1,670 matches
-
e resosi irrivelabile a lei. Deianira non comprende ancoră che sarà proprio la sofferenza a liberarla da quel peso per farle accettare l'esistenza non come un imbroglio, mă come una storia.E questa storia è delle volte una parte grande, altre volte impercettibile della narrazione più ampia del dolore umano; mă în entrambi i cași, si tratta comunque di un tassello utile a coniugare îl vasellame în frantumi a quel grande mosaico, di musica profonda, di grande gioco: lalīlayă4, un
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
storia.E questa storia è delle volte una parte grande, altre volte impercettibile della narrazione più ampia del dolore umano; mă în entrambi i cași, si tratta comunque di un tassello utile a coniugare îl vasellame în frantumi a quel grande mosaico, di musica profonda, di grande gioco: lalīlayă4, un concetto shivaita chein sanscrito può indicare sia îl giocoche un ritorno insperato, sia labellezza che l'eleganza, mă anche la diversione e l'amabilità che și scoprono accomunate insieme în una
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
volte una parte grande, altre volte impercettibile della narrazione più ampia del dolore umano; mă în entrambi i cași, si tratta comunque di un tassello utile a coniugare îl vasellame în frantumi a quel grande mosaico, di musica profonda, di grande gioco: lalīlayă4, un concetto shivaita chein sanscrito può indicare sia îl giocoche un ritorno insperato, sia labellezza che l'eleganza, mă anche la diversione e l'amabilità che și scoprono accomunate insieme în una tazza riparata, con tânta decisione e
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se, infatti, îl mondo indiscutibilmente è reale, derivando da Dio, in-sé e per-sé bene assoluto, ciononostante lo stesso mondo è un contesto di bene e di male al di là del quale și concettualizza l'idea di Dio come la grande anima pură e perfetta, che non presuppone tale contesto caotico, mă lo dipana nella sua intelligenza infinită, soffrendo per îl male e gioendo per îl bene. Tuttavia: qual è la relazione tra Dio e mondo? Come Dio rimane al di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
concetto citando la reazione di sconcerto dinanzi al paradossale elenco che Borges în Altre inquisizioni diceva tratto da "una certă enciclopedia cinese": ovvero dall'Oriente favoloso, "una regione precisă", concludeva Foucault, "îl cui solo nome costituisce per l'Occidente un grande serbatoio d'utopie". 41 Cfr. B. McHale, Postmodernist Fiction, Routledge, London, New York, 1987, p. 44: "The empire of Calvino's Great Khan is just such a heterotopia". Bibliografia ANTONELLI, Roberto, "Filologia e modernità", în Curtius, Ernst Robert, Letteratura europea e
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
comunismo all' interno della sua epoca, anzi perfino adesso, al di fuori di essa. Che questa teși sia sostenuta da molti comuniști, non deve provocare stupore, mă che essa sia fatta propria anche dagli anticomuniști, ecco questo può generare un grande stupore. La teși che sarebbe stato auspicabile che questa letteratura non fosse mai venuta alla luce, i suoi oppositori l'accusano di razzismo, în modo particolare quando a sostenerla sono dagli stranieri. Ciò, infatti, equivarrebbe a sostenere che, per gli
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
guerra ne annienta una e ne innalza l'altra, moltiplicandone la forza. Una volta vittorioso, l'antifascismo non sconvolge îl terreno morale e politico sul quale è cresciuto. Approfondisce la crisi dell'idea democratică, fingendo di averla risolta. É la grande illusione dell'epoca". E infine: "Noi ne siamo appena usciti (Furet scrive questo nel 1995), e più per forza di cose che per virtù intellettuali 4". Ho riportato îl passaggio lungo di Furet per ricordare appunto quanto popolare fosse l
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
essa venisse accolta così benevolmente în Occidente [...] Ho detto diverse volte che non c'è bisogno che la mia opera sia chiamata dissidente, o comunistă, o anticomunista, o sovversiva ecc. Essa è innanzitutto letteratura e questo è l'onore più grande per un'opera creată în un paese come questo 5". Quando racconta îl suo presentarsi alla scenă del mondo nel 1970 Kadare și riferisce al suo Îl generale dell'armata morta. Quest'opera, se dă un punto di vista letterario
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pubblicazione, specialmente dopo l'entusiasmo con cui fu accolto dalla critică ufficiale, fui inorridito e giurai di non fare mai più una cosa simile." Segue nel 1973 la pubblicazione di uno dei più importanți romanzi di Kadare: L'inverno della grande solitudine. Per la prima volta nella storia della letteratura del realismo socialistă albanese viene raffigurato come personaggio principale, Enver Hoxha. Esiste una critică fiorente che legge tale romanzo o come l'espressione più intelligente dell'allegoria letteraria contro îl regime
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
