115 matches
-
text, desemnînd nu doar sursele de incertitudini și erori în interpretare, ci trăsăturile fundamentale ale multora dintre structurile limbii: clasele lexico-gramaticale, „părțile de vorbire”, subdiviziunile lor sînt în majoritate eterogene; multe elemente lingvistice sînt plurifuncționale și cunosc grade diferite de gramaticalizare. Accentul pus pe interferențe nu înseamnă însă haos și imprecizie a definirii: stăpînirea faptelor conduce la o analiză nuanțată, în care ambivalența sau amalgamarea pot fi descrise cu exactitate. Spațiul nu ne permite, din păcate, decît o enumerare a principalelor
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
modificările în sistemul pronumelor de politețe), fenomenele de acord. Sunt esențiale pentru lingvistica românească studiile despre semiauxiliarele de mod și de aspect, care au pus în discuție, acum aproape 50 de ani, teme extrem de moderne (privind modalizarea, aspectualitatea, gradele de gramaticalizare). Importante sînt și descrierile construcțiilor analitice în utilizarea substantivului (folosirea prepozițiilor - dau la copii, ușa la casă -, dar și a articolului proclitic lui, devenit instrument analitic), observațiile asupra flexiunii numeralului, explicația unor modificări analogice în flexiunea verbală (ale formelor de
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
E o dovadă că hai a trecut de la îndemnul la mișcare, deplasare (,Hai la câmp") la unul mai general, de acțiune (,Hai la treabă"), apoi la acțiunea verbală (,Hai să zicem") și a devenit o simplă marcă pragmatică, tinzînd spre gramaticalizare (,Hai să fie"). Evoluția nu e încheiată; deocamdată excesul de hai în dialoguri ni se mai poate părea cam colocvial, uneori aproape nepoliticos - dar tendința este firească și chiar motivată din punct de vedere strict lingvistic.
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
devenit anumite adverbe prepoziții și conjuncții, așa s-au transformat treptat unele pronume în articole. Fenomenul continuă: locuțiuni și compuse noi, care au luat locul celor vechi, avînd avantajul pregnanței, al posibilității de reliefare, tind să ia același drum al gramaticalizării. Adesea diferența e de lungime a corpului sonor. e un cuvînt bisilabic, accentuat, deci ajută deocamdată la scoaterea în relief a unei relații: precum în cer, așa și pe pămînt. O alăturare de elemente este mai puternic marcată de ca
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
această ipoteză voi formula o observație. Dacă barocul cantemirian este definit numai stilistic, ca la Dragoș Moldovanu, și dacă apariția acestor particularități stilistice sunt rezultatul evoluției (autonome) a stilului livresc la autorii români, a crizei stilului survenite ca urmare a "gramaticalizării" procedeelor existente, și nu e vorba de nici o "violentă sincronizare" a Occidentului, cu literatura barocă occidentală (Manuela Tănăsescu, citată de Dragoș Moldovanu), pe care Cantemir nici nu o cunoaște, atunci ne aflăm în fața unei simple coincidențe cronologice, și prezența barocului
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
gândire. De fapt, redundanța are aproape întotdeauna explicații lingvistice, fiind produsă fie din dorința de insistență afectivă, fie din nevoia de dezambiguizare a enunțului. Nu toate pleonasmele sunt evidente, ușor de recunoscut: unele sunt favorizate și mascate de fenomenele de gramaticalizare sau de fixare a unor construcții („își spune propria părere”; „se rezumă doar la...”), altele sunt transparente doar la o analiză etimologică („a- și aduce aportul”). Două construcții asemănătoare - a începe să pornească și a începe să purceadă - reprezintă un
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
al verbului, potrivit cu o exprimare mai prețioasă, mai căutată. Există, în schimb, o variantă extremă, în care redundanța ideii de începere se exprimă prin repetarea în construcție a verbului specific: începe să înceapă. Pentru lingviști, e un semnal (timid) al gramaticalizării verbului a începe ca operator aspectual; pentru vorbitori, este, cel mai probabil, un joc de limbaj, o folosire umoristică a structurii pleonastice, împinse până la limitele ei lexicale. Formula poate fi folosită cu intenție, pentru a parodia excesul de atenuare, formulările
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
articolele e foarte mare - anii 1958 - 2004 - , textele mai vechi nu ne apar deloc ca depășite, (doar lista de referințe le marchează vîrsta). În această carte, morfologia, legată permanent de sintaxă și de lexic, este văzută în dinamica proceselor de gramaticalizare și în deschiderea interpretărilor alternative. Impresionează, la lectura în ansamblu a acestor texte, importanța acordată perspectivei contrastive și tipologice, plasarea fenomenelor românești în context romanic, dar și în raport cu limbile slave din jur. În articolele recente abundă exemplele din presă, din
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
Rodica Zafiu Adesea, cuvinte pline intră într-un proces lent de gramaticalizare, specializîndu-se pentru o anumită funcție. Istoria se repetă, pentru că și instrumentele gramaticale de azi (auxiliare, prepoziții, conjuncții, unele pronume) au fost cîndva cuvinte pline, care prin repetare și-au tocit originalitatea și - mai ales - și-au restrîns funcția. În lunga
