38 matches
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Legile_poeziei_sau_iluzia_comunicarii_0.html [Corola-blog/BlogPost/357993_a_359322]
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1422087747.html [Corola-blog/BlogPost/384555_a_385884]
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Legile_poeziei_sau_iluzia_comu_al_florin_tene_1385784219.html [Corola-blog/BlogPost/344718_a_346047]
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Legile_poeziei_sau_iluzia_comunicarii.html [Corola-blog/BlogPost/356125_a_357454]
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
CRESTOMAȚIA MIJLOC DE PROMOVARE A LITERATURII ÎN NĂSĂUDUL ÎNCĂRCAT DE ISTORIE, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1479143027.html [Corola-blog/BlogPost/367570_a_368899]
-
intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca simple concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit dinții perle a fost un geniu, ultimul care o repetă este un imbecil“. Obișnuința conceptualistă a limbii se dovedește fatală pentru poezie, ca și universalitatea ei
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1496134657.html [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
Citatele par să sugereze că în prezent sie ar fi resimțit ca insuficient pentru a marca, de unul singur, valoarea reflexivă. Nevoia de întărire confirmă și în acest caz tendința spre redundanță și insistență ilustrată de multe forme și structuri gramaticalizate în română. Sieși apare mult mai des în texte, dublînd, cu rol emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se puse pe plâns cu fața în pernă” (adevarul.kappa.ro); „este unul dintre aceia care își arată sieși cu
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
zero. Primul caz, de trecere a locutorului în nonpersoană, poate fi considerat un model pentru acordul locuțiunilor alocutive cu persoana a III-a și un motiv suplimentar, alături de analiza sintagmei, din care se detașează componenta substantivală. Există limbi care au gramaticalizat adresarea la persoana a III-a ca formă de exprimare a deferenței 33. Pronumele de politețe din italiană și spaniolă, lei și usted, se acordă tot cu persoana a III-a (pentru lei este un fenomen previzibil dată fiind originea
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
ceilalți se află în universuri paralele care "se suprapun sau se substituie reciproc"231. Acest gen de dialog, al "surzilor" este tipic pentru tehnica lui Eliade 232. O analiză pragmalingvistică ar scoate în evidență felul în care modalizatorul adverbial parcă gramaticalizează incertitudinea: când le povestește despre afacerile sale "parcă (s.m.) nimeni nu l-ar fi ascultat"233, când se laudă cu ceasul împărătesc cumpărat de la Odessa, "bătrânul, care parcă (s.m.) nici nu-l auzise, se adresă doamnei"234. Verbul a părea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
DE ADVERBE" Sub aspectul raportului dintre conținutul semantic al termenilor și întrebuințarea lor în text, adverbele se înscriu în două mari subclase: a. adverbe constante b. adverbe situaționale Observații: Rămân în afara acestor clase semantice adverbele care, prin abstractizare, s-au gramaticalizat; devenite morfeme, acestea exprimă intensitatea (în flexiunea adjectivului și adverbului: mai, foarte, cel mai, tot atât de, mai puțin etc.: „O, umbră dulce, vino mai aproape,/Să simt plutind deasupră-mi geniul morții.” (M. Eminescu, IV, p. 338), „Și un atât de trist
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din latină, și prepozițiile în, respectiv între. Cu timpul, prepoziția din a înlocuit prepoziția de, în contextele partitive. Prepoziția dintre se folosește când N2 este plural, dar unii vorbitori folosesc tot din și în aceste contexte. Prepoziția de s-a gramaticalizat în multe structuri, devenind o marcă a limitei dintre domeniul lexical și cel semilexical sau funcțional în interiorul grupului nominal (cf. Tănase-Dogaru, 2007: 84). Din cauza acestor diferențe și asemănări dintre cele două tipuri de sintagme menționate la (88), se folosește, în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prepoziția pe, antepuse verbului. Rezumând contextele cu dublare obligatorie în postpunere (topica nemarcată), observăm că se dublează CD care îndeplinește anumite condiții semantice: este un substantiv +personal sau un pronume marcat prin prepoziție. CD postpus dublat este marcat cu prepoziția gramaticalizată pe. Nu este obligatoriu ca un CD postpus prepozițional să fie dublat (enunțurile de mai jos au fost testate pe vorbitori): (2) a. (L-)am chemat pe medic. b. (I-)am întâlnit pe doi dintre elevi la cancelarie. c. Vin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cliticul marchează poziția noncanonică a complementului, care este antepus, fiind topicalizat. Poziția canonică este postverbală. Cliticul pronominal este inserat pentru a exprima cazul nominalului antepus, care este într-o poziție nespecifică și al cărui caz nu este marcat prin prepoziția gramaticalizată pe (deoarece nu este +personal): (35) a. Scaunul l-am rupt. b. *Scaunul am rupt. (v) În altă analiză, cliticul și nominalul formează un grup determinant extins (vezi Uriagereka, 1995, Bleam, 1999, via Van Peteghem, 2003-2004, Cornilescu și Dobrovie-Sorin, 2008
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
limbi romanice, care pot avea subiect inclus. De aceea, pentru a insista asupra persoanei, se folosesc în franceză formele de caz oblic ale pronumelui personal (moi, toi, lui), fenomen existent și în italiană, unde pronumele de nominativ nu s-a gramaticalizat însă. La plural, nos și vos s-au combinat în spaniolă cu alterus, -a rezultînd la nominativ forme cu diferențe de gen (nosotros, nosotras, vosotros, vosotras), deși la acuzativ au rămas nos și vos, ceea ce arată că, la început, alterus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
timpului simultaneitatea (măcar parțială) cu momentul vorbirii este prezentul, care continuă a fi folosit în limbile romanice cu aceleași valori din latină. Insistența asupra caracterului durativ al acțiunii, redată în limbi precum româna și franceza prin mijloace perifrastice, a fost gramaticalizată în italiană, spaniolă și portugheză, prin construcții cu anumite verbe, it. stare, sp., pg. estar: rom. Citesc o carte interesantă.; fr. Je lis un livre intéressant. it. Leggo / sto leggendo un libro interessante.; sp. Leo / estoy leyendo un libro interesante
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice, chiar cele care mențin sintetismul la un nivel apreciabil, precum germana literară, dar au pornit de la o bază dialectală, o urmează în linii generale. Cu atît mai mult, limbile preponderent analitice urmează această ordine, pe care însă au și gramaticalizat-o, în sensul că o folosesc pentru a indica funcțiile sintactice ale cuvintelor. Aceasta face ca, în asemenea cazuri, să nu existe condiții pentru a depăși fixitatea normei spre o topică relativ liberă. Ca atare, transformarea unei limbi-bază în alte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
structurarea laxă a temelor și subtemelor, elaborarea insuficientă a sensului, coerență și coeziune textuală scăzute, circularitate și redundanță informațională, tendință spre digresiune și tangențializare a semnificației (vezi Șerbănescu 2007: 49-83). Aceste particularități discursive sunt compensate de existența unor procese (semi)gramaticalizate de focalizare a unor constituenți de la nivel microdiscursiv, din planul propoziției. Existența unor structuri sintactice specifice limbii române (Îmi place salata, Mă doare capul), a enunțurilor fără subiect expletiv (Plouă, A sunat), frecvența enunțurilor cu verb la diateza pasivă, numărul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sta în banca lui", "nu știu... așa... ceva...". B: nu cunosc. n-n-n-am stat niciodată așa: adică am mai stat la cîte-un suc acu o săptămînă: parcă pe la /mecdonălds/ da n-am stat prea mult. 174). 6. CONSTITUIREA UNOR STRATEGII (SEMI)GRAMATICALIZATE DE GRADARE A ASERTIVITĂȚII Asertivitatea este o trăsătură a stilului comunicativ individual sau colectiv, constând în capacitatea și disponibilitatea indivizilor de a interacționa cu semenii lor prin exprimarea deschisă a opiniile proprii, apărarea intereselor personale și tentativa de a influența
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
interlocutorul, susținerea comunicativă a acestuia. 3.8. Comportamentul comunicativ În funcție de situația de comunicare, de scopul interacțiunii, de stilul comunicativ și de strategia particulară pentru care optează, individul se poate angaja în diverse tipuri de comportamente comunicative. Comportamentul euristic a fost gramaticalizat în limbă în forma enunțurilor interogative, iar din punct de vedere dialogic se manifestă în cadrul perechii de adiacență întrebare-răspuns (vezi infra). În funcție de rolul structural pe care îl au, întrebările sunt de două tipuri: (i) întrebări ad-hoc, acte de vorbire în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
riscă mult să nu aibă nici un efect asupra adevărului textului luat în întregul său. (1988: 27) Pentru o angajare hotărîtoare în această direcție, este necesar, așa cum preconizau M. A. K. Halliday și R. Hassan încă din 1976, să nu se gramaticalizeze transfrasticul considerînd textul ca o frază mare sau ca o simplă suită de fraze: Un text [...] nu este o simplă înlănțuire de fraze [string of sentences]. Altfel spus, nu este vorba de o unitate gramaticală mare, de ceva de aceeași
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
amintesc mai bine versurile decît proza" (§ 1409b5-7). Teoretizînd arta oratorică, Aristotel privilegiază un ritm care are ceva comun cu oralitatea. Acesta este și cadrul Artei oratorice (Cartea IX) de Quintilian [tr. Maria Hetco, Ed. Minerva, 1974]. Noțiunea nu s-a gramaticalizat decît în secolul al XVIII-lea. Lucrările de retorică au definit pe-atunci perioada ca pe o frază complexă al cărei ansamblu formează "un sens complet", unde fiecare propoziție constituie un membru, din care ultima formează o concluzie sau clauzulă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
contact două formule de limbă: limba aglutinantă a autohtonilor și limba flexionară a latinilor. Ambele limbi erau constituite pe continuitatea globală, mai mult sau mai puțin evidentă, sau chiar mascată, a materialului lingvistic, numai că în latină acest material era gramaticalizat și structurat paradigmatic, pe când în tracă elementele care alcătuiau cuvântul și exprimau raporturile păstrau o dependență mai mare de sistemul lexical al limbii. Romanizarea spațiului est european nu a fost uniformă și nici nu a evoluat uniform în direcția constituirii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
precedentă a limbii. 9. Cuceririle romane în estul Europei au pus două sisteme lingvistice în situația de a se acomoda reciproc în familie și în colectivitățile umane: pe de o parte sistemul autohton aglutinant, în care părțile cuvântului nu se gramaticalizaseră încă, adică nu deveniseră morfeme (rădăcini, prefixe, sufixe, terminații), ci erau cuvinte care circulau independent ca părți de vorbire, iar pe de altă parte sistemul latin în care părțile cuvântului erau morfeme. 10. Constituirea limbii române, ca și a celorlalte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și sintactice (un om - mamă bună), în sensul că substantivul transmite categoriile sale gramaticale cuvintelor subordonate. Limbile care au evoluat din baza traco-latină, bază în care au venit în contact limba aglutinantă a autohtonilor și limba morfematizată a latinilor, au gramaticalizat în mod diferit caracteristicile intrinseci și cele funcționale ale substantivului. Nu numai în mod diferit, dar și în măsură diferită. Cel mai mult a rămas legată de stadiul aglutinant limba maghiară. De aceea o comparație a substantivului din limbile fostului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a structurat o morfologie și o sintaxă inconfundabile. O comparație sumară, cum e cea care urmează, are rolul de a proba analiza comparativă pe baza categoriilor și de a incita la extinderea acestei metode de lucru. Categoria genului. Nu este gramaticalizată în limbile aglutinante, situație moștenită din tracă de limba maghiară, în care sexul se exprimă prin mijloace lexicale: férj „soț - feleség „soție”, apa „tată” - anya „mamă”; sau compuse ca: sógornö „cumnată” față de sógor „cumnat”, apat rs „cuscru” (tată tovarăș) - anyatárs
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]