31 matches
-
Unele verbe includ exprimarea aspectului în sensul lor lexical: "a dormi" (imperfectiv), "a se deștepta" (perfectiv). Verbe ca "a începe", "a continua", "a sfârși", "a termina" sunt considerate de Constantinescu-Dobridor verbe auxiliare de aspect care n-ar fi gramaticale, nici gramaticalizate, ci lexicale, deoarece au funcția de predicat și nu constituie o unitate semantică, morfologică și sintactică cu verbul pe care îl subordonează. Exemple: "începe să ningă", "termină de citit". În gramaticile limbii române nu se menționează afixe de marcare a
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
și formele verbale temporale. Cele compuse și perfectul simplu exprimă aspectul perfectiv, iar imperfectul - aspectul imperfectiv (vezi Verbul în limba franceză). Grevisse și Goosse 2007 consideră că în franceză există două verbe și o expresie verbală auxiliare de aspect propriu-zise, gramaticalizate, ale căror construcții nu se analizează sintactic: Grevisse și Goosse 2007 ia în seamă și adverbe pe care le numește aspectuale, care întăresc aspectul/modul de acțiune exprimat de verbul lor regent: "Le train a surgi soudain „Trenul a apărut
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
Rodica Zafiu Cum se știe, în afara situațiilor gramaticalizate - cînd precedă infinitivul verbului (a cînta, a citi), sau cînd formează echivalentul cazului genitiv pentru anumite cuvinte cu restricții de flexiune ("casele a trei frați", "sensul a tot ce există") - , prepoziția a are în româna modernă un uz destul de limitat
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
fost la un moment dat clișeu devine o locuțiune cu utilizare normală, fără frecvență excesivă 31. Limba română are numeroase îmbinări de cuvinte care au cunoscut la un moment dat o folosire excesivă, pentru ca apoi să rămână ca formule complet gramaticalizate, cu valori semantice și discursive bine definite, de exemplu: la modul, pe parcurs, de calitate 32, la nivelul, pe linia 33, de vârf34, în cadrul, în principal, pe bază de, pe cale de35, în ideea că, în ideea de a36, în ceea ce privește, în privința
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
a apărut ideea că dublarea este strâns legată de posibilitatea de a marca acuzativul prin pe. Așa s-a născut ipoteza că elementul clitic absoarbe cazul, astfel încât verbul nu mai poate atribui caz nominalului coreferent. Prin urmare, este inserată prepoziția (gramaticalizată 171) pe, ca un mijloc de a atribui caz nominalului. Cliticul și nominalul dețin același rol tematic. (iv) În structurile cu complement direct antepus și cu dublare, cliticul marchează poziția noncanonică a complementului, care este antepus, fiind topicalizat. Poziția canonică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lucrările de terminografie. Deosebirile de metodă și/abordare a obiectului de studiu, existente între un tratat de medicină și un dicționar specializat exprimă în fapt, distanța dintre competența practică și cunoaștera teoretică. În discurs, clasa hiponimelor apare în contexte strict gramaticalizate, în funcție de situația de comunicare, de intenția locutorului, fiind marcată de numeroși indici de științificitate ai tehnicii chirurgicale. Iată câteva exemple (N.M. Constantinescu, coord., 2012): "Incizia paramediană (fig. 11.54 - B săgeata A) este trasată pe marginea medială..."/ Incizia transrectală (fig
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ca fiind o categorie centrală a praxematicii, care tinde să apropie analiza timpului verbal din gramatica lui G. Guillaume de semantica tipurilor de procese. Aspectul gramatical are în această perspectivă mai multe posibilități de manifestare, între care una pe deplin gramaticalizată, ca în unele limbi slave, iar alta deductibilă din mărcile gramaticale. La întîlnirea dintre aspectul gramatical și cel lexical, sînt inventariate o sumă de perifraze în care auxiliarele de aspect permit ca tipul procesului să fie reprezentat ca: 1) imanent
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe viteza cu care s-a jucat (E. Terzian, Realitatea TV, 17.IX.2006), probabil că vorbitorul a "scurtat" locuțiunea prepozițională pe seama ("pe seama vitezei cu care s-a jucat"). Uneori, extinderea prepoziției pe se face în dauna unor prepoziții funcționale, gramaticalizate: suntem foarte atenți pe fenomenul economic (R. Soviani, Realitatea TV, 31.III.2007) - prepoziția-regim este la (a fi atent la); sunt foarte dezamăgit pe foștii mei colegi (politician, Realitatea TV, 13.X.2006) - prepoziția funcțională în limbajul standard este de
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
