115 matches
-
merseseși merseși mergeai mergi 3SG mersese merse mergea merge 1PL merseserăm merserăm mergeam mergem 2PL merseserăți merserăți mergeați mergeți 3PL merseserăø merseră mergeau mergø Zafiu (2013a: 25) arată că distincția perfectum / infectum din structura temei a fost treptat marginalizată prin gramaticalizarea a noi forme de perfect (i.e. perfectul compus), însă a fost refăcută prin utilizarea sufixului de perfect -u-, care apare imediat după rădăcină (semnalizat prin caractere aldine în tabelul de mai jos): (68) face M-M-C-PERFECT PERFECT SIMPLU IMPERFECT PREZENT 1SG
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca: GtaɁ, Rama (Chibchan, Nicaragua), Loniu (limbă austroneziană, Papua Noua Guinee), Raga (limbă austroneziană, Vanuatu), Lavukaleve (limbă papuașă de est, East Papuan; Insulele Solomon)).Faptul că valoarea principală a auxiliarelor românești este de a marca modul nu este foarte surprinzătordeci din perspectivă comparată. Gramaticalizarea auxiliarelor românești ca mărci de mod nu este specială din punct de vedere istoric. Să analizăm auxiliarul a avea (< lat. habere)din structura perfectului compus. În primul rând, comparând toate formele sintetice ale verbului plin (lexical) a avea (94) cu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
reanalizate ulterior diferă de setul de trăsături ale auxiliarului a avea din structura perfectului compus: (97) Seturi de trăsături lat. habere rom. auxiliarul a avea [+indicativ] [+indicativ] [+prezent] [+structură tematică] Reanaliza verbului habere ca auxiliar este un tip obișnuit de gramaticalizare care respectă operațiile sintactice specifice acestui proces (Roberts și Roussou 2003), identificate în general în formarea auxiliarelor romanice (Ledgeway 2012: 121-129): - slăbire semantică / pierdere de trăsături semantice (engl. semantic bleaching/weakening); - pierderea structurii tematice: în Habeo epistulas scriptas '(lit.) Am
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsăturii [+prezent], decategorializare; - reducție (morfo)fonologică (v. (96); (95) vs (94)) și dobândirea statutului de clitic (cuvânt dependent sintacticși morfofonologic); - generare / deplasare într-o poziție mai înaltă: INSERARE în centrul MOOD0. Cu alte cuvinte, două procese s-au împletit în gramaticalizarea verbului a avea în structura perfectului compus. În primul rând, pierderea structurii tematice a condus la reanaliza sa ca verb funcțional; astfel, INSERAREA în nucleul propozițional vizează în mod direct domeniul funcțional verbal (MOODP > TP > ASPP). În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
posesivă de prezent), pierderea trăsăturii [+prezent] conduce la INSERAREA sintactică a auxiliarului într-o proiecție mai înaltă, proiecția de mod49. Întrucât am luat franceza ca termen de comparație (v. (88) supra), este necesar să menționăm că în această limbă romanică gramaticalizarea habere>avoir nu a operat prin eliminarea trăsăturii / trăsăturilor de timp, fapt care explică variația auxiliarului avoir după mod și timp. În concluzie, gramaticalizarea auxiliarelor românești a operat în mod sistematic prin eliminarea trăsăturilor de timp (și aspect) și reanaliza
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca termen de comparație (v. (88) supra), este necesar să menționăm că în această limbă romanică gramaticalizarea habere>avoir nu a operat prin eliminarea trăsăturii / trăsăturilor de timp, fapt care explică variația auxiliarului avoir după mod și timp. În concluzie, gramaticalizarea auxiliarelor românești a operat în mod sistematic prin eliminarea trăsăturilor de timp (și aspect) și reanaliza acestor verbe ca mărci de mod. Întrucât auxiliarele românești nu satisfac pe deplin necesitățile de temporalitate ale propoziției, verbul lexical este direct implicat în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Analiza se poate extinde și la propozițiile organizate în jurul supinului. (ix) Româna prezintă semne clare pentru categorizarea ca limbă cu configuraționalitate discursivă (Kiss 1995, 2001; Alboiu 2002; Zafiu 2013b; Hill și Alboiu 2016) (v. §II.2.4), nu în sensul gramaticalizării unor poziții fixe de topic și/sau de focus, ci în sensul în care poziționarea constituenților este dictată de interpretarea lor pragmatico-semantică; în §2.4, am arătat, urmându-i pe Alboiu (1999); Gallego (2012) că ordonarea VOS obținută prin strategia
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
treptată a perfectului compus în domeniul de utilizare a perfectului simplu, la care nu ne vom referi în continuare (dar vezi Zafiu 2016 și bibliografia). Majoritatea structurilor cu auxiliar ale românei moderne sunt prezente și au un grad avansat de gramaticalizare în limba veche (Zafiu 2016 și bibliografia): perfectul compus cu auxiliarul a avea (1), condiționalul prezent (2) și perfect (3) bazat pe auxiliarul aș (perifraza condițională gerundivală este de asemenea atestată, (4))3 și viitorul 4 bazat pe auxiliarul voi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Zafiu 2016) este format din verbul a fi la perfectul compus, urmat de participiul trecut; auxiliarul variază deci și după categoria de timp. Astfel, pe lângă competiția cu o formă sintetică moștenită, aceste formații 6 nu se conformează tiparului general de gramaticalizare a auxiliarelor românești (consolidat și relativ stabil dacă ne raportăm la formele discutate mai sus), auxilarul marcând și valori de timp, pe lângă mod și modalitate; aceste forme sunt astfel eliminate diacronic. (8) a. Era vădzuți Trufimu efeseianinul în cetatea cu-