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
posesivului său ori al genitivului lui (ei). S-a produs astfel o diferențiere funcțională (întîlnită și la alte adjective) între un sens denotativ în postpunere (casa proprie) și unul pragmatic, stilistic, specializat, în antepunere (propria casă). De altfel, fenomenul de gramaticalizare nu se petrece doar în română; și în franceză adjectivul propre este folosit ca o marcă suplimentară a posesiei, iar în italiană forma articulată il proprio funcționează ca un adevărat substitut pronominal. În cele mai multe utilizări, cuvîntul propriu este mai puternic
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
a trăi anumite stări. Această abilitate, care poate fi exprimată explicit sau/ și implicit, este o instanță a termenului de modalitate. David Crystal (1995: 212) consideră că lexicalizarea modalității cuprinde o gamă largă de judecați despre posibilitatea înfăptuirii unor evenimente. Gramaticalizarea (Palmer 1990: 16) competențelor, atitudinilor și opiniilor participanților discursivi cuprinde două dimensiuni: a) obiectivitate, printr-o modalitate deontica menită a sugera fie factualitatea, fie o scală a intensității autorității; b) subiectivitate, printr-o modalitate epistemică, creând scală siguranță → probabilitate → posibilitate
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
în ceea ce privește sensul, două elemente distincte : unul strict intelectual, care este noțiunea pură, reprezentarea obiectului în discuție, altul afectiv, care arată oarecum poziția subiectivă, reacția sentimentala a individului vorbitor față de noțiunea respectivă” 28. Există cuvinte al căror înțeles a pierdut prin gramaticalizare atât noțiunea, cât și sensul afectiv, așa cum sunt instrumentele gramaticale de tipul articolului, de asemenea prepoziția și conjuncția. Onomatopeele sunt cuvinte în al căror înțeles abia se formează noțiunea, iar interjecțiile sunt cuvinte în al căror înțeles abia începe să
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
în ceea ce privește sensul, două elemente distincte : unul strict intelectual, care este noțiunea pură, reprezentarea obiectului în discuție, altul afectiv, care arată oarecum poziția subiectivă, reacția sentimentala a individului vorbitor față de noțiunea respectivă” 28. Există cuvinte al căror înțeles a pierdut prin gramaticalizare atât noțiunea, cât și sensul afectiv, așa cum sunt instrumentele gramaticale de tipul articolului, de asemenea prepoziția și conjuncția. Onomatopeele sunt cuvinte în al căror înțeles abia se formează noțiunea, iar interjecțiile sunt cuvinte în al căror înțeles abia începe să
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
aglutinante a fost favorizată de trei factori: a) prestigiul cultural al limbii latine; b) suplețea comunicativă a sistemului flexionar; c) instituirea administrației romane. 5) Latinitatea limbii române este dată de materialul latin structurat paradigmatic, ca în celelalte limbi romanice, însă gramaticalizarea, căreia i s-a subordonat întregul material lexical, sa făcut în manieră proprie care distanțează limba română atât de latină cât și de celelalte limbi romanice. 6) Constituirea locală a limbilor indoeuropene pe baza materialului aglutinant continuu în spațiul euro-afro-asiatic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
societate și în stat, exprimarea sistematică a minții s-a șlefuit, pe când limba a devenit tot mai săracă și mai puțin detaliată”. Eroarea lui Hegel, și a tuturor urmașilor lui, constă în aceea că evoluția intrinsecă a limbii, care înseamnă gramaticalizare, nu se află în raport direct cu gradul de civilizație al populației care o vorbește. Se consideră îndeobște că cea mai mare realizare a lui Schleicher ar fi următoarea cerință: comparând sunetele și formele limbilor înrudite trebuie să le reduci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cum s-a constituit limbajul. Totuși, scoase din nebulozitatea lor semantică, dezbrăcate de grandoarea ideatică cu care au fost înconjurate, ele nu-și pot afla altundeva originea decât în interjecții și în sunete imitative. Privind limbile indoeuropene ca rezultat al gramaticalizării formulei aglutinante, iar pe aceasta ca rezultat al depășirii stadiului silabic, Bréal percepe evolutiv și unitar constituirea limbii, fapt remarcat cu entuziasm în 1876 de André Lefèvre: „Retrăgând originea limbajului dincolo de întreaga perioadă vecină cu istoria, dincolo de toată observația directă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scrise, pentru a servi ca expresie a unei civilizații de largă cuprindere. Romanii i-au cucerit pe greci, dar nu le-au putut romaniza limba, în schimb cucerind spațiul tracic au determinat aici schimbări importante mai cu seamă în sensul gramaticalizării structurilor aglutinante. Filologia comparată și etimologia În timp ce originea limbajului își află în opera lui Zaborowski explicația completă în continuitatea concepției Heraclit - Lucrețiu - De Brosses, evoluția limbii și constituirea limbilor rămân procese percepute și abordate necorespunzător în literatura de specialitate. Cauza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
