132 matches
-
că nu au nimic, absolut nimic din spiritul Sfintelor Scripturi. Michelangelo și le-a dorit, desigur, grandioase, dar - obsedat de a le desăvârși - le-a șters orice urmă de ființare divină, decăzându-le, fără să vrea, până la treapta, joasă, a grandilocvenței. În felul acesta, boala vanității se întinde ca o pecingine agresivă, nedorită. Curg ademenitor versuri precum: ,,Culorile se sting, pierdutul crește,/ Mă rog de tine, sorții vitregescu-l!/ Voi sta la pândă, Moartea putrezește,/ În ochii tăi se tulbură cerescul!// Cât
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
decât constrângerile și împotriva lor, poezia face posibilă uimirea, o dimensiune a miraculosului. Universul devine roditor, fecund, plin, totul e „sămânță și freamăt” vital. A jubila înseamnă a trăi. Poezie a cuplului, a maternității și a viețuirii casnice, lipsită de grandilocvență și ferită de riscul intimismului, fiindcă alungă retorica și sentimentalismul, cultivând sistematic emoția : „Luciditatea împinge-n sânge vietăți oribile” dar câtă luciditate atâta constiința a nevoii de poezie. Jubilația se naște dintr-o suferință învinsă, lumea e transfigurată ca o
ANGELA NACHE „MIRACULUM” PREFAŢĂ DE MIRCEA IORGULESCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Angela_nache_miraculum_prefata_de_mircea_iorgulescu_.html [Corola-blog/BlogPost/351007_a_352336]
-
al ființei, și să o înlocuiască cu „vigoarea” paranoidă și sfidătoare, născută din propria-i Biblie despre Om. La Michelangelo, personalismul energetic, dacă îmi este îngăduită expresia, atinge plinătatea sa artistică. Patru sute de ani mai târziu, Constantin Brâncuși va „detrona” grandilocvența renascentistului, opunându-i cu îndârjire o nouă paradigmă a măiestriei sculpturale, înlocuind antropomorficul cu scheumorficul. Altfel zis, arta sa va coborî în abisurile minții și simțirii, pentru a scoate la lumină Ideea și Simbolul îngemănate în universalitatea Formei. Răspunsul lui
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Caragea_dan_formula_lui_dumn_dan_caragea_1370353849.html [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
din cauza lui Stamatiad" care se exprimă împotriva "poeziei noi" și pretinde poeziei "claritate, organizație și emoție". Am insistat asupra observațiilor lui E. Lovinescu, deoarece ele nu diferă de ale altora despre plasticitatea scenelor, în care se îmbină bucuriile intelectuale cu grandilocvența exprimării sentimentelor și resentimentelor, credința în misiunea sa și năzuințele mai mari decât capacitatea împlinirilor, fragilitatea ființei, confruntată cu propriile-i complexe și sindroame. Despre creator, a cules Mihai Apostol referințe, multe și îndeosebi receptiv la sublinierea valorii. Nu le
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
mare; a dominat aproape un secol(1814-1896): actor excepțional, înzestrat cu un talent remarcabil (un geniu, l-au numit contemporanii), practicând un joc de o modernitate care de abia azi o putem, prin comparație, defini astfel: gesturi măsurate și fără grandilocvență, o vorbire firească, dar nu „ca pe stradă”, ci bine cumpănită, de o teatralitate neostentativă, de o inteligență ieșită din comun, cu o memorie de invidiat, atent la frazare și la accente, la dicție (impecabilă, scriu cronicarii vremii) la pauze
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_pop_1494822710.html [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
extrem. Recunosc că trăiesc o „aventură” la toate nivelurile, că mai confund din când în când noțiunile dar , nu am putut niciodată să mă simt o infirmă și o inutilă pentru semenii mei de logos. Trebuie să recunoașteți că epoca grandilocvenței a apus și că snobismele de tot felul au pătruns și în lumea noastră, a scribilor, care nu mai e refractară la toate tendințele revolute, ci susține această „intersecție” meritorie a tuturor acestor dionisii de gusturi și ideologii. Toți laolaltă
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/mariana_didu_1423553107.html [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
DEȘERTUL DE CATIFEA (43) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 869 din 18 mai 2013 Toate Articolele Autorului 43. JURNALUL UNEI INCERTITUDINI : Dio 27 martie 1983.Suplimentul literar-artistic al "Scânteii tineretului",Cenaclul prin corespondență: *Dio.Poemele dv. au o grandilocvență de bună calitate.Se întmplă că unele acrobații retorice vă reușesc,altele nu.Iată câteva exemple din prima categorie: "Țăranul este porecla grâului" De la Dunăre și până-n legendă ține patria noastră" " Nu e nevoie de nicio aprobare pentru a fi
DEŞERTUL DE CATIFEA (43) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 869 din 18 mai 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_43_costel_zagan_1368938085.html [Corola-blog/BlogPost/354896_a_356225]
-
din meritele de căpetenie ale cărții. Tot aici, însă, s-ar putea ascunde și o posibilă slăbiciune a ei. Anume, nu toate ideologiile sunt caduce. Ștefan Ehling se ferește, e adevărat, de prelucrările teoretice ale realității, lasă în seama timpului grandilocvența, necruțarea, deșertăciunea lor. Pe de altă parte, nu ignoră, și bine face, prelucrarea realității după - așa-zicând - ideologia estetică, după canoanele sigure, îndelung verificate, atestate axiologic, ale realismului clasic, evitând experimentele orgolioase și sterile. Ignoră, totuși, sau pare a ignora
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_literatura_s_eugen_dorcescu_1394000409.html [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]
-
numeroasele raporturi cu ceea ce se va numi "École de Paris". Totuși Pallady nu va adera la programul estetic promovat de aceste curente artistice. Aspirația către o arhitectură simplă, către o logică liniară a proporțiilor domină arta lui Pallady, care refuză grandilocvența, sentimentalitatea și pitorescul ieftin, făcând evidentă orientarea sa structurală spre compoziția clasică. Sensibilitatea sa controlată este dublată de o supremă asceză a spiritului, într-o unitate care îl distinge de lirismul post-impresionist. Predilecția lui Pallady pentru natura moartă denotă dorința
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
foc cu mâinile altora, nu mai intră în calcul. Din colaționarea lozincilor debitate în acest film confuz, fiindcă nu e nici istorie, nici basm, s-ar putea însăila un manifest electoral. Caracterul retoric al parabolei datorate lui Francisc Munteanu impune grandilocvență interpreților, trei dintre aceștia având dublu rol, fapt ce nu ridică probleme, ținând cont de distribuirea maniheistă a personajelor în bune-rele.”" Arhitectul Ștefan Antonescu a fost distins în anul 1990 cu Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
se constituie de fapt ca temă narativă a tabloului. Prin modul de construcție a compoziției, prin plasarea și dimensionarea personajelor, pare că acestă lucrare ar defini o concepție a lui Sava Henția asupra tematicii istorice. Această concepție este lipsită de grandilocvență, este realistă și firească. Această particularitate este întărită și de faptul că unghiul din care se vede perspectiva scenei este unul aflat deasupra înălțimii personajelor, făcându-le astfel să fie privite de sus. De aceea, lipsa de grandoare a lucrării
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
precum "The Moonstruck", "Prologue to Life", "Mother of God" și "Delphic Utterance". A publicat mai multe piese de teatru printre care "Sibylla", "Daedalus in Crete", "Christ in Rome", "The Dath of Digenis", "The Dithyramb of the Rose" și "Asklepius". Deși grandilocvența sa reduce, ocazional, efectul poetic al operei sale, unele dintre poeziile frumoase ale lui Sikelianos se află printre cele mai bune creații lirice din literatura occidentală. Sikelianos s-a născut în Lefkada unde și-a petrecut copilăria. În 1900 s-
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
sa ciclopică. Și critica literară a acceptat, copleșită, această prezență bubuitoare, fără să-și modifice substanțial - pentru și din pricina aceasta - vechiul mod normativ de a pricepe poezia. Ea ar fi trebuit să prețuiască de la început, și fără condiții și amânări, grandilocvența, enormitățile de această speță, care sunt, prin tradiție, metafore ale sufletului clocotitor. [...] Preferăm aceste enormități, aceste nebunii hohotitoare și excesive fiindcă ele sunt semne ale acelei percepții tur¬mentate, proprie doar marilor posedați și prevestitorilor testamentari, inițiatori, fără voie, ca
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
că acesta este "o diversiune, un act de natură anticonstituțională, ostil poporului român". „Raportul Tismăneanu“ e redactat într-un limbaj publicistic, retoric, „electoral“, într-o „limbă de lemn“ analoagă invers stereotipiei verbale comuniste..., de un „patetism grotesc, autodegradant“, care „împinge grandilocvența și tonul sforăitor până la indecență“.
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
mai degrabă neoclasică, însuflețite de un patetism suscitat de elanuri generoase, de solidarizarea cu șansele de emancipare (nu numai socială) a omului și ritmate de accente vitaliste și mesianice. E o poezie cu o retorică riguroasă - fără mari excese de grandilocvență -, o poezie conservatoare, deja desuetă prin raportare chiar la relativ puțin îndrăznețele înnoiri promovate de simbolismul românesc la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, și cu atât mai perimată la data apariției primului volum, în 1926, adică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
diverse medii sociale în condițiile „construirii socialismului”. Informația e amănunțită, trimiterile la istorie permanent prezente, ispita enciclopedică emană din fiecare reportaj. Scriitorul înregistrează cu atenție și se exprimă cu îngrijire, chiar dacă uneori pactizează - conform uzanțelor epocii și „cerințelor” genului - cu grandilocvența și cu lirismul triumfalist. Darul observației, capacitatea de a stabili asociații și conexiuni revelatoare fac din A. un bun reporter și, în general, un autor de note de călătorie interesante, adevărate eseuri (O clipă în China, 1978). Vocația lui în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
s-o ia/și nu mai putem să mergem la o bere.”). În cel mai autentic spirit postmodern, tolerant și permisiv, îmbrățișarea unor forme de limbaj neoficiale și nepoetice, de genul argoului, conversației, anecdotelor și buletinelor de știri, subminează prestigiul grandilocvenței și triumfalismului ridicate în modernism la rangul de legi ale poeziei și conduc totodată la o neutralizare a diferențelor dintre limbajul poetic și cel de fiecare zi. Din acest punct de vedere, se poate vorbi, într-adevăr, de „întoarcerea realului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
speranțele astea s-au risipit din secunda în care Alice a dat cu ochii de ei. Nici unul dintre nou-veniți nu părea mai breaz. Alice a înțeles că noul lot de invitați era format din ceea ce soțul ei a numit cu grandilocvență „grupul de consilieri editoriali“. Acesta este doctorul Enoch Scarthin, a anunțat Jake cu mândrie. El e expertul nostru în eroziunea solului. Alice și-a spus că doctorul Scarthin părea el însuși cam erodat. Era o fantomă mioapă și ridată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a celui pe care-l purta în sân. Cei din jurul ei au deschis ferestrele. Noaptea de Crăciun pătrunse în casa liniștită, cu stelele ei, cu cântecele ei, cu misterul ei. Și atunci, toate lucrurile acestea laolaltă, pietate, credință, poezie creștină, grandilocvența orgiei, puritatea vocilor de copii, impresionanta cordialitate a vocilor mulțimei, și altele încă, precum amintirea străbunilor și mirosul de lucruri vechi și de tămâie ce pluteau în încăperile familiare, toate aceste diverse lucruri împreună, amestecate în umbră, sub invizibile bătăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lor voci, cântă darurile eterne ale zeilor și mizeriile nesfârșite ale oamenilor..." Ierte-ne cetitorul, noi suntem oamenii și epigoni." Recunosc că, pentru cititorul de azi, proclamația aceasta are un aer vetust, o notă banal romantică, poate chiar o falsă grandilocvență... Dar tocmai pentru a aceasta am scos-o la lumină ca pe un document al trecutului, ca pe o probă despre lucruri, despre un spirit, despre un elan, care au fost, cândva, de demult.... Ca spirit, ca tendință, ca poziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bulevardieră. În schimb, Îndrăgostiții!, un act în versuri, are o anumită tensiune, la care se adaugă verva marivaudescă a replicilor și un aer de prospețime adolescentină. Poemul dramatic Mircea, evocând moartea fiului Reginei Maria și refugiul în Moldova, suferă de grandilocvență. SCRIERI: Arta și școala dramatică, București, 1901; Epigrame, pref. Dr. Urechiă, f.l., 1913; Mircea, Iași, 1918. Repere bibliografice: Viața și opera unui om, f.l., [1928]; Predescu, Encicl., 122; Ciorănescu, Teatr. rom., 170. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
de aici le vine plictisul, acreala și dispendioasa meschinărie a vieții. Vorbele acelea mari acoperă concepte mari, de o mare splendoare inerentă. Dacă nu se orientează și nu se prețuiește după aceste mari noțiuni, viața devine de o insipiditate mortală. Grandilocvența și exprimarea sforăitoare de care au râs totdeauna fără cruțare marile spirite lucide și ironice, cum a fost Caragiale, nu sunt efectul vorbelor mari, ci al vorbelor goale. E adevărat că tocmai vorbele mari rămân de cele mai multe ori goale, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de ușor să fie încărcate în măsura și la valoarea pe care le reclamă. Dar asta nu e vina lor, ci a celor care le folosesc fără acoperire și fără substanță. Dar spiritele paupere și prudente, neștiind să discearnă, văd grandilocvență sforăitoare și acolo unde e vibrația vastă și sonoră a unui mare sentiment. (De aceea, nu puțini sunt cei care nu apreciază proza generalului de Gaulle.) Nici Montaigne și nici Descartes, cei doi mari doctori ai îndoielii metodice, care ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Friederich von Halm - Fiul pădurilor, iar împreună cu Grigore Ventura - piesa Sappho de Franz Grillparzer. În comediile sale, Șarpele casei, În timpul alegerilor, În flagrant delict ș.a., L. vizează năravurile politice, manevrele electorale, complicațiile dubioase din viața conjugală. Urmărit de patosul și grandilocvența personajelor, îndeosebi tragice, pe care le întruchipa pe scenă (Nero, Lear, Othello, Karl Moor), el are ambiția de a compune drame și tragedii. Mai puțin preocupat de adevărul istoric și chiar de verosimilitatea celor înfățișate, mizează pe efecte menite să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
disimulării și concesiei. Formele pe care le îmbracă refutatio sunt foarte diverse, în acest caz, însă există câteva predilecte, cum ar fi, de pildă, antonomaza, o armă a pamfletarului-ironist care se folosește de expresii, toate traducând orgoliul nemăsurat al savantului, grandilocvența ideologului și egocentrismul său în viața publică sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al tuturora" etc. Pamfletarul, expert în portretistica satirică sau alegorică, în care imaginea hiperbolică e figura de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]