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poate fi urmat de infinitiv (11)-(12) sau, mai rar, de infinitivul perfect (13)-(14). Din nou, se observă că auxiliarul marchează și valori de timp, pe lângă mod și modalitate, deci perifrazele respective nu se încadrează în mecanismul general de gramaticalizare a auxiliarelor românești. (11) a. Într-o vreame mai demult, cine vrea face acest lucru de vrea lua muiare ce nu i să vrea cădea și vrea călca pravila, acela om avea o certare mare. (ȘT.1644: 252) (12) a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
flexiune după mod și timp, fiind astfel implicat în valorizarea acestor trăsături; auxiliarele din aceste structuri se generează în proiecții funcționale inferioare proiecției MOODP (i.e. TP, ASPP) • româna modernă (§III.3.1.3) prezintă doar structuri de tipul (i), deci gramaticalizarea sistematică a auxiliarelor românești presupune pierderea trăsăturilor de timp și reținerea trăsăturilor de mod; adăugând acestui factor și competiția dintre structurile de tipul (ii) și alte formații analitice și/sau sintetice, eliminarea diacronică structurilor de tipul (ii) este ușor explicabilă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
explică prin faptul că, în structurile respective, auxiliarul marchează atât categoria de mod (specifică auxiliarelor românești), cât și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive). Acest proces de eliminare diacronică dezvăluie o nouă fațeță a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune nu numai pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire fonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), ci și crearea de tipare specifice; atunci când structurile gramaticalizate nu se încadrează în tiparul convenționalizat, acestea sunt eliminate din sistemul gramatical
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prin faptul că, în structurile respective, auxiliarul marchează atât categoria de mod (specifică auxiliarelor românești), cât și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive). Acest proces de eliminare diacronică dezvăluie o nouă fațeță a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune nu numai pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire fonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), ci și crearea de tipare specifice; atunci când structurile gramaticalizate nu se încadrează în tiparul convenționalizat, acestea sunt eliminate din sistemul gramatical. Deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care sunt asociate aceste opțiuni de topică în română (e.g. la Cantemir, topicalizarea CP, structură care este asociată în româna veche și modernă cu exprimarea contrastului, este folosită în contexte neutre, ca efect al imitării unei gramatici cu centru final) Gramaticalizare • limba română veche este caracterizată de două sisteme de auxiliare primul dintre acestea, caracterizat prin faptul că auxiliarul marchează valori de mod (și modalitate), a fost păstrat în trecerea de la româna veche la româna modernă; cel de-al doilea sistem
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
doilea sistem de auxiliare a fost eliminat deoarece, în structurile respective, auxiliarul marchează atât categoria de mod (specifică auxiliarelor românești), cât și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive), deci nu se încadrează în tiparul specific de gramaticalizare a auxiliarelor românești (i.e. reanaliză ca MOOD0) - acest proces de eliminare diacronică oferă o nouă imagine a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune, pe lângă pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire morfofonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), și încadrarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cât și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive), deci nu se încadrează în tiparul specific de gramaticalizare a auxiliarelor românești (i.e. reanaliză ca MOOD0) - acest proces de eliminare diacronică oferă o nouă imagine a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune, pe lângă pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire morfofonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), și încadrarea în tipare specifice; neîncadrarea în tiparele specifice atrage eliminarea din sistem Corpus Corpusul folosit reprezintă o selecție din corpusul utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive), deci nu se încadrează în tiparul specific de gramaticalizare a auxiliarelor românești (i.e. reanaliză ca MOOD0) - acest proces de eliminare diacronică oferă o nouă imagine a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune, pe lângă pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire morfofonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), și încadrarea în tipare specifice; neîncadrarea în tiparele specifice atrage eliminarea din sistem Corpus Corpusul folosit reprezintă o selecție din corpusul utilizat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
