115 matches
-
lui Ion), în timp ce reluarea corespunde focalizării cu tematizare (Pe Ion l-am văzut; Lui Ion i-am spus). În limba actuală, dublarea clitică are diferite grade de gramaticalizare, dispuse ierarhic astfel: reluarea cvasigenerală a complementului indirect are grad maxim de gramaticalizare, urmată de reluarea complementului direct (pentru care există și contexte cu dublare interzisă sau opțională), de anticiparea complementului direct (obligatorie doar în câteva contexte) și a complementului indirect (încă facultativă în limba actuală) (vezi GALR II: 401 ș.u.; 431
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cu dublare interzisă sau opțională), de anticiparea complementului direct (obligatorie doar în câteva contexte) și a complementului indirect (încă facultativă în limba actuală) (vezi GALR II: 401 ș.u.; 431 ș.u.). Corelat cu topica nominalului față de verb, gradul de gramaticalizare este direct proporțional cu gradul de focalizare. Prin intermediul dublării clitice sunt focalizați constituenți deja introduși în discurs, prezenți implicit în universul comun de discurs sau în istoria conversațională a interlocutorilor, deci accesibili din punct de vedere referențial. Când sistemul gramatical
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
coloane (69). Astfel, individul-beneficiar capătă proeminență discursivă, iar relația sa cu obiectul trece în domeniul informațiilor contextuale implicite. 3.5. Sintagmele posesive În limba română, relația de posesie poate fi exprimată prin patru tipuri de structuri, cu grade diferite de gramaticalizare, prezentând câteva diferențe semantice și discursive (puțin clarificate și sistematizate în faza actuală a cercetărilor): (i) posesia tare, realizată prin sintagme posesive (am adus cartea mea); (ii) posesia slabă (cu "dativ posesiv", mi-am adus cartea); (iii) posesia deviată (spre
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
de bază este cel perceptual - a privi și a se uita exprimă percepția vizuală graduală, procesuală. Pornind de la etimologia acestor verbe și urmărind evoluția lor semantică, autoarea analizează contextual situațiile în care cele două verbe sunt sau nu substituibile și gramaticalizarea verbului a se uita > (interjecția) uite. Perspectiva folosită în lucrarea de față este în egală măsură semantică și sintactică, pornind de la observația că verbele de percepție sunt polisemantice și că există o legătură strânsă între sensurile actualizate și configurațiile sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
flexionare de substantive masculine și neutre terminate la singular în -e", în SCL, LIX. Până Dindelegan, G., sub tipar b, "Concurență (ț)iune ~ (ț)ie. Stadiul actual al fenomenului", în SCL, LIX. Până Dindelegan, G., sub tipar c, "Tipuri de gramaticalizare. Pe marginea utilizărilor gramaticalizate ale prepozițiilor de și la", în: Până Dindelegan (coord.). Perret, D., 1970, "Leș appellatifs", în Langages, 17, p. 112-120 Pitiriciu, S., 2006, " Neutrele atematice cu pluralul în -e/-uri în limba română actuala", în: Sală (coord
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
punct de vedere este folosită foarte des invariabil, atunci când este urmată de un substantiv în genitiv - și când, potrivit normei, substantivul punct ar trebui să primească articolul hotărât: din punctul de vedere al...; această fixare indică un grad avansat de gramaticalizare a secvenței 32: într-o sală de clasă care, din punct de vedere al constructorului, trebuia să fie... (Realitatea TV, 18.X.2007), din punct de vedere al unei persoane neavizate (TVR Cultural, 4.XI.2007), din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
aglutinante a fost favorizată de trei factori: a) prestigiul cultural al limbii latine; b) suplețea comunicativă a sistemului flexionar; c) instituirea administrației romane. 5) Latinitatea limbii române este dată de materialul latin structurat paradigmatic, ca în celelalte limbi romanice, însă gramaticalizarea, căreia i s-a subordonat întregul material lexical, sa făcut în manieră proprie care distanțează limba română atât de latină cât și de celelalte limbi romanice. 6) Constituirea locală a limbilor indoeuropene pe baza materialului aglutinant continuu în spațiul euro-afro-asiatic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
societate și în stat, exprimarea sistematică a minții s-a șlefuit, pe când limba a devenit tot mai săracă și mai puțin detaliată”. Eroarea lui Hegel, și a tuturor urmașilor lui, constă în aceea că evoluția intrinsecă a limbii, care înseamnă gramaticalizare, nu se află în raport direct cu gradul de civilizație al populației care o vorbește. Se consideră îndeobște că cea mai mare realizare a lui Schleicher ar fi următoarea cerință: comparând sunetele și formele limbilor înrudite trebuie să le reduci
