34 matches
-
-și rădăcinile din Serge Doubrovsky: din naratologie și lingvistică, dar mai cu seamă din semiologia textului. Abundența de referințe bibliografice, exegeza lui Ion Popescu-Brădiceni poate fi înțeleasă, simbolic, și ca un symposion al științelor literaturii:poetica, hermeneutica, retorica, lingvistica, naratologia, gramatologia, fenomenologia, etc, sunt convocate în textul autorului, pentru a da seamă de identitatea literaturii. Acest eclectism superior, altfel controlat ireproșabil, nu e departe însă uneori de rezumatul deghizat, de adaptare și nuanțare, care sunt forme de obnubilare a originalității.Inovația
ION POPESCU-BRĂDICENI- CRISTALIZAREA HAZARDULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ion_popescu_bradiceni_cristalizarea_hazardului.html [Corola-blog/BlogPost/361751_a_363080]
-
a lua în considerație și neraționalul, inconștientul, existența din activitatea omenească. In dezvoltarea posmodernismului, deosebim două etape: prima - legată de analiza distrugerii, de distrugerea raționalismului științific, a „Eului" uman conștient, de descentralizarea conștiinței, iar cea de a doua - de analiza gramatologiei. Sfârșitul istoriei este un concept impus de sociologul și politologul american Francis Fukuyama în cartea sa "Sfârșitul istoriei și ultimul om"(1991), unde sunt descrise, în spirit postmodern, condițiile sociale, economice, psihologice care impun deplasarea tuturor societăților de azi spre
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
rol în filmul "Ghost Dance", alături de Pascale Ogier. A decedat în 2004 la Paris. Dintre lucrările sale sunt de reținut cele trei lucrări publicate în 1967, la debutul său - "L`ecriture et la différence" (Scriitura și diferența), "De la grammatologie" (Despre gramatologie) și "La Voix et le phénomène" (Vocea și fenomenul). Lucrul despre care se vorbește mai puțin este însă preocuparea sa spre Marx, (cel puțin) din ultimul lui deceniu de viață, situîndu-se astfel printre puținii gînditori contemporani care n-au subscris
Jacques Derrida () [Corola-website/Science/298880_a_300209]
-
rol în filmul "Ghost Dance", alături de Pascale Ogier. A decedat în 2004 la Paris. Dintre lucrările sale sunt de reținut cele trei lucrări publicate în 1967, la debutul său - "L`ecriture et la différence" (Scriitura și diferența), "De la grammatologie" (Despre gramatologie) și "La Voix et le phénomène" (Vocea și fenomenul). Lucrul despre care se vorbește mai puțin este însă preocuparea sa spre Marx, (cel puțin) din ultimul lui deceniu de viață, situîndu-se astfel printre puținii gînditori contemporani care n-au subscris
Jacques Derrida () [Corola-website/Science/298976_a_300305]
-
ansamblului științelor umane avea să rezulte din această distorsiune dintre specificitatea obiectului lor și imperialismul totalitar ale metodei științelor "pozitive". Este ceea ce explică și abundența pluralistă a acestor "științe" la plural. Multiplicând microtăieturile între psihologie, psihanaliză, lingvistică, filologie, fonologie, fonetică, gramatologie și cum remarcă Boudon însuși sociologia cutărui sau cutărui domeniu, epistemologia modernă pune cumva în circulație inevitabila tăietură epistemologică în măsură să epureze problematica și, mai ales, să mascheze prin confuzii sterile recunoașterea omului ca obiect al științelor umane (e
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Discutabile sunt, însă, referințele științifice sau exagerările privind prioritatea lui Eminescu în unele probleme extra-poetice; apetitul asociativ șochează până și un lector antitradiționalist. Nu este vorba atât de afirmații de genul "Eminescu oferă o soluție confină cu unele intuiții ale gramatologiei lui J. Derrida" (p. 30), "Eminescu anunță anticalofilia camilpetresciană (p. 129), "Eminescu nu îl anticipează pe Kafka, dar amândoi ajung la atari regresiuni..." (p. 127), de relațiile Eminescu-Léo Spitzer (p. 47), Le Clézio (p. 154) ș.a. Astfel de corelații pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sens una fără alta, chiar și când eșuează, devenind monstruoase. Atunci când poezia e doar formă, cuvânt ce din coadă o să sune, biruitor e "cadavrul". Dar, cum spunea Francis Ponge, poezia trebuie să fie rage de l'expression, adică, în limbajul gramatologiei lui Derrida, literalitate. Imaginea literalității ființei ca tăcere o găsim în insula lui Euthanasius, unde îndrăgostiții ajung "dezbrăcați", într-o lume devenită lumen, transparentă. Mircea Eliade a sesizat ambivalența insulei eminesciene, deopotrivă "cea mai desăvârșită viziune paradiziacă din literatura românească
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
1994: 11) identifica o nouă turnură, si anume "turnură pictorială" (pictorial turn) care își are rădăcinile, de fapt, în filosofia anglo-americană prin semiotica lui Charles Sanders Peirce sau limbajul artei al lui Nelson Goodman, dar și în filosofia europeană prin "gramatologia" lui Jacques Derrida, prin analizele mediei vizuale ale reprezentanților Școlii de la Frankfurt sau prin teoria pictorială a sensului a lui Ludwig Wittgenstein. Această idee de pictorialitate se înscrie în "turnură pragmatică" (pragmatic turn Rorty 1979: 149), a cărei ancorare în
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
acceptată ca predicat univoc pentru Ființa divină și ființare 4. Tema heideggeriană a „Ființei ca diferență” reprezintă pentru Jacques Derrida și Gilles Deleuze matricea compoziției unei noi ontologii a violenței. În cazul lui Derrida, aceasta se desfășoară într-o complexă „gramatologie”, al cărei scop este legitimarea practicii deconstrucției („echivalentul genealogiei”1 nietzscheene) din perspectiva unui anarhism semiotic global. Derrida încurajează percepția anarhică a lumii, care nu are început și sfârșit; lumea este o sferă lipsită de centru gravitațional, în care toate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
imaginii, pictura nu mai este nici lingvistică a imaginii, nici iconologie a textului, ci trece în teritoriul despre care Derrida crede că este al scriiturii. Din aceeași perspectivă, se pare că acest ceva, adică scriitura, ca obiect de studiu al gramatologiei este:.Ea detronează vorbirea, în sensul gramatologic al cuvântului, din poziția de vârf pe care o ocupă în sfera comunicării și o înlocuiește cu: care fac din limbaj: . Ea acceptă în teritoriul ei, și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
opune decât experiența cunoașterii liturgice, înțeleasă ca participare verticală la viața de plinătate și har a Dumnezeirii. Ea aduce cu sine destabilizarea verbală și moartea simbolică a subiectului. Conchidem prin a sugera urgența recuperării unui mod non-verbal al cunoașterii; singura gramatologie a Bisericii este, prin definiție, pneumatică și euharistică. Am redescoperit diferența dintre amintire și reamintire printr-un periplu în „lumea dispărută” zugrăvită de unii dintre cei mai talentați scriitori români iviți după căderea comunismului. Portretul vieții de adolescent din anii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
așezarea unor accente și determinarea unei interpretări pe care, chiar și în disonanță argumentativă, s-ar cuveni sa le încurajăm și să le împlinim. Gramatica Ortodoxiei este data celor care, feriți de urechi precum ale regelui Midas, aud Cuvântul unei gramatologii ortodoxe.” Andrei Găitănaru, Idei în dialog * „M. Neamțu este un teolog de vocație, iar nu de profesie. Despre Ortodoxie s-a mai scris la noi, fie «din interiorul ei», adică doar pentru «știutori», fie de persoane cu totul străine dogmelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Edmund Husserl (fenomenologia) și Martin Heidegger (hermeneutica fenomenologică). Promotorii, ca mari personalități ale postmodernismului, sunt considerați: Jean-François Lyotard (cu teoria „crizei marilor povestiri”); Michel Foucault (Istoria nebuniei în epoca clasică); Gilles Deleuze (Știința logicii, Anti-Oedip. Capitalism și schizofrenie); Jacques Derrida (Gramatologia; teoria „deconstrucției”, teoria „diferenței și diferanței” ș.a.); Jean Baudrillard (teoria „hiperrealității”); Gianni Vatimo („sfârșitul modernității”; „sfârșitul istoriei”); A. Turaine („societatea postindustrială”); Daniel Bell (The Coming of Post-Industrial Society); Ihab Hassan (The Dismemberment of Orpheus: Toward a Postmodern Literature); M. Benamore
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Leonardo da Vinci, în abordarea sa fizică a gîndirii și constanta sa preocupare pentru tehnică. Mai multă decît Michel Serres, autorul leibnizian al lui Hermès, poetul nostru fizician, care a regîndit viul și obiectualul. Mai multă decît Derrida și Gramatologia sa, care a problematizat semnul și marcarea. Bernard Stiegler, la rîndul său, după ce a conceput în 1987 expoziția Memoriile viitorului la Centrul Pompidou, urmărește o reprezentare fundamentală a noilor instrumente ale memoriei 19. Și mă opresc aici. Mi-ar trebui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
imaginii, pictura nu mai este nici lingvistică a imaginii, nici iconologie a textului, ci trece în teritoriul despre care Derrida crede că este al scriiturii. Din aceeași perspectivă, se pare că acest ceva, adică scriitura, ca obiect de studiu al gramatologiei este:.Ea detronează vorbirea, în sensul gramatologic al cuvântului, din poziția de vârf pe care o ocupă în sfera comunicării și o înlocuiește cu: care fac din limbaj: . Ea acceptă în teritoriul ei, și urmele șterse ale pergamentelor, și urmele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Anglia (ori America). "Dubla aparte nență" ("dubla critică" îi spun postcolonialiștii) creează o oarecare confuzie situație benefică pentru literatură. Heaney este eu și celălalt în același timp, jocul substituțiilor identitare trimițînd la deconstructivismul lui Derrida (conceptul de différance al autorului Gramatologiei repre zintă un semn al negației reciproce specifice poeziei lui Heaney). Adesea, poetul ajunge să treacă de la "starea" de "produs cultural local" la cea de "produs cultural interna țional". "Geografia culturală și spirituală", creionată de Heaney în opera sa (de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a mecanismelor textului) nu numai alte texte, ci și coduri, va fi asimilat până la negare de optzeciști. Subversiunea poetului și dramaturgului față de "ordinea lingvistică a lumii" clatină însăși autoritatea auctorială, nemaivorbind de logocentrismul platonic, substituit, cum va dovedi Derrida, cu gramatologia, semne ale "absenței ontologice". Excepțională ni se pare analiza dramaturgiei soresciene, emblemele scenice și de limbaj ale deconstrucției fiind în chip subtil identificate cu ilustre figuri textuale și culturale din opera lui Cervantes, Shakespeare și Eugène Ionesco. Comparatista Maria-Ana Tupan
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pe sîni și pe terasa lor/ hai cîntă-mi aria cu 2x2 sau cu 3x3/ cît mai erau cuvinte" (Copacul animal). Iată, neutralizate, clasicele opoziții de sorginte gramaticală. Metoda contrarierii contrariilor, desființînd diferențele aparent ireductibile dintre ele, ține mai curînd de "gramatologie", de acel "gramme" derridean, deopotrivă structură și mișcare. Iar știința "gramelor" poate fi, la limită, și literatura. "Literatura" lui Gellu Naum e o răspîndire și o culegere de semne, o "apă foarte pură și foarte impură", cum spune, la începutul
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
ediție a acestei cărți (unica, pesemne, de pe terra cu două titluri și "intrări"), este și ultima, i. e. definitivă. Ieșită inițial de sub tipar în 1978, la Litera-n regie proprie, editură în al cărei nume se recunoștea, justificîndu-l, prin textualism, prin gramatologie, cartea încearcă să verifice acum, în anotimpul post-modern și "moale", structura "tare" (și perenă?) a unui alt canon estetic (sau, mai curînd, scriitural)". Același aer de vasalitate îl respiră reproducerea unor articole de dicționar: BOA s.m. invar. 1. Șarpe tropical