multe dintre expresiile idiomatice sunt, de fapt, texteme, nu cumva riscăm ca prin aceasta să desființăm pur și simplu categoria "sintagmelor stereotipe"? O asemenea temere este, totuși, nejustificată, deoarece în clasa "sintagmelor stereotipe" rămân, pe de o parte, numeroase comparații gramaticalizate (de tipul lungă cât o zi de post, tare ca piatra, iute ca săgeata, iute ca vântul și ca gândul etc.), iar, pe de altă parte, expresiile construite doar cu determinanți adverbiali (a îngheța bocnă, a se îmbăta turtă, a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
acestea nu îndeplinesc niciodată rolul de actanți (cum se întâmplă în cazul textemelor), ci se limitează la statutul de substitute cu valoare adverbială; (c) spre deosebire de texteme, "sintagmele stereotipe" se pot converti cu ușurință în determinanți adjectivali sau adverbiali, asemănători comparațiilor gramaticalizate. (A se confrunta din acest punct de vedere transformarea atributivă Vecinul [meu] a înghețat bocnă → Am întâlnit un vecin înghețat bocnă cu transformarea Vecinul [meu] s-a făcut luntre și punte → *Am întâlnit un vecin făcut luntre și punte. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
asemenea substitute i-ar anula expresiei în cauză tocmai calitatea sa de textem, prin suspendarea relațiilor semnice care îl fac să evoce Divina Commedia. 2.2.2. Nici măcar "clișeele frazeologice internaționale" (tratate adesea, în chip eronat, ca formule pe deplin gramaticalizate) nu pot fi substituite prin simple perifraze. Astfel, o expresie precum călcâiul lui Ahile nu poate fi redusă la sintagma "punct slab", deoarece sintagma homerică evocă, pe lângă sensul deja amintit, o serie de alte relații textuale (un cadru eroic, o
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
limba-sursă. În orice caz, pentru a lua decizia potrivită în această privință, nu ne putem baza doar pe competența noastră elocuțională, ci trebuie să avem și o competență "idiomatică" în domeniul determinat al limbii-țintă. Pe de altă parte, oricât de "gramaticalizate" ar fi formele și oricât de apropiate ar fi semnificațiile textemelor din diverse limbi, nu putem face abstracție de sistemele lingvistice în care funcționează acestea. Nu e vorba aici doar de diferențele de structură dintre formule (de pildă: en. When
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
diferit obiectele externe ale unui act de observare și deci nu sunt echivalenți ca observatori ajungând prin aceasta la viziuni diferite asupra lumii. Astfel, unele limbi nu marchează genul substantivului (de exemplu, limba engleză), în timp ce în altele există trei genuri gramaticalizate - masculin, feminin, neutru (ca în germană, franceză, română, de pildă), sau reflectând concepții ancestrale privind forțele binelui și forțele răului. O entitate poate fi conceptualizată ca numărabilă sau nenumărabilă (rom. pâine, pâini/engl. bread), desemnată prin singular sau plural (rom
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de persoana a III-a în italiană (lei). Continuumul temporal este segmentat diferit de la o limbă la alta prin formele verbale (prezența în engleză/absența în română a timpului present perfect; prezența în engleză/absența în română a aspectului continuu gramaticalizat etc.) sau prin reguli de concordanță a timpurilor în vorbirea indirectă - absente în română, prezente și bine formalizate în engleză sau franceză. În majoritatea limbilor europene, timpul este văzut ca o linie, presupunând o succesiune de momente: trecut, prezent și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nonadmiterea unei interpretări partitive, de poate apărea în două ipostaze: a) indicând un centru elidat: [unii] de-alde (ca în "are de-ale gurii"); b) stabilind relația sintactică cu un centru exprimat. Cel mai frecvent, grupul prepozițional apare cu elipsa gramaticalizată (Nedelcu 2007a) a regentului său, în relație directă cu verbul: Orice veleitar într-ale artei își poate expune acolo piesele? În nici un caz. Numai de-alde Nicolaesco Da Vinci au voie... (EZ, 8.IX.2002)12. Regentul poate totuși fi
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
și neutre terminate la singular în -e", în SCL, LIX. Până Dindelegan, G., sub tipar b, "Concurență (ț)iune ~ (ț)ie. Stadiul actual al fenomenului", în SCL, LIX. Până Dindelegan, G., sub tipar c, "Tipuri de gramaticalizare. Pe marginea utilizărilor gramaticalizate ale prepozițiilor de și la", în: Până Dindelegan (coord.). Perret, D., 1970, "Leș appellatifs", în Langages, 17, p. 112-120 Pitiriciu, S., 2006, " Neutrele atematice cu pluralul în -e/-uri în limba română actuala", în: Sală (coord.), p. 340-353. Pop, L.