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cum s-a constituit limbajul. Totuși, scoase din nebulozitatea lor semantică, dezbrăcate de grandoarea ideatică cu care au fost înconjurate, ele nu-și pot afla altundeva originea decât în interjecții și în sunete imitative. Privind limbile indoeuropene ca rezultat al gramaticalizării formulei aglutinante, iar pe aceasta ca rezultat al depășirii stadiului silabic, Bréal percepe evolutiv și unitar constituirea limbii, fapt remarcat cu entuziasm în 1876 de André Lefèvre: „Retrăgând originea limbajului dincolo de întreaga perioadă vecină cu istoria, dincolo de toată observația directă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scrise, pentru a servi ca expresie a unei civilizații de largă cuprindere. Romanii i-au cucerit pe greci, dar nu le-au putut romaniza limba, în schimb cucerind spațiul tracic au determinat aici schimbări importante mai cu seamă în sensul gramaticalizării structurilor aglutinante. Filologia comparată și etimologia În timp ce originea limbajului își află în opera lui Zaborowski explicația completă în continuitatea concepției Heraclit - Lucrețiu - De Brosses, evoluția limbii și constituirea limbilor rămân procese percepute și abordate necorespunzător în literatura de specialitate. Cauza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
transpunerea în scris a limbii maghiare și formarea limbii literare unitare a surprins structura aglutinantă a acestei limbi puternic afectată de morfematizarea componentelor lexicale ale cuvintelor și de constituirea paradigmei morfologice a acestora, fenomene caracteristice limbilor flexionare. Reflectând procesul de gramaticalizare a structurilor aglutinante, limba maghiară se prezintă ca document valoros pentru studierea istoriei limbilor indoeuropene și pentru o nouă filozofie a limbii. Nivelul cunoașterii științifice a limbii nu a permis până acum abordarea evoluției traci > maghiari în întrepătrundere cu constituirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
oceanului pelasgic, dovadă a neînțelegerii originii naturale a limbajului și evoluției globale a limbii prin formulele silabică, aglutinantă și flexionară (gramaticală) de limbă, este o operație artificială necesară autorului pentru schema sa istorică. În realitate, limba greacă a rezultat din gramaticalizarea locală a expresiei aglutinante ale cărei componente s-au morfologizat, căpătînd aspectul a ceea ce numim rădăcină, prefix, sufix, terminație etc. Cu alte cuvinte, la baza limbii flexionare grecești se află aceeași limbă aglutinantă pe care autorul o numește pelasgă. Nici
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu bază naturală li se adaugă altele datorate ipostazelor lucrului reflectate de substantiv. Aceste ipostaze sunt de subiect, de obiect sau de circumstanțe. Toate aceste valori gramaticale, date de ipostazele reale ale lucrului, se constituie în categoria gramaticală a cazului. Gramaticalizarea stărilor de gen (sex), număr și caz are implicații lexicale (tată - mamă), morfologice (nun, nuni - nună, nune) și sintactice (un om - mamă bună), în sensul că substantivul transmite categoriile sale gramaticale cuvintelor subordonate. Limbile care au evoluat din baza traco-latină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mod diferit, dar și în măsură diferită. Cel mai mult a rămas legată de stadiul aglutinant limba maghiară. De aceea o comparație a substantivului din limbile fostului spațiu tracic, inclusiv limba maghiară, poate oferi un exemplu de evoluție și de gramaticalizare a limbii în urma contactului traco-latin. Aici se impune precizarea că noile limbi nu au urmărit copierea modelului latin. Folosind materialul lexical propriu, fiecare limbă și-a structurat o morfologie și o sintaxă inconfundabile. O comparație sumară, cum e cea care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dezvoltat categoria slavonă. Pentru constituirea slavei > slavonei stăteau la îndemână un bogat material aglutinant autohton și un model paradigmatic latin care putea fi realizat doar cu mijloace proprii. Așa se explică faptul că slava și-a structurat, în procesul de gramaticalizare, nu doar plural, ci și dual, toate trei numerele (singular, plural, dual) cu masivă susținere lexicală a genului (masculin, feminin, neutru). Cf. vsl.: rabŭ - rabi - raba „rob - robi - doi robi”; strana - stranî - stranĕ „țară - țări - două țări”; slovo - slovesla - slovesĕ
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
krasiv, krasiva, krasivo, pl. krasivî, „frumos, frumoasă; frumoși” - față de krasivâj, krasivaja, krasivoje; pl. krasivâje „cel frumos” sau „frumosul”, „cea frumoasă” sau „frumoasa”; pl. „cei frumoși” sau „frumoșii”. Categoria cazului. Susținută de categoriile de gen și de număr, categoria cazului reprezintă gramaticalizarea funcțiilor, raporturilor și circumstanțelor substantivului în procesul comunicării. Concret, gramaticalizarea înseamnă aici încărcarea segmentului sonor care sugerează imaginea lucrului cu valorile gramaticale de subiect, de obiect, de raport posesiv, atributiv și circumstanțial, valori exprimate morfologic sau sintactic. Impuse de realitatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