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
sens care nu este al întîmplărilor din chiar copilăria ta, ci acela pe care-l acreditezi povestirii despre copilăria ta, cu ajutorul unor cuvinte (ce-și găsesc locul în propoziții, propozițiile, după cum ne spun gramaticile, în fraze, frazele, după cum ne învață gramatologii literari, în construcții ample ce au înlănțuiri logice plăcute, convingătoare pentru cel care le parcurge)." (p. 9) La nivelul narațiunii, pensiunea doamnei Gerda joacă rolul unui fel de turn de control care dirijează zborul amintirilor naratorului din diverse momente ale
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
de fapt nici nu existam." "Libertatea" lui este în fond aceea de a nu (mai) fi în interiorul regulii morale, de a experimenta deperso-na-lizarea/descentralizarea ad infinitum. Aș merge pînă acolo încît să sesizez aici anticiparea parabolică a "joculului substituțiilor" din "gramatologia" lui Jacques Derrida, principiul de bază al deconstructivismului contemporan. Centralitatea nu este reperabilă în sine, ci în multiplicitate, într-un șir de centralități "suplimentate" infinit, cu identități proprii și forme de manifestare specifice. Tehnica narativă însăși a nuvelei trimite la
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
text de tip secolul al XVIII-lea. Ineditul textului constă tocmai în faptul că pornind de la verosimilitudine, adică de la faimoasa urmă biologică masculină care a făcut istorie, se ajunge la o urmă citită deconstructivist, pe urmele lui Derrida, cel din Gramatologie și Scriitura și diferența. Derrida consideră urma drept metafizica prezenței pure, un semnificat transcendental care este întodeauna ascuns în limbaj. Iar limbajul este un joc, un bricolage între identitate și diferență. Problema este cu atât mai actuală pentru romanul lui
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
-și aproprieze, în sensul bun al cuvântului, filosofia deconstructivsmului, dar ne oferă și o amplă panoramă a societății americane în buna tradiție a romanului de calitate dintotdeauna. Roth, Philip. Pata umană. Traducere: Cornelia Bucur, București, Polirom, 2003. Derrida, Jacques. Despre gramatologie. Traducere: Bogdan Ghiu. Cluj-Napoca, Tact, 2008. - Scriitura și diferența. Traducere: Bogdan Ghiu. Prefață: Dumitru Țepeneag, București: Univers, 1998. Este binecunoscută afirmația lui Malamud: „Toți oamenii sunt evrei, dar puțini o știu" („All men are Jews, though few men know it
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
1992. Derrida, Jacques, Scriitura și diferența, traducere de Bogdan Ghiu și Dumitru Țepeneag, prefață de Radu Toma, București, Editura Univers, 1998. Derrida, Jacques, (Ex)poziții, Cluj, Editura Idea, 2001. Derrida, Jacques, Deconstrucția politicii, Cluj, Editura Idea, 2005. Derrida, Jacques, Despre gramatologie, traducere, comentarii și note, Bogdan Ghiu, Cluj-Napoca, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2008. Devetak, Richard, Cap. 7. Postmodernismul, Strategii textuale ale postmodernismului, Deconstrucția, In Burchill, Scott, Linklater, Andrew, Teorii ale relațiilor internaționale, Traducere de Ivan Ruxandra, Iași, Editura Institutul European, 2008. Dimisianu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
București, Editura Art, 2007, în Prefață, p. 7: Nu întâmplător, deconstructiviștii duri resping orice aserțiune concluzivă, orice referință la adevăr și orice judecată asupra erorii". 63 Dan Negruț, op. cit., p. 7, " Fiind o formă de analiză relativ recentă, volumul Despre Gramatologie al lui Derrida fiind tradus și lansat în România abia în iunie 2009, deconstrucția a fost folosită ca inițiativă teoretică radicală, în diverse arii ale științelor umane și sociale, pe lângă filozofie și literatură, cum ar fi psihanaliză, arhitectură, antropologie, teologie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]