significato e îl proprio orizzonte di applicazione - e questo perché la frontiera ha finito per cristallizzarsi, caratterizzandosi per la sua immobilità, șino a dover assumere le sembianze fisiche di un Muro (quello al confine con îl Messico 2). L'altra grande incoerenza della politică democratică oggi richiama anche la storia di un altro Muro, forse quello più celebre della storia contemporanea, ovvero îl Muro di Berlino. Quest'ultimo, com'è noto, venne progettato e costruito per delimitare lo spazio politico di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
della DDR, senza tener conto del părere del governo di Berlino Ovest e neppure - questione che appariva ancor più grave - del părere dei cittadini della Germania dell'Est: improvvisamente, col sorgere del Muro, la parte orientale di Berlino, come un grande giardino recintato, diventava în sostanza proprietà privată del governo della DDR, cittadini compresi. Certo îl Muro di Berlino serviva - soprattutto quale ammonimento simbolico - anche ad impedire ai cittadini occidentali di entrare senza permesso nel "giardino recintato" di Berlino Est, mă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
-urile pe la fiecare interviu. Păcat că nu știe să se adapteze pentru fiecare interviu în parte și, eventual, să spună doar de un master, cel mai apropiat de job-ul pe care-l vizează... Puii mei, șunt atat de mulți (granzi) doctoranzi și la noi, care au o plăcere nebună să scrie în CV toate traducerile de articolașe pe care le-au făcut... și după aia să se planga că nu-i vrea nimeni... hmmm,,,,nu e chiar așa. Studiile șunt
Supradoza de studii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83062_a_84387]
-
Emil Hurezeanu. Gafă președintelui vine după o gafă regală. Într-un interviu acordat PROTV săptămâna trecută, a spus că ceea ce se întâmplă la ora actuală în politica românească e “țigănie”. Ca să vezi de unde sare iepurele, nu Traian Băsescu sau vreun grande liberal ori din Opoziție ar fi sursa actualei crizei politice, ci Mădălin Voicu ori vreun cetățean necunoscut de etnie romă. Păcat de vorbă proastă, Majestate... Radu Umbres mi-a semnalat și el o vorbă proastă de-a lui , într-un
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
atît cît e ingenua sau marioneta. Toate sînt femei pe care un bărbat se iluzionează că le poate stăpîni. Asta înțelege, în final, Giulietta, obosită de atîtea roluri. De aceea pleacă, fredonînd o barcarolă, părăsindu-și visele, definitiv, pe Canal Grande. Hoffmann, personaj patetic (pînă îl va rescrie altfel cineva), spectator al ei - cea care, poate, se eliberează - și al lui - cel care, sigur, se ratează - rămîne etern pe mal, privind în larg. Și ascultînd cum, cinic, îl ceartă Niklaus - o
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
la Paris. Poate pentru toți începuturile sunt mai încurcate, mai grele, dar toate se dezleagă până la urmă, dacă există acea dorință de care vorbeam mai devreme: să faci ceva ! Rodin, Brâncuși, Irimescu La Paris m-am înscris la Academie de la Grande Chaumière, unde am avut parte de profesori eminenți, în frunte cu Joseph Bernard. - Pe inițiatorul bursei, pe Nicolae Iorga l-ați cunoscut ? - Sigur că da, i-am făcut și portretul. Odată, m-am găsit față în față și am dat
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Doi Mai și în Vama Veche, unde ne așteaptă sosirea văratecă a trupurilor. Și trupurile ne lasă în leneșă extază s’aicea fim, iubim și scrim. Ubi-s, cînd aici erau ? Tanti Aneta, a cărei casă fusese pictată de Marina Carafoli, grande dame (cum doar Ioana Crăciunescu acum și Bizi Cantacuzino jadis) a cărei siluetă îi dădea trestiei pascaliene stilul unui trup - tanti Aneta care, cu o vorbă, îți ghicea și impunea viitorul depărtat? Unde, Vania, zis „Stînca de la mal” (citez trunchiat
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
rinocer: “Ce-i asta?”, “In-cre-dibil!... Un rinocer!...”. Pe parcursul spectacolului, mugetul capătă atribute de limbaj matusalemic, pierdut, de personaj cu centrul vorbirii blocat, dar care - culmea! - comunica incomunicabilul. Nu rareori, regizorul american modernizează în stil Broadway genul burlesc perpetuat anterior de granzii comediei mute Charlie Chaplin și Buster Keaton. Trecem subit la scenă celor cinci becuri atârnate deasupra tot atâtor scaune (“Grădină zoologică... Pădurile mlăștinoase...”), revine Balerina în alb (ținută și gesturi de păpușă de porțelan). Succesiunea de decupaje vizuale, în cadența
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
sau abonament de mai multe zile și din acest motiv împreună cu cei de la Caravană Metropolis organizăm un concurs în care vă oferim două invitații de două persoane pentru filmele Ea (Her), Borgman, The Grand Budapest Hotel și Marea frumusețe (La grande bellezza), mai multe informații despre toate filmele ce vor rula în aer liber la Palas găsiți aici. Citește tot... MESAJE între mental și emoțional, 21 - 22 februarie În intervalul 21 - 22 februarie 2014, la Centru de Afaceri HABITAT PROIECT (bd.
