11 matches
-
felul lui, a Înfiat doi copii de la Leagăn: a Încura jat strădania, fără vreun profit, de nici un fel, a „anarhistului“ blajin și inofensiv Panait Mușoiu (remarcat Într-o vreme pentru constanța ideilor (!) sale de sibaritul rector Coco Dumitrescu), dar maniac grafoman și editor de broșurele necitite, sordid și mirosind a țap În plin rut (a fost un erotic până la bătrâ nețe), locuind În magazia cărților lui (toată iarna, fără foc); și a subscris, bunul dr. Robin, dimpreună cu Dobrogeanu-Gherea și cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman. De altfel, până a nu fi celebru, nici nu se poate ști cu siguranță dacă nu e un simplu grafoman. Poate că nu e, speră să nu fie, crede în scrisul lui, dar dacă se înșală ? Nici celebritatea nu e la urma urmei o garanție. Poate fi o eroare, o neînțelegere, o întâmplare, o involuntară impostură, ce se va destrăma
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Petru Culianu (pe care îl consideră maestrul său din anii de formare, chiar dacă diferența de vîrstă dintre ei era de doar trei ani). Cu totul surprinzător, în anii din urmă, la această "masă a bogaților" se așază firesc și micuța grafomană Amélie Nothomb, cu puzderia de romane traduse în limba română în ultimii ani. Toți aceștia reprezintă călăuzele principale, dar alături de ei apar multe alte personaje secundare, cel puțin la fel de notorii. Ce legătură poate existe între Borges, Sartre, Miller, Eco, Culianu
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
lume simultan cu viața Eugeniei Ionescu. Parcă pentru provocarea unor corelații, a unor cauzalități care n-au cum să nu apară din moment ce două povești se juxtapun." (pag. 85) Nu frapanta coincidență de nume dintre creatorul Rinocerilor și călugărița nițel cam grafomană ne interesează, nici acuitatea remarcelor privitoare la traseul reziduurilor dense din lumea rurală, nici faptul că - valoric - cele două micro-studii sunt departe de a fi cele mai izbutite din volumul Aberații de bun-simț. Ceea ce mi se pare formidabil e obsesia
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
în care literatură trebuie luat în cel mai larg sens ca să cuprindă și compilațiile de "psihologie aplicată", "arta învățării fericirii", paranormalități etc., iar la succes ar trebui adăugat pentru precizie comercial), interviul reface, prin întrebări prudente, cariera avuabilă a autorului grafoman. Cu un tată aviator decorat pe frontul de Est, arestat la întoarcerea din prizonieratul în URSS și un bunic deținut politic, Pavel Coruț absolvă în 1970 Școala Superioară de Ofițeri de Marină de la Constanța și un an mai tîrziu e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7512_a_8837]
-
melodie pentru a cărei ascultare nu e nevoie de comentarii însoțitoare. Din acest motiv, la două decenii de la moarte, posteritatea lui Cioran e îndeosebi ingrată, maculatura exegetică care amenință să-i îngroape opera crescînd tot mai mult, în vreme ce, calitativ, revărsarea grafomană ce-i înconjoară numele seamănă cu ploaia măruntă a textelor strepezite. Nu cred să existe pedeapsă mai mare pentru Cioran decît aceea de a avea parte de comentatori lipsiți de înzestrare literară, care pe deasupra suferă de optica antipatiei apriorice. De
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
vorbind, textele au frumusețea alertă a stilului lui Kierkegaard, chiar dacă, sub unghiul conținutului, ele sunt eterice și diluate. E multă perorație ca scop în sine, cauza stînd în marele defect pe care scrisul danezului l-a avut dintotdeauna: un imbold grafoman care îl împinge la avalanșe retorice, miezul mistic fiind inexistent, dar carcasa literară fiind impecabilă. În genere, stilul lui Kierkegaard are o natură hibridă: tonul de suprafață e galant, dar timbrul din fundal e belicos, eleganța expresiei fiind hrănită de
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
politică (s-a numărat printre primii critici ai lui Stalin și ai URSS, încă imediat după 1930, înaintea lui Gide sau Istrati) și de tot felul. În viziunea lui Lodge, Wells a fost un bărbat plăcut, afemeiat și un scriitor grafoman. N-a fost un modernist, precum conaționalii lui, Joyce sau Woolf, ci, mai curând, un scriitor popular, care a profitat din plin, spune Lodge, de faptul că literatura nu era obligată, înainte de război, să înfrunte concurența pe care i-o
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4941_a_6266]
-
Copenhaga în vara lui 1841. Tema lucrării e una exotică - ce este ironia? -, iar modul în care este ea abordată e unul la fel de exotic. Cînd spun asta, nu mă gîndesc la retorica prolixă a lui Kierkegaard, adică la acea ușurință grafomană cu care danezul își îneca ideile într-un ocean de frazeologie asfixiantă, ci la unghiul de vedere din care danezul, scriind despre ironie, își prezintă, capitol cu capitol, ideile predilecte. Unghiul acesta nu e unul moral, ci unul metafizic, cu
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
pleoapa clipitei ca un capac de coșciug cade simultan peste febra deja banală din doi necunoscuți Ce părea a adăposti un mare secret zidul acela din piatră nisipoasă vuia așa de molcom pergamentat de biciurile anilor de arșiță palimpsestul ploilor grafomane cenzurat de iederă totuși vuia și vuia ca un tren din memorie într-o seară ploioasă împrejmuia poate o grădină dar nu avea nici o intrare era ca o frunte de meloman adâncit în tristețe de neconsolat sau niagară prinsă cu
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
aceasta a gîlcevilor și înverșunărilor? Ce edenică-i, în dimineața asta curată, pajiștea de pe Zamora! În restaurantul elegant și gol, cineva. Cine? Eee, nu se poate! zic. Ba se poate! zice solitarul. Și mă așez. (Biobliografie obligatorie. Compozitor cețos-eclectic și grafoman al improprietăților, din anturajul Săptămînii, omul meu a rămas ancorat la același cheu vadimist și se consumă, și după '89, în nemodificate găunoșenii radiofonice și gazetărești.) Ghinion. Numai o companie ca asta nu mi-aș fi dorit acum. De altfel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]