiei (considerate "comuniste", "slavofile" etc.). Printre cele dintîi măsuri, generalizarea scrierii cu "â" (ca și cum "î" era semnul dușmanilor latinității noastre!) și, bineînțeles, reintroducerea formelor sunt(em) etc. (ca și cum sînt era grafie comunistă!). "Ortografia trebuie schimbată!" - se cerea în primele timpuri ale libertății noastre democratice, recîștigate. Cei ce încercau să reziste interpretării super-politizate a ortografiei deveneau de îndată pro-comuniști (de l'ancien régime!). Printre aceștia din urmă se găseau lingviști de valoare
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
reviste. Bineînțeles, în zadar! În același timp, începeau infatuări latino-patriotice! Intelectuali - de la care s-ar fi putut cere mai multă cunoaștere a istoriei culturii noastre - declarau a fi "romani", ba chiar "latini" fiindcă scriu "cu â din a" și folosesc grafia sunt (altfel scriind, ar fi fost... filo-Ruși!), mai ales fiindcă Francezii scriau în sec. XIX că România este "o insulă latină într-un ocean slav" (uitînd pe Maghiari și Peninsula Balcanică). În orice caz, reforma din 1953 și corecțiunile aduse
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
lucid (prea lucid) spre stări radicale. Poemele sunt intens elaborate, arhitecturale, iar istoria individuală devine un vast și complicat palimpsest. Melanjul de biografism, istorie mare (mai ales culturală), livresc, misticism religios și chiar folcloric ne relevă o construcție stratificată (colaje, grafii neconvenționale, deconstrucții, de/resemantizări și tot felul de jocuri lingvistice și tehnici aiuritoare, toată gama de intertextualități și referințe culturale ș.cl.) în care grotescul, derizoriul și erezia, ludicul și ironicul, sublimul și sacrul se topesc într-o pastă deseori de
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
zmeoaicelor, combinație de manele și "muzică de cartier": "Vino să ne iei, vino imediat/ Dacă ai parai și dacă ești bazat/ Ține minte frate că ai doar o viață/ Dă-l în gît pe fraier, ieși la suprafață" sau delicioasele grafii: buzduganul câinelui de zmeu (fost falus) "Buul-Ann" și conducătorul legendar "Okki-Mei-Okki-Mei (Cel care a văzut lumina)". Succes în continuare "muzmeului" lui Mircea Cărtărescu. Alexandra Olivotto Zurba lui Meer-Tscha "Păi asta e faimoasa «Zurbă inelară a lui Meer-Tscha», descrisă doar într-
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
notează, în poziție pre-vocalică, aceeași consoană (ceea ce poate produce în scris oscilații și incertitudini: gheață și ghiață, gheară și ghiară; cheamă și chiamă). Desigur, explicațiile confuziei nu scuză eroarea, cu atît mai supărătoare cu cît maschează o legătură etimologică; o grafie ca a trunchea atrage probabil atenția mai ales din cauza legăturii cu trunchi, sau/și pentru că încalcă o normă (poate utopică) de pronunțare cultă. În unele citate actuale apar scrise greșit mai ales participiile verbului: "replica (...) a fost atît de truncheată
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
și autonomizare - asemenea celei care a produs adverbele parcă și cică - se pot face doar previziuni foarte prudente. Important nu este cît de des sînt scrise acum sudat grupurile de cuvinte - precum crecă, din exemplele de săptămîna trecută - pentru că respectiva grafie se poate datora neglijenței, amuzamentului sau teribilismului -, ci în ce măsură formele respective pot reprezenta, din punct de vedere sintactic și semantic, elipse lexicalizate. Formele verbale construite cu conjuncția să ca element introductiv al unei completive sau subiective (poa' să, tre' să
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
kestia asta" (learn.reflex) - sau în parodii jurnalistice: "se murdarisă apa creca de la o tante" ("File din jurnalul elevului Nelu", Bomba 22.07.2001); "io creca manelele e muzică neapărat pentru chef de chef" (VL 3510, 2001); există chiar o grafie aberantă cu apostroful în postpoziție: "eu de obicei nu prea citesc paginile astea "despre" și crecă' nu-s singurul" (ilisbar/despre). Nu am găsit decît o atestare - în aceeași categorie de texte - pentru tresă: "nu tuata lumea tresa fie uebdizainar
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
vidului. Cu pustiul pînzei sau al suprafeței albe, în general, în față, cu amenințarea permanentă a neantului la fiecare pas, el începe, el transformă actul creației artistice în ritual fecundator și în moment germinativ. Semnul plastic, acel amestec elementar de grafie și ton, maculează fertil puritatea golului, aproximează tresee, își imprimă o anumită dinamică și devine, prin chiar aceste secvențe, un agent al întemeierii, al Creației celei dintîi. Punctul dinamic devine linie, linia își determină propriile-i morfologii, iar acestea, prin
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]