Concursuri [Corola-blog/BlogPost/94633_a_95925]
-
de vreo 30 de milioane pe cap de. A urmat marele pavoaz cu hainele soacră-si aruncate pe palier însoțite de întrebările exasperante adresate femeii: -De ce, doamna soacră? De ce nu te-ai făcut parlamentăriță ca altele, care se dau grande pe la tv? Fi-r-ar a dracului de urnă să fie! Că era mare lucru să fi făcut și noi rost de niște voturi... Pesediștii cum au putut avea la alegerile lor mai multe voturi decât votanți? Bravo lor! Oameni care știu
Laptop-ul ca prajitor de Pâine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12479_a_13804]
-
Gheorghe Ceaușescu Trecut-au cinsprezece ani (grande mortalis aevi spatium, spunea Tacit) de la mineriada din iunie 1990. Eliberarea lui Miron Cosma la 14 iunie 2005 a avut darul să amplifice indignarea față de incalificabilele acte de barbarie care s-au produs în 14-15 iunie 1990 la cererea expresă
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
-se, descria largi curbe, trăgându-mă înainte. În marele exil trebuie să ne ducem, în marele exil! Acolo domnește adevărul, adevărul complet! - Aici e totul plin de negri", iar când un ofițer superior în uniformă trecu pe lângă noi: "Ah, la grande armée, la grande armée", învârtind toiagul. Nicicând n-am tânjit mai intens după un taxi dintr-o stradă laterală, dar în trap obosit nu apăru decât o birje, vizibil pe drumul de întoarcere spre grajd. Bietul căluț cu apărătoarele sale
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
curbe, trăgându-mă înainte. În marele exil trebuie să ne ducem, în marele exil! Acolo domnește adevărul, adevărul complet! - Aici e totul plin de negri", iar când un ofițer superior în uniformă trecu pe lângă noi: "Ah, la grande armée, la grande armée", învârtind toiagul. Nicicând n-am tânjit mai intens după un taxi dintr-o stradă laterală, dar în trap obosit nu apăru decât o birje, vizibil pe drumul de întoarcere spre grajd. Bietul căluț cu apărătoarele sale de muște peste
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
semnau petiții de protest. Era izbitoare neglijența vestimentară, uniforma lor de salahori ai muncii cu penița. De Sartre se agăța ochiul trecătorului căci el era centrul reprezentației. Cartierul Saint-Germain-des-Prés era socotit „catedrala” lui, iar tovarășa de viață era numită „La Grande Sartreuse”. Admiratorii adunați în ceată stăteau înghesuiți ca grămezi de sardele. Nu era omis tupeul de seducător al filosofului, ahtiat să fie împresurat de trupuri grațioase, râvnite și de alții. Mai grobiene erau ripostele întocmite de scribii racolați de partidul
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
latini ai Bisericii (de exemplu, Grigore de Nazianz<footnote M. Guignat, Saint Grégoire de Nazianze et la rhétorique, Paris, 1911; R. R. Ruether, Gregory of Nazianzuz Rhetor and Philosopher, Oxford, 1969; C. Castelli, Gregorio di Nazianzo nell'Epitafio Basilio il Grande, in Nuovo e antico nella cultura greco-latina di IV-VI secolo, 2002, 371-389; J. Børtnes, T. Hägg (eds.), Gregory of Nazianzus: Images and Reflections, Copenhagen, 2006. footnote>, Ambrosius de Mediolanum<footnote L. F. Pizzolato, Un'analisi retorica del prologo dell
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Ludvig van Beethoven în manieră personală, depășesc funcția liturgică. Originalitatea izbitoarea a muzicii secolului al XIX-lea a făcut ca relația cu liturghia să fie controversată, personalitățile muzicale cele mai celebre creând mari tensiuni, cum ar fi Hector Berlioz cu Grande Messe des Morts (1837) și Te Deum (1849, pentru 1000 de executanți). Un alt caracter puternic, îndreptat spre sentimental și misticism a fost Charles Gounod (1818-1893), a cărui muzică religioasă se adaptează unui misticism modern, dar în același timp teatral
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]