113 matches
-
nu este de obicei una imediată și actuală, dar se poate descoperi prin urmărirea cuvintelor pînă la originile lor, pînă la elementele inițiale. În acest context, etimologia devine factorul esențial al filozofiei limbii și, de aceea, primele etimologii folosite de către gramaticienii și filozofii greci nu erau dominate de nici un fel de principii teoretice sau istorice. Unei astfel de orientări s-a opus însă gîndirea sofiștilor, după care căutarea vreunei explicații a limbii în lumea obiectelor fizice este zadarnică și fără nici o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
va marca multă vreme literele franceze; de fapt, despre Rutebeuf s-a spus că a fost, înaintea lui Villon, "primul dintre poeții blestemați"... Curțile medievale erau populate de oameni de litere; regii, papii, prinții se înconjurau de teologi, filosofi, poeți, gramaticieni, ale căror opere și sfaturi influențau adesea în mod substanțial deciziile politice. Și nu puțini erau cei care, printre conducătorii luminați ai vremii, se lăsau contaminați de muze, ba chiar sfîrșeau prin a rămîne în istorie mai degrabă pentru contribuția
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
până la cucerirea acestui regat din Asia Mică de către perși, a devenit în cultura occidentală simbolul omului foarte bogat. Cresus este creditat cu baterea primelor monezi standardizate de aur (n. tr.). 37 Zoilus (cca. 400-320 î.Hr.) a fost un filozof cinic, gramatician și critic literar grec, unul dintre primii glosatori ai operei lui Homer. Numele său a devenit, încă din epoca antică, asociat cu critica plină de zel și invidioasă (n. tr.). 38 Pierre-Joseph Proudhon (15 ianuarie 1809 19 ianuarie 1865), jurnalist
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a căror independență față de regimul imperial s-a făcut trimitere anterior. Cornelius Severus scrisese un Carmen regale (Ovidiu, ex Ponto, IV, XVI, 9) care era probabil un epos cu acest titlu. Quintilian (X, 1, 19) îi atribuie Bellum Siculum, iar gramaticianul Probus (GrL K, 4, 208), o Istorie romană (Res Romanae). În ciuda prolificității sale recunoscute de Ovidiu (fertile pectus habes: ex Ponto, IV, II, 11), Bardon 297 este dispus să-i atribuie numai primele două opere. În Carmen regale se povestea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ovidiu într-un mod mai mult sau mai puțin voalat, dar constant. Un al doilea element care trebuie evidențiat: istoria a adeverit prezicerea poetului potrivit căreia, până la sfârșit, Augustus îl va suspecta și pe Iginus și îl va pedepsi drastic: gramaticianul C. Iulius Iginus, care s-a bucurat de prietenia lui Ovidiu dar care, după relegarea acestuia, i-a întors spatele, a căzut la rându-i în dizgrația lui Augustus 304. Dorim să subliniem în final un ultim element și anume
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
in fovea concubuit, sau deoarece fondatorul stirpei Fabia a fost cel dintâi care a pregătit (fodere) capcane pentru lupi (fovea). Münzer345 presupunea că asocierea originii casei Fabia cu Hercule se datorează eruditului de la curtea lui Augustus, M. Verrius Flaccus 346, gramatician și anticar, și înaltei aristocrații de care aparținea nobilul Paulus Fabius Maximus. Pentru ale sale Fasti, Ovidiu s-ar fi inspirat de la M. Verrius Flaccus și, în primul rând, din opera omonimă a acestuia. E cert că în Fasti figura
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ne spune că tabloul s-a aflat în centrul cunoașterii între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea176. Dacă între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, "cuvintele au primit sarcina și puterea de a reprezenta gândirea"177, un gramatician din secolul Luminilor a făcut o analogie între componentele gramaticii și elementele reprezentării plastice. Astfel, spunea el, substantivele sunt forme, adjectivele sunt culori, iar verbul este "pânza pe care acestea apar"178. Opera lui Velázquez (1599-1660), a lui Jan Vermeer
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
serie de ocolișuri operate asupra textului originar și în special transmiterea lui prin intermediul lumii arabe, care nu cunoștea teatrul 10, explică multiplele probleme de interpretare pe care nu a încetat să le pună. Mai mult, primii comentatori ai Renașterii sunt gramaticieni și filosofi italieni. Francesco Robortello (1516-1567) publică la Florența în 1548 unul din cele mai celebre comentarii ale Poeticii. În 1550, apare ediția comentată de Maggi, în 1561, cea a lui Scaliger, în 1570, cea a lui Castelvetro. De-abia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reguli; dar spre nefericirea noastră, Aristotel și, după el, Horațiu au scris despre ele destul de obscur pentru a fi nevoie de interpreți, iar cei care au binevoit să le facă cunoscute până acum nu le-au explicat adesea decât în calitate de gramaticieni sau filosofi. Cum aveau mai mult studiu și speculație decât experiența teatrului, lecturarea lor ne poate face mai docți, dar nu ne poate lămuri foarte sigur pentru a reuși în această privință." 3.1. Cele șase elemente constitutive ale piesei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fapte ale regilor, cele ale conducătorilor, și sumbrele războaie, a fost arătat de Homer. În unirea a două versuri inegale a fost închis mai întâi plânsetul, apoi satisfacția pentru o dorință înplinită. Ce creator a inventat totuși scurtimea versurilor elegiace? Gramaticienii se ceartă pe marginea acestui fapt și procesul este încă în curs de judecată. Furia l-a înarmat pe Arhilocus cu iambul, care îi aparține: dar ghetele și coturnii cu toc înalt 30 câștigă stabilitate datorită dialogului, dominator al zgomotului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Vauquelin de la Fresnaye, în Arta poetică franceză (Art poétique français) din 16022, meditează asupra lecțiilor transmise de Horațiu și Aristotel, a cărui Poetică este tradusă în 1561 de Scaliger, un erudit italian instalat în Franța, ca și asupra tratatelor vechilor gramaticieni, în special cel al lui Donatus, Despre tragedie și despre comedie. Ei proslăvesc întoarcereea la "adevărata tragedie", din care fac, ca în Antichitate, genul dramatic major, "cea care este făcută, după spusele lui Jean de la Taille, cu arta cea adevărată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
curajul de a-l arăta așa cum era în realitate? Există chiar și un Laocoon printre piesele pierdute ale lui Sofocle. Măcar de-ar fi vrut soarta să ne rămână un Laocoon ! Din puținul pe care îl spun despre el câțiva gramaticieni antici, nu se poate trage nicio concluzie în privința manierei în care poetul a tratat acest subiect. Cel puțin sunt convins că nu l-ar fi putut face pe Laocoon mai stoic decât pe Filoctet sau pe Hercule. Tot ceea ce este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
anunță deosebit de îndrăzneț. 2) E o derivație care se cere corectată. 3) Arendarea trebuie încurajată. În Sintaxa limbii române, V. Șerban afirmă că determinanții verbelor impersonale din asemenea structuri au fost supuși unor diverse abordări. Chiar și în prezent, unii gramaticieni îi consideră fie elemente componente ale predicatului verbal compus (în cazul structurilor cu verbul a trebui), fie ale predicatului nominal (în situația construcțiilor cu verbul a părea), fie un complement circumstanțial de mod sau un complement direct (în structurile în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]