115 matches
-
modificările în sistemul pronumelor de politețe), fenomenele de acord. Sunt esențiale pentru lingvistica românească studiile despre semiauxiliarele de mod și de aspect, care au pus în discuție, acum aproape 50 de ani, teme extrem de moderne (privind modalizarea, aspectualitatea, gradele de gramaticalizare). Importante sînt și descrierile construcțiilor analitice în utilizarea substantivului (folosirea prepozițiilor - dau la copii, ușa la casă -, dar și a articolului proclitic lui, devenit instrument analitic), observațiile asupra flexiunii numeralului, explicația unor modificări analogice în flexiunea verbală (ale formelor de
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
gândire. De fapt, redundanța are aproape întotdeauna explicații lingvistice, fiind produsă fie din dorința de insistență afectivă, fie din nevoia de dezambiguizare a enunțului. Nu toate pleonasmele sunt evidente, ușor de recunoscut: unele sunt favorizate și mascate de fenomenele de gramaticalizare sau de fixare a unor construcții („își spune propria părere”; „se rezumă doar la...”), altele sunt transparente doar la o analiză etimologică („a- și aduce aportul”). Două construcții asemănătoare - a începe să pornească și a începe să purceadă - reprezintă un
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
al verbului, potrivit cu o exprimare mai prețioasă, mai căutată. Există, în schimb, o variantă extremă, în care redundanța ideii de începere se exprimă prin repetarea în construcție a verbului specific: începe să înceapă. Pentru lingviști, e un semnal (timid) al gramaticalizării verbului a începe ca operator aspectual; pentru vorbitori, este, cel mai probabil, un joc de limbaj, o folosire umoristică a structurii pleonastice, împinse până la limitele ei lexicale. Formula poate fi folosită cu intenție, pentru a parodia excesul de atenuare, formulările
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
devenit anumite adverbe prepoziții și conjuncții, așa s-au transformat treptat unele pronume în articole. Fenomenul continuă: locuțiuni și compuse noi, care au luat locul celor vechi, avînd avantajul pregnanței, al posibilității de reliefare, tind să ia același drum al gramaticalizării. Adesea diferența e de lungime a corpului sonor. e un cuvînt bisilabic, accentuat, deci ajută deocamdată la scoaterea în relief a unei relații: precum în cer, așa și pe pămînt. O alăturare de elemente este mai puternic marcată de ca
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
această ipoteză voi formula o observație. Dacă barocul cantemirian este definit numai stilistic, ca la Dragoș Moldovanu, și dacă apariția acestor particularități stilistice sunt rezultatul evoluției (autonome) a stilului livresc la autorii români, a crizei stilului survenite ca urmare a "gramaticalizării" procedeelor existente, și nu e vorba de nici o "violentă sincronizare" a Occidentului, cu literatura barocă occidentală (Manuela Tănăsescu, citată de Dragoș Moldovanu), pe care Cantemir nici nu o cunoaște, atunci ne aflăm în fața unei simple coincidențe cronologice, și prezența barocului
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Autorul a arătat (Manning 1996: 35) că ergativitatea sintactică oferă o motivație puternică pentru un nivel separat, structura argumentală, și că aceasta demonstrează disocierea clară a relațiilor gramaticale de structura argumentală. Din punct de vedere diacronic, pivotul este derivat prin gramaticalizare din topic sau din focus. 3.3. Ergativitatea la nivel discursiv/informațional Fenomenul ergativității a fost puțin studiat la nivelul organizării discursului, însă acest tip de studiu poate oferi date importante despre justificările pragmatice și rațiunea de a (co)exista
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcția verbală respectivă sau ar fi fost nevoie de perifraze foarte lungi pentru a putea introduce acel participant. Structura diferă de la o limbă la alta: de exemplu, în germană și în maghiară, mecanismele aplicative au un grad mai mic de gramaticalizare decât în limbile bantu (Creissels 2004a). Același autor (Creissels 1995: 296−299) a analizat anterior acest tip de construcție, vorbind despre diateza aplicativă, folosită în limbile africane din familia bantu și în limbi caucaziene. Diateza aplicativă reprezintă adăugarea unui complement
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
al coalescenței componentelor verbelor "ușoare". În limbile ergative și în limbile acuzative, construcțiile deviante de la modelul tipic își pot avea originea în variantele eliptice ale construcțiilor tranzitive. Schimbările de tipar (acuzativ > ergativ; ergativ > acuzativ) pot apărea ca o consecință a gramaticalizării perifrazelor de timp−aspect−mod. Frecvența partiției determinate de timp−aspect, deci folosirea tiparului ergativ la timpul trecut și la aspectul perfectiv, a fost explicată prin ipoteza că tiparul ergativ își are originea în construcția pasivă. Creissels (2006) susține însă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