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
flexionar IP (63). (63) [P. stângăTOP / FOC V [N. propozițional S tV X] ==> [P. stângăØ [N. propozițional S V X] În analiza românei este important de reținut că, spre deosebire de majoritatea celorlalte limbi romanice, româna nu a evoluat spre o topică gramaticalizată SVO; diagnosticele sintactice prezentate în capitolul anterior (§III) au arătat că atribuirea nominativului în română este postverbală, iar subiectele preverbale sunt periferice (NB. cel mai bun argument vine dinspre propoziția infinitivală; întrucât complementizatorul infinitival amalgamează proiecțiile FORCE și FIN, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Acest proces de eliminare diacronică dezvăluie o nouă fațeță a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune nu numai pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire fonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), ci și crearea de tipare specifice; atunci când structurile gramaticalizate nu se încadrează în tiparul convenționalizat, acestea sunt eliminate din sistemul gramatical. Deplasarea verbului (iii) În româna veche, deplasarea verbului în domeniul C, manifestată prin encliza auxiliarelor și a pronumelor clitice, este mult mai frecventă decât în româna contemporană și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
presupune coexistența formelor cu auxiliarul antepus cu acelea cu auxiliarul postpus" (Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu 1986: 180); "putem admite [...] mobilitatea auxiliarului față de infinitiv (Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu 1986: 187). 30 Adams (2013: 652-673) remarcă aceeași mobilitate în latină a componentelor formelor ulterior gramaticalizate ca viitor sau condițional în limbile romanice. 31 Zafiu (2016) propune și segmentarea fi-reaș pentru exemple de acest tip (reaș < vreaș); pentru discuția de față, segmentarea alternativă acoperă același fenomen, i.e. inversiunea auxiliarelor între ele. 32 În structurile neinversate, semiadverbul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Obsedat de limbaj ca model al literaturii, fascinat nu de legile înaltei Curți de Casație, ci de cele ale discursului literar, ce n-au nici în clin nici în mânecă cu exterioritatea planului biografic. Neantul semantic al clișeelor verbale excesiv gramaticalizate se cerea exorcizat, vraja desfiguratoare trebuia alungată. Homeopatic, deci, printr-o vrajă, dar de sorginte estetică. A creatorului de nume și vocabule, care a crezut că o dată emise, ele vor naște forme vii, fantasme autohtone. Urmuz nu s-a înșelat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sensul că preia termeni prin analogie din limbajul uzual, cum ar fi coș, cutie, cât și în sensul invers, că oferă termeni ai săi proprii altor limbaje, cum ar fi scanner. Limbajul istoricilor sau al politicienilor abundă în analogii, multe gramaticalizate, care, adică, nu mai sunt simțite ca atare, cum ar fi spiritul Münchenului sau noul München.
„Analogia, inima gândirii“ () [Corola-journal/Journalistic/3797_a_5122]
-
Rodica Zafiu Se știe că exprimarea superlativului, ca act tipic al implicării afective a vorbitorului, dispune în orice limbă de mijloace expresive variate, care depășesc cu mult limitele formelor gramaticalizate. Pentru limba română au fost de mult semnalate și descrise mijloace precum lungirile de sunete, repetiția, folosirea unor construcții cu elemente lexicale expresive (uneori cu sens "dezagreabil" - groaznic de frumoasă), cu substantive adverbializate (frumoasă foc), cu propoziții consecutive tipice (frumoasă
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
comunicarea de către altcineva. Un mesaj banal - de exemplu "Plouă" - poate fi însoțit de indicații asupra sursei - "Uite, plouă" (percepție directă); Probabil plouă" (inferență); "Cică plouă" (relatare) - , cu consecințe directe asupra gradului de credibilitate atribuit unei informații. Prezumtivul românesc oferă forme gramaticalizate pentru a exprima inferența - " Nu răspunde: o fi plecat" - sau preluarea unei informații de la alții (cu păstrarea distanței) - "O fi el deștept, dar n-a știut ce să răspundă". Despre acest subiect a scris în ultimii ani mai multe articole
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
farul de la Tuzla, și ajungeți în Costinești. Cazemate, faleze de 10 metri, e mișto rău" (motociclism.ro). În construirea unor grile de apreciere, se constată ușor că structurile cu rău alcătuiesc extrema (pozitivă sau negativă), mai puternică decît superlativul standard, gramaticalizat, format cu foarte. Ierarhia e vizibilă, de exemplu, într-o indicație plurilingvă din Internet: "To vote for an image, click on Mișto rău de tot, Foarte bună, Bună, Așa și așa or Nașpa" (bbsoft.ro/gallery). Una dintre combinațiile cele
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
ne-mieunat, ne-botic, ne-nimic..." (EZ 3327, 2003, 10). Structura negativă e mai neobișnuită și mai expresivă decît construcțiile privative echivalente ("fără mieunat, fără botic, fără nimic"); în final, apare dubla negație de intensificare; aceasta e comparabilă cu dubla negație gramaticalizată (verbul la forma negativă se asociază cu pronumele negativ: nu e nimic), dar prefixarea pronumelui nimic este mai puțin obișnuită și produce un anume efect de surpriză. Oricum, tiparul există, internetul oferind și alte exemple: "după aia tabla. Netratată, subțire
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]