i) [Moodspeech act Mood-field ... [Modepistemic [TPast/Future Tense-field ... [TAnterior [Aspterminative Aspect-field .... [Voice [v-VP Spre deosebire de ceilalți autori menționați în text (Baltin, Merchant, Roberts), care adoptă ipoteza proiectării distincte a grupului de diatezei de la Collins (2005) pentru analiza altor fenomene (elipsă, gramaticalizarea perfectului compus în limbile romanice etc.), Harley (2013) se preocupă în mod explicit de distincția vP / VoiceP, aducând argumente empirice și distribuționale în sprijinul acestei scindări. 42 Rouveret (2012: 954): "In a configuration such as (97a), each feature on intermediate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
gerunziu (eventual precedând adverbe X0 ca mai, prea) și permite deplasarea la C, după cum arată encliza pronominală (nevăzându-l /nemaicitindu-l / nepreavăzându-l) (v. §§3.2; 3.3 infra). 46 Lăsăm deoparte perifrazele bazate pe subjonctiv, care prezintă grade diferite de gramaticalizare (e.g. am să plec / aveam să plec / o să plec). 47 Analiza lui Ledgeway (2015a) este ușor mai complexă decât versiunea prezentată în textul principal, însă inuiția este aceeași: în tradiția Benveniste - Kayne, Ledgeway (2015a) aduce argumente solide pentru derivarea auxiliarului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este dictată de categoria de mod, și intuiția că auxiliarele marchează și unele valori de temporalitate este înzestrarea auxiliarelor cu o trăsătură de (c-)selecție [iT] (v. Nicolae 2015e). 49 Ar fi fost, de altfel, ciudat ca - în situația românei - gramaticalizarea auxilarului a avea din structura perfectului compus să acționeaze prin eliminarea trăsăturii originare [prezent] și substituția ei ulterioară cu trăsătura de timp [perfect / trecut]. Trăsătura [prezent] este încă latent prezentă în structura auxiliarului a avea, activându-se în contextele în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
E o dovadă că hai a trecut de la îndemnul la mișcare, deplasare (,Hai la câmp") la unul mai general, de acțiune (,Hai la treabă"), apoi la acțiunea verbală (,Hai să zicem") și a devenit o simplă marcă pragmatică, tinzînd spre gramaticalizare (,Hai să fie"). Evoluția nu e încheiată; deocamdată excesul de hai în dialoguri ni se mai poate părea cam colocvial, uneori aproape nepoliticos - dar tendința este firească și chiar motivată din punct de vedere strict lingvistic.
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
articolele e foarte mare - anii 1958 - 2004 - , textele mai vechi nu ne apar deloc ca depășite, (doar lista de referințe le marchează vîrsta). În această carte, morfologia, legată permanent de sintaxă și de lexic, este văzută în dinamica proceselor de gramaticalizare și în deschiderea interpretărilor alternative. Impresionează, la lectura în ansamblu a acestor texte, importanța acordată perspectivei contrastive și tipologice, plasarea fenomenelor românești în context romanic, dar și în raport cu limbile slave din jur. În articolele recente abundă exemplele din presă, din
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
text, desemnînd nu doar sursele de incertitudini și erori în interpretare, ci trăsăturile fundamentale ale multora dintre structurile limbii: clasele lexico-gramaticale, „părțile de vorbire”, subdiviziunile lor sînt în majoritate eterogene; multe elemente lingvistice sînt plurifuncționale și cunosc grade diferite de gramaticalizare. Accentul pus pe interferențe nu înseamnă însă haos și imprecizie a definirii: stăpînirea faptelor conduce la o analiză nuanțată, în care ambivalența sau amalgamarea pot fi descrise cu exactitate. Spațiul nu ne permite, din păcate, decît o enumerare a principalelor
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
Rodica Zafiu Adesea, cuvinte pline intră într-un proces lent de gramaticalizare, specializîndu-se pentru o anumită funcție. Istoria se repetă, pentru că și instrumentele gramaticale de azi (auxiliare, prepoziții, conjuncții, unele pronume) au fost cîndva cuvinte pline, care prin repetare și-au tocit originalitatea și - mai ales - și-au restrîns funcția. În lunga
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
posesivului său ori al genitivului lui (ei). S-a produs astfel o diferențiere funcțională (întîlnită și la alte adjective) între un sens denotativ în postpunere (casa proprie) și unul pragmatic, stilistic, specializat, în antepunere (propria casă). De altfel, fenomenul de gramaticalizare nu se petrece doar în română; și în franceză adjectivul propre este folosit ca o marcă suplimentară a posesiei, iar în italiană forma articulată il proprio funcționează ca un adevărat substitut pronominal. În cele mai multe utilizări, cuvîntul propriu este mai puternic
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]