krasivaja, krasivoje; pl. krasivâje „cel frumos” sau „frumosul”, „cea frumoasă” sau „frumoasa”; pl. „cei frumoși” sau „frumoșii”. Categoria cazului. Susținută de categoriile de gen și de număr, categoria cazului reprezintă gramaticalizarea funcțiilor, raporturilor și circumstanțelor substantivului în procesul comunicării. Concret, gramaticalizarea înseamnă aici încărcarea segmentului sonor care sugerează imaginea lucrului cu valorile gramaticale de subiect, de obiect, de raport posesiv, atributiv și circumstanțial, valori exprimate morfologic sau sintactic. Impuse de realitatea materială în procesul aprofundării și detalierii cunoașterii, valorile gramaticale ale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în procesul aprofundării și detalierii cunoașterii, valorile gramaticale ale substantivului și-au găsit exprimarea formală în mod treptat și neuniform în spațiul lingvistic euro-afroasiatic. La intersectarea lor în spațiul tracic, limbile tracă și latină se aflau pe trepte diferite de gramaticalizare a substantivului. În timp ce traca exprima valorile gramaticale în manieră sintactică, prin cuvinte pronominale și prin adverbe circumstanțiale, latina adăuga acestor mijloace un sistem de morfeme terminale, prin care substantivul căpătase paradigmă cazuală, și un sistem de prepoziții care detalia valorile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în utilizarea structurilor corelative, ci de anumite "deplasări" din sistemul corelativelor românești. Contextul comunicării prin scris este stabil, mai "conservator" în raport cu acela al comunicării orale, acesta din urmă caracterizându-se prin stare continuă de mobilitate și de interferențe. Fenomenele de "gramaticalizare" sunt așadar mai vizibile în comunicarea prin texte scrise. Textele au fost grupate pornind de la sugestiile oferite de clasificarea textelor propusă de Ecaterina Mihăilă (Mihăilă 1995). Autoarea are în vedere pe de o parte domeniul de semnificanță 6 (științifică, artistică
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
în general, operatorul este un concept care se referă la modificările de stare pe care le produce, în vreme ce marcatorul (indicele) evocă doar semnificația pragmatică a unui enunț; referitor la conector, acesta intră în alt sistem conceptual, având un grad de gramaticalizare mai avansat (vezi cap. din GALR I: Conectori frastici și transfrastici: 767-778 ). 45 DA s.v. consemnează următoarele în acest sens: "Când după hai(de) urmează un imperativ, avem propriu-zis o construcție pleonastică, căci atât hai(de) cât și imperativul cuprind
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
la nivelul întregii construcții relative se vor urmări tendințele manifestate în construcția și în uzul acestora. Dinamica sistemului de conectori poate fi pusă în evidență prin examinarea concurenței între unități izofuncționale și prin "monitorizarea" tendințelor de fixare sau chiar de gramaticalizare a unor grupări libere. Mai dificil de identificat par a fi tendințele privitoare la tiparele de construcție, pentru că mecanismul sintactic al relativelor (mecanism universal, în principiile sale generale) oferă puține posibilități de inovație. Preferința vorbitorilor pentru un anumit tipar, manifestată
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
duce la boală (C. Borundel, Manual de medicină). * în ipostaza de relator, care își procură referința tot de la o secvență de tip propozițional sau frastic, putând fi substituit cu după aceasta/aceea; dată fiind stereotipia secvenței, se tinde spre o gramaticalizare a formulei de joncțiune. Formula se întâlnește în toate registrele: Vom lua o scurtă pauză publicitară, după care aș vrea să ne răspundeți la o chestiune totuși importantă: până la urmă această Românie poate fi guvernată de cineva sau toată lumea se
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
din limba veche și cele mai importante schimbări diacronice din acest domeniu. În §1, ne vom raporta la (i) fenomenele care privesc sintaxa propoziției și poziția verbului, (ii) fenomene de variație și schimbare de topică din grupul nominal (inclusiv la gramaticalizarea determinantului cel, efectul combinat al specializării demonstrativelor și al schimbărilor de topică din grupul nominal) și (iii) structurile discontinue înregistrate în textele originale și în traduceri. Fenomenele din categoria (i) sunt descrise și analizate pe larg în capitolul IV (pornindu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
-lea - prima jumătate a secolului al 17-lea, după cum arată următoarele exemple din același text: (29) a. Și ține mente cea iarnă ce-au trecut (FD.1592−604: 522r) b. ceastă leage, ce-am făcut (FD.1592-604: 582r) Procesul de gramaticalizare a construcției cu articolul adjectival cel este rezultatul combinat a trei factori: (i) eliminarea formelor aferezate ale demonstrativului de proximitate (cest) care a condus la înlăturarea opoziției interpretative de proximitate dintre formele cel - cest; (ii) specializarea demonstrativelor slabe ca elemente
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
conduce la includerea formelor lui cel în categoria de centre (în acord și cu Principiul preferinței centrului (van Gelderen 2004, 2011; Poletto 2014: 32), care se manifestă în procesele de schimbare diacronică) și reanaliza sa ca determinant (prin procesele tipice gramaticalizării determinanților, v. Giusti 1998; Roberts și Roussou 2003); (iii) specializarea și restrângerea periferiei stângi a grupului nominal (v. §1.2.4 infra), în acord cu reducerea generală a deplasărilor la periferia stângă în trecerea de la latină la limbile romanice (Ledgeway
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]