252) arată că limba tongană din Caucaz, sub influența englezei (în condiții de bilingvism), este pe cale să treacă de la sistemul ergativ la cel acuzativ 86. Influența englezei însă se suprapune peste tendința sistemelor lingvistice de a evolua de la aspect la gramaticalizarea timpurilor: în tongană, numai construcțiile la aspectul perfectiv, atras către timp, tind către sistemul acuzativ. Pentru o altă zonă geografică și pentru alt tip de contact, direct, Dixon (1994: 228) susține ideea că limbile învecinate se influențează prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcțiile analitice (calchierea unor construcții romanice și umplerea lor cu material autohton). Altele nu influențează sistemul în ansamblu: construcții care imită pasivul romanic (fără ca pasivul sau antipasivul să exprime opoziții sistematice de diateză) sau propozițiile relative, modificări în semantica verbelor, gramaticalizarea unor mărci aspectuale. Toate aceste transformări determinate de contactul lingvistic au făcut ca basca să piardă ceva din specificul tipologic, dar să câștige în ușurința traducerii. Oscilațiile dintre sistemul ergativ și cel acuzativ au fost invocate pentru numeroase limbi sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
configurația sintactică a acestor construcții, care va fi descrisă în capitolul 2. Această confuzie poate fi justificată atât prin încercarea de aplicare în studiul limbilor ergative a modelului lingvistic occidental, cât și prin posibilitatea ca ergativul să fie, diacronic, rezultatul gramaticalizării pasivului. Spre sfârșitul secțiunii (5.3.) am arătat că pasivul poate să apară și în limbile ergative, dar nu reprezintă un mecanism la fel de sistematic și de productiv ca în limbile acuzative. În secțiunea 6. am prezentat definițiile și funcțiile antipasivului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
multor factori care contează în definirea subiectului este preluată de la Keenan). Oamenii au tendința să aleagă drept subiecte de discuție entitățile agentive, ceea ce înseamnă că e normal să existe o corelație naturală între agent și topic; noțiunea de subiect reflectă gramaticalizarea acestei coincidențe așteptate. Li și Thompson (1976: 459−460) realizează o tipologie bazată pe relațiile gramaticale subiect−obiect și topic−comment, arătând că, în unele limbi, noțiunea de topic poate fi la fel de importantă cum este cea de subiect din alte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acuzative, construcția tranzitivă cu A arbitrar (numită transimpersonală) poate fi reinterpretată ca fiind o construcție intranzitivă al cărei argument unic se comportă ca P; ● în limbile ergative, coalescența componentelor verbului ușor poate duce la reinterpretarea construcției tranzitive ca fiind intranzitivă; gramaticalizarea perifrazelor aspectuale (vezi Capitolul 1, 7.1.); ● partiția intranzitivă nu apare gradual, prin creșterea numărului de verbe intranzitive ale căror proprietăți se îndepărtează de tiparul dominant, ci ca o schimbare abruptă, care afectează o întreagă clasă de verbe intranzitive (de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analizează diferit din punct de vedere sintactic − verbele inergative au un argument cu presupoziția dominantă a Protorolului Agent, iar verbele inacuzative au un argument cu presupoziția dominantă a Protorolului Pacient; repercusiunile morfosintactice asociate cu distincția inacuzativ/inergativ sunt rezultatul unor gramaticalizări ale presupozițiilor Protorolului Agent sau Pacient. Levin și Rappaport Hovav (2005: 60) arată că una dintre limitele teoriei lui Dowty este aceea că propune o soluție parțială pentru realizarea argumentelor, ocupându-se numai de verbele tranzitive și de regulile care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
500 de vorbitori. Morfologie de tip ergativ. Sintaxă de tip acuzativ. KIRANTI Grup de limbi (circa 24) din familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană, grupul bodic, vorbite în Nepal. Folosirea mărcilor ergative ca elemente subordonatoare pare a fi rezultatul unui proces de gramaticalizare de tipul: ergativ/instrumental > 'pentru că' > 'deși'. Structurile ergative din aceste limbi sunt derivate prin reinterpretarea construcțiilor relative ca fiind construcții absolute. Asemănarea dintre articol și marca preergativă din propozițiile subordonate este pusă pe seama unei omofonii accidentale. În aceste limbi, marca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]