transpunerea în scris a limbii maghiare și formarea limbii literare unitare a surprins structura aglutinantă a acestei limbi puternic afectată de morfematizarea componentelor lexicale ale cuvintelor și de constituirea paradigmei morfologice a acestora, fenomene caracteristice limbilor flexionare. Reflectând procesul de gramaticalizare a structurilor aglutinante, limba maghiară se prezintă ca document valoros pentru studierea istoriei limbilor indoeuropene și pentru o nouă filozofie a limbii. Nivelul cunoașterii științifice a limbii nu a permis până acum abordarea evoluției traci > maghiari în întrepătrundere cu constituirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
oceanului pelasgic, dovadă a neînțelegerii originii naturale a limbajului și evoluției globale a limbii prin formulele silabică, aglutinantă și flexionară (gramaticală) de limbă, este o operație artificială necesară autorului pentru schema sa istorică. În realitate, limba greacă a rezultat din gramaticalizarea locală a expresiei aglutinante ale cărei componente s-au morfologizat, căpătînd aspectul a ceea ce numim rădăcină, prefix, sufix, terminație etc. Cu alte cuvinte, la baza limbii flexionare grecești se află aceeași limbă aglutinantă pe care autorul o numește pelasgă. Nici
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu bază naturală li se adaugă altele datorate ipostazelor lucrului reflectate de substantiv. Aceste ipostaze sunt de subiect, de obiect sau de circumstanțe. Toate aceste valori gramaticale, date de ipostazele reale ale lucrului, se constituie în categoria gramaticală a cazului. Gramaticalizarea stărilor de gen (sex), număr și caz are implicații lexicale (tată - mamă), morfologice (nun, nuni - nună, nune) și sintactice (un om - mamă bună), în sensul că substantivul transmite categoriile sale gramaticale cuvintelor subordonate. Limbile care au evoluat din baza traco-latină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mod diferit, dar și în măsură diferită. Cel mai mult a rămas legată de stadiul aglutinant limba maghiară. De aceea o comparație a substantivului din limbile fostului spațiu tracic, inclusiv limba maghiară, poate oferi un exemplu de evoluție și de gramaticalizare a limbii în urma contactului traco-latin. Aici se impune precizarea că noile limbi nu au urmărit copierea modelului latin. Folosind materialul lexical propriu, fiecare limbă și-a structurat o morfologie și o sintaxă inconfundabile. O comparație sumară, cum e cea care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dezvoltat categoria slavonă. Pentru constituirea slavei > slavonei stăteau la îndemână un bogat material aglutinant autohton și un model paradigmatic latin care putea fi realizat doar cu mijloace proprii. Așa se explică faptul că slava și-a structurat, în procesul de gramaticalizare, nu doar plural, ci și dual, toate trei numerele (singular, plural, dual) cu masivă susținere lexicală a genului (masculin, feminin, neutru). Cf. vsl.: rabŭ - rabi - raba „rob - robi - doi robi”; strana - stranî - stranĕ „țară - țări - două țări”; slovo - slovesla - slovesĕ
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
krasiv, krasiva, krasivo, pl. krasivî, „frumos, frumoasă; frumoși” - față de krasivâj, krasivaja, krasivoje; pl. krasivâje „cel frumos” sau „frumosul”, „cea frumoasă” sau „frumoasa”; pl. „cei frumoși” sau „frumoșii”. Categoria cazului. Susținută de categoriile de gen și de număr, categoria cazului reprezintă gramaticalizarea funcțiilor, raporturilor și circumstanțelor substantivului în procesul comunicării. Concret, gramaticalizarea înseamnă aici încărcarea segmentului sonor care sugerează imaginea lucrului cu valorile gramaticale de subiect, de obiect, de raport posesiv, atributiv și circumstanțial, valori exprimate morfologic sau sintactic. Impuse de realitatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
krasivaja, krasivoje; pl. krasivâje „cel frumos” sau „frumosul”, „cea frumoasă” sau „frumoasa”; pl. „cei frumoși” sau „frumoșii”. Categoria cazului. Susținută de categoriile de gen și de număr, categoria cazului reprezintă gramaticalizarea funcțiilor, raporturilor și circumstanțelor substantivului în procesul comunicării. Concret, gramaticalizarea înseamnă aici încărcarea segmentului sonor care sugerează imaginea lucrului cu valorile gramaticale de subiect, de obiect, de raport posesiv, atributiv și circumstanțial, valori exprimate morfologic sau sintactic. Impuse de realitatea materială în procesul aprofundării și detalierii cunoașterii, valorile gramaticale ale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în procesul aprofundării și detalierii cunoașterii, valorile gramaticale ale substantivului și-au găsit exprimarea formală în mod treptat și neuniform în spațiul lingvistic euro-afroasiatic. La intersectarea lor în spațiul tracic, limbile tracă și latină se aflau pe trepte diferite de gramaticalizare a substantivului. În timp ce traca exprima valorile gramaticale în manieră sintactică, prin cuvinte pronominale și prin adverbe circumstanțiale, latina adăuga acestor mijloace un sistem de morfeme terminale, prin care substantivul căpătase paradigmă cazuală, și un sistem de prepoziții care detalia valorile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]