38 matches
-
Citatele par să sugereze că în prezent sie ar fi resimțit ca insuficient pentru a marca, de unul singur, valoarea reflexivă. Nevoia de întărire confirmă și în acest caz tendința spre redundanță și insistență ilustrată de multe forme și structuri gramaticalizate în română. Sieși apare mult mai des în texte, dublînd, cu rol emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se puse pe plâns cu fața în pernă” (adevarul.kappa.ro); „este unul dintre aceia care își arată sieși cu
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
În principiu, utilizarea pe scară largă a cuvîntului precum, ca adverb de comparație (spune totul precum ție), conjuncțional (face precum a vrut) și chiar prepozițional (face precum tine) corespunde unei logici a evoluției limbilor: se știe că unele cuvinte se gramaticalizează, devenind simple instrumente lingvistice, cu formă scurtată și sens tot mai abstract. Așa au devenit anumite adverbe prepoziții și conjuncții, așa s-au transformat treptat unele pronume în articole. Fenomenul continuă: locuțiuni și compuse noi, care au luat locul celor
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
procesul de abstractizare a unui cuvînt de acest tip, care poate ajunge să exprime impersonalul, ca simplu pronume (cum o atestă evoluția istorică care a condus la fr. on). În română, folosirea cu valoare impersonală a substantivului om nu e gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de pildă în replica lui Iancu Zugravul, din Justiție: "să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale pentru ca să mai mănînce o bucățică de pîine
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
și descriptibil din interior (durativ), ca act unic sau repetat, cu focalizare pe începutul evenimentului, pe continuarea sau pe încheierea sa. De fapt, interesul mai general pentru aceste fenomene a fost creat de studierea limbilor slave, care au un sistem gramaticalizat de exprimare a diferențelor aspectuale. S-a repetat multă vreme că limbile romanice nu au în această zonă semantică instrumente gramaticale similare celor slave, ele exprimînd aspectul mai ales prin mijloace lexicale (cuvinte, sensuri, perifraze). La noi, în mod previzibil
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384555_a_385884]
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
CRESTOMAȚIA MIJLOC DE PROMOVARE A LITERATURII ÎN NĂSĂUDUL ÎNCĂRCAT DE ISTORIE, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367570_a_368899]
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356125_a_357454]
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357993_a_359322]
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344718_a_346047]
-
interlocutorul, susținerea comunicativă a acestuia. 3.8. Comportamentul comunicativ În funcție de situația de comunicare, de scopul interacțiunii, de stilul comunicativ și de strategia particulară pentru care optează, individul se poate angaja în diverse tipuri de comportamente comunicative. Comportamentul euristic a fost gramaticalizat în limbă în forma enunțurilor interogative, iar din punct de vedere dialogic se manifestă în cadrul perechii de adiacență întrebare-răspuns (vezi infra). În funcție de rolul structural pe care îl au, întrebările sunt de două tipuri: (i) întrebări ad-hoc, acte de vorbire în cadrul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
contact două formule de limbă: limba aglutinantă a autohtonilor și limba flexionară a latinilor. Ambele limbi erau constituite pe continuitatea globală, mai mult sau mai puțin evidentă, sau chiar mascată, a materialului lingvistic, numai că în latină acest material era gramaticalizat și structurat paradigmatic, pe când în tracă elementele care alcătuiau cuvântul și exprimau raporturile păstrau o dependență mai mare de sistemul lexical al limbii. Romanizarea spațiului est european nu a fost uniformă și nici nu a evoluat uniform în direcția constituirii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
precedentă a limbii. 9. Cuceririle romane în estul Europei au pus două sisteme lingvistice în situația de a se acomoda reciproc în familie și în colectivitățile umane: pe de o parte sistemul autohton aglutinant, în care părțile cuvântului nu se gramaticalizaseră încă, adică nu deveniseră morfeme (rădăcini, prefixe, sufixe, terminații), ci erau cuvinte care circulau independent ca părți de vorbire, iar pe de altă parte sistemul latin în care părțile cuvântului erau morfeme. 10. Constituirea limbii române, ca și a celorlalte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și sintactice (un om - mamă bună), în sensul că substantivul transmite categoriile sale gramaticale cuvintelor subordonate. Limbile care au evoluat din baza traco-latină, bază în care au venit în contact limba aglutinantă a autohtonilor și limba morfematizată a latinilor, au gramaticalizat în mod diferit caracteristicile intrinseci și cele funcționale ale substantivului. Nu numai în mod diferit, dar și în măsură diferită. Cel mai mult a rămas legată de stadiul aglutinant limba maghiară. De aceea o comparație a substantivului din limbile fostului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a structurat o morfologie și o sintaxă inconfundabile. O comparație sumară, cum e cea care urmează, are rolul de a proba analiza comparativă pe baza categoriilor și de a incita la extinderea acestei metode de lucru. Categoria genului. Nu este gramaticalizată în limbile aglutinante, situație moștenită din tracă de limba maghiară, în care sexul se exprimă prin mijloace lexicale: férj „soț - feleség „soție”, apa „tată” - anya „mamă”; sau compuse ca: sógornö „cumnată” față de sógor „cumnat”, apat rs „cuscru” (tată tovarăș) - anyatárs
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
zero. Primul caz, de trecere a locutorului în nonpersoană, poate fi considerat un model pentru acordul locuțiunilor alocutive cu persoana a III-a și un motiv suplimentar, alături de analiza sintagmei, din care se detașează componenta substantivală. Există limbi care au gramaticalizat adresarea la persoana a III-a ca formă de exprimare a deferenței 33. Pronumele de politețe din italiană și spaniolă, lei și usted, se acordă tot cu persoana a III-a (pentru lei este un fenomen previzibil dată fiind originea
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
structurarea laxă a temelor și subtemelor, elaborarea insuficientă a sensului, coerență și coeziune textuală scăzute, circularitate și redundanță informațională, tendință spre digresiune și tangențializare a semnificației (vezi Șerbănescu 2007: 49-83). Aceste particularități discursive sunt compensate de existența unor procese (semi)gramaticalizate de focalizare a unor constituenți de la nivel microdiscursiv, din planul propoziției. Existența unor structuri sintactice specifice limbii române (Îmi place salata, Mă doare capul), a enunțurilor fără subiect expletiv (Plouă, A sunat), frecvența enunțurilor cu verb la diateza pasivă, numărul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sta în banca lui", "nu știu... așa... ceva...". B: nu cunosc. n-n-n-am stat niciodată așa: adică am mai stat la cîte-un suc acu o săptămînă: parcă pe la /mecdonălds/ da n-am stat prea mult. 174). 6. CONSTITUIREA UNOR STRATEGII (SEMI)GRAMATICALIZATE DE GRADARE A ASERTIVITĂȚII Asertivitatea este o trăsătură a stilului comunicativ individual sau colectiv, constând în capacitatea și disponibilitatea indivizilor de a interacționa cu semenii lor prin exprimarea deschisă a opiniile proprii, apărarea intereselor personale și tentativa de a influența
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
din latină, și prepozițiile în, respectiv între. Cu timpul, prepoziția din a înlocuit prepoziția de, în contextele partitive. Prepoziția dintre se folosește când N2 este plural, dar unii vorbitori folosesc tot din și în aceste contexte. Prepoziția de s-a gramaticalizat în multe structuri, devenind o marcă a limitei dintre domeniul lexical și cel semilexical sau funcțional în interiorul grupului nominal (cf. Tănase-Dogaru, 2007: 84). Din cauza acestor diferențe și asemănări dintre cele două tipuri de sintagme menționate la (88), se folosește, în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prepoziția pe, antepuse verbului. Rezumând contextele cu dublare obligatorie în postpunere (topica nemarcată), observăm că se dublează CD care îndeplinește anumite condiții semantice: este un substantiv +personal sau un pronume marcat prin prepoziție. CD postpus dublat este marcat cu prepoziția gramaticalizată pe. Nu este obligatoriu ca un CD postpus prepozițional să fie dublat (enunțurile de mai jos au fost testate pe vorbitori): (2) a. (L-)am chemat pe medic. b. (I-)am întâlnit pe doi dintre elevi la cancelarie. c. Vin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cliticul marchează poziția noncanonică a complementului, care este antepus, fiind topicalizat. Poziția canonică este postverbală. Cliticul pronominal este inserat pentru a exprima cazul nominalului antepus, care este într-o poziție nespecifică și al cărui caz nu este marcat prin prepoziția gramaticalizată pe (deoarece nu este +personal): (35) a. Scaunul l-am rupt. b. *Scaunul am rupt. (v) În altă analiză, cliticul și nominalul formează un grup determinant extins (vezi Uriagereka, 1995, Bleam, 1999, via Van Peteghem, 2003-2004, Cornilescu și Dobrovie-Sorin, 2008
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prin adăugarea unei copule (mai întâi expresivă, apoi gramaticalizată). Inițial, copula era folosită la persoanele 1 și 2, pentru a evita ambiguitatea agentului, dar apoi, copula a fost folosită pentru sublinierea stativității, ca variație stilistică, și, în final, s-a gramaticalizat ca expresie a perfectului stării rezultante. Actualmente, cele două forme sunt în distribuție complementară. Această transformare "activă" a fost implementată diferit în est și în vest: în est, înnoirea formei active a fost radicală, iar structura preergativă a fost deergativizată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o noțiune legată de structura internă a propozițiilor. Distincția între limbile cu subiect proeminent și cele cu topic proeminent nu este tranșantă, ci reprezintă un continuum. Subiectul și topicul sunt două noțiuni care nu se suprapun; subiectul este un topic gramaticalizat în procesul de integrare în construcția verbală. Tipologia sincronică este rezultatul unui ciclu diacronic în care diferite limbi au urmat diferite strategii; tipologia reprezintă descrierea strategiilor pentru atingerea scopurilor comunicative (Li și Thompson 1976: 483−485). Și alți autori fac
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
determinantului cel Construcția cu articolul adjectival din româna modernă (v. Nicolae 2013c și bibliografia), în care determinatul cel extinde domeniul nominal, introducând modificatori postnominali cu o funcție pragmatică specifică (v. Vasilescu 2009; Cornilescu și Nicolae 2012), nu este pe deplin gramaticalizată în româna veche (Stan 2013: 37; Nicolae 2015b). Cel prezintă o gramatică dublă, de demonstrativ și de articol, după cum arată distribuția și interpretarea sa. Distribuțional, modificatorul care apare după cel poate fi un adjectiv calificativ (26a), participial (26b) sau relațional
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și Pianesi 1997) între timp al vorbirii / timp al evenimentului / timp al referinței 48. În orice caz, din perspectivă comparată, s-a subliniat în repetate rânduri că auxiliarele nu marchează doar valori de timp, ci se pot asocia cu / pot gramaticaliza orice valoare din proiecția extinsă verbală. În cadrul unei cercetări comparate impresionante, Anderson (2006) arată că auxiliarele pot marca timpul (în limbi ca: Canela-Krahô (Macro-Jê, Brazilia), Wambaya (Australia), Jingulu, Tuvan, Turkmen, Tswana), modul și/sau modalitatea (în limbi ca: Mapudungu (Araucanian
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]