213 matches
-
funest al resemnării, în sensul că amatorul copia ce vedea fără nici un simț artistic. Marea prejudecată în artă e să încerci să te substitui Naturii, uitând de natura ta umană... Oceaniei și primitivilor din Pacific nu îi rezistară nici Renașterea, grandilocventă, în ciuda (sau tocmai din cauza) echilibrului ei perfect; nici realismul clamoros al secolului XIX, pânzele gigantice ale fotografilor celebri cu scenele lor de bătălie teatrale unde ostașii mor cu mâna la piept, ori cu brațul întins implorator spre împăratul impasibil. Față
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
mai mult ca un scriitor vizionar, decât ca filosof, - revelația mecanicii universale, popularizată ulterior, curios, datorită limbii franceze, - acel L^éternel retour, veșnica întoarcere. Cu acest titlu avea să apară și un film, artistic, în secolul următor, 20, film destul de grandilocvent ce avu totuși un succes apreciabil în epocă. Revelație ce a încoronat o gândire febrilă, universală, de materialism poetic. Materialismul ingenuu, simplist, vizionar, însă atrăgător tocmai prin acest lucru, al presocraticilor în frunte cu Heraclit, cel ce nu se scălda
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
său doar realul, de la viețuitoarele mării la uneltele oamenilor mării, ci și oglindirea acestui real în cultura umanității întregi. Marea, simplă în materialitatea ei, devine dublă reflectîndu-se în conștiința poetului, triplă și multiplă prin reverberațiile ei în oglina trecutului omenirii". Grandilocventul, așa de decorativul Malraux, îl umple de entuziasm: "Îmi place să-l văd, să mi-l închipui pe Malraux, în noaptea mediteraneeană, singur lîngă coloanele de pe Acropole. (Omul a avut - precum puțini în secolul nostru - simțul sublimului)". Retoricii autorului Condiției
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
or: cînd mă întorc în culise, Welles mă ia în brațe și mă strînge, să mă sufoce! Iată la ce servește o Palme d'or"... În viață, ca și în film, Lelouch știe să povestească. "Cu riscul de a părea grandilocvent, am să spun că viața e filmul meu preferat. Trăiesc, mănînc, dorm, cu ideea că, în orice moment, aș putea recupera, în ficțiune, un gest, o frază, o întîmplare din viață." La întrebarea " Vă simțiți mai mult reporter al realității
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
fără întîrziere, a ocupat prim-planul, cultivînd un exaltat vizionarism "cosmic", propunînd o miză "metafizică" la vedere, autorul Arheologiei blînde s-a mulțumit cu lumea neostentativă a cotidianului, a banalului, a existenței curente ce se autentifica prin ea însăși. Tonului grandilocvent, clamoros (,țipătul", "urletul" erau nu o dată invocate ca atare), de sorginte expresionistă, i-a opus un ton scăzut, pe coordonatele "joase" ale firescului. în loc de a-și etala eul aidoma lui Labiș, Nichita, Ioan Alexandru etc., s-a repliat cu o
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
lucru tot ce avea mai potrivit. “Last but not least”: Corul. El este personaj multiplu, poporul însuflețind în replică această poveste uluitoare pe care o trăiește. Muzical (dirijorul Stelian Olariu este mereu artistic-eficace) și în dramă unde a captat intențiile grandilocvente ale regiei, le-a interpretat pe seama lui cu o poftă individualizată de a juca. Mă întorc la prietenul meu, care îmi spune: “Tu iubești muzica! Pe mine m-a interesat Spectacolul!” Ada Brumaru O interpretare plastică Un punct care a
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Mallarme și Baudelaire... Spre marea mea surpriză, azi, în ianuarie 2004, dau și de un catren uitat până acum scris de mine cu o cerneală bună probabil, scrisul fiind perfect lizibil... Eram un poet ocazional, livresc, un fel de parnasian grandilocvent... Și, deodată, nu știu cum, prin ce inspirație subită, următoarele patru versuri, izolate, cu titlul Liniște : Răsună pași pe străzile din cer și noaptea se împachetează în case oamenii spun povești din epoca de fier, priviri galbene citesc bezna din oase. Bezna
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
materialului, nici ca definire a temelor; aduce reconstituirea unor proiecte de opere, dar nu toate proiectele sunt urmărite și nici toate reconstituirile admisibile; aduce o încadrare ideologică a operei, dar cel mai adeseori operația este un prilej binevenit pentru vânturarea grandilocventă a erudiției proprii"). În ce privește relevanța sintezei lui D. Popovici, locul ei în istoria criticii și istoriei literare românești nu este deloc de neglijat. În primul rând o transmitere a pasiunii și lucrului responsabil asumat, chiar în sânul familiei: regretata Ioana
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
fibra-i intimă adăpostește vocația poeziei. E drept, slujirea istoriei în mers nu e străină acesteia (Jacob Burckhardt a calificat "minunatul spectacol al istoriei" drept "poezie"), dar nu o dată practica expresiei poetice asociată politicii devine gesticulație (prea) amplă de tribun, grandilocventă exhortație. Nimic mai departe de Vasile Gogea decît o atare formulă. Căldura factice e respinsă, dezinvoltura e jugulată în numele unui program sever, al unei discipline care tinde spre concentrare, spre lapidaritatea emblematică a inscripției. Familiarul, proximitatea apar sacrificate în beneficiul
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
Ardealul de nord". N-a căpătat nici un minister și, mai tîrziu, în 1942 ruptură să de generalul Antonescu s-a produs inevitabil. N-a putut, firește, împiedică abdicarea regelui, Antonescu fiind și mai abil și mai siret decît Pop. Notă grandilocvent în aceste memorii tîrzii: "L-am iubit pe rege, sincer și dezinteresat, si am incercat tot ce mi-a stat în putință pentru salvarea domniei sale și îndrumarea ei pe calea cea bună. Acum nu-mi rămăsese altă datorie de îndeplinit
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
epica de factură romantică, pe care întotdeauna a practicat-o Augustin Buzura. Genul preferat al scriitorului este un fel de român de aventuri cu mesaj umanitar, ca Mizerabilii lui Victor Hugo. Spre deosebire însă de autorul francez, solemn și uneori grandilocvent, Augustin Buzura are în relatare o nervozitate specifică secolului douăzeci. Mai trebuie spus că numeroasele peripeții prin care trece personajul aflat în prim-planul atenției romancierului par excesiv de numeroase numai dacă sunt judecate din perspectiva verosimilității. Ele au însă o
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
din cauza alterării substanței țesătoare, ci din cauza neadecvării la spațiul din jur și a rezervelor progresive la ambient". Inadaptabilitate, inadecvare, ce înseamnă altceva decît o rezistență a eului, pasibilă de prezumție egolatră? Însă autorul nostru e departe de-a fi un grandilocvent, un fanfaron al eului pus în spectacol. Drept care d-sa adoptă ca instrument al expresiei nu discursul propriu, ci graiul obiectelor și al fenomenelor, a căror "semantică" îl inspiră, transpunîndu-i-se în verb cu o aură de obiectivitate secret-autoritară și absolutorie
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
o misiune anume, în numele căreia să se străduiască ulterior să "producă", să ofere ceva. Ce oferă universitatea? Întrebarea are percutanța pe care o obții întotdeauna cînd scormonești dincolo de locurile comune. Cunoaștere? Nici vorbă, lui y Gasset chiar îi repugnă astfel de grandilocvente presupoziții. Un set de cunoștințe? ne vom strădui, ceva mai timid, să ghicim răspunsul corect. Nu, aceasta ar fi misiunea bibliotecilor mai degrabă. Universitatea trebuie să ofere, susține y Gasset, profesioniști. Cu alte cuvinte, inși instruiți conform unui anumit model
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
obrazul lui Dumnezeu/ săpînd gropi pentru îngeri.// Să nu blestemăm vulturii ce se înalță/ cu bucăți din ficatul nostru./ Să rupem un crin/ și alți crini/ cu mîinile nimănui" (Obrazul lui Dumnezeu). Dacă atari vorbe par (și... sînt într-adevăr) grandilocvente, ele se evaporă în alte numeroase texte, lăsînd sensul dramatic exprimat printr-un limbaj cu tonalitate firească, deoarece Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenței de toate zilele, un dar în stare a învedera
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-o mai atentă lucrătura imagistică, în densificarea texturii. Grandilocventa nu se extinde, ci se comprima, nu se difuzează, ci tinde a se interioriza prin înseși microstructurile verbale: "din icoane din versuri din raze/ a fost smuls infinitul./ de peste tot: smuls/ adunat gram cu gram și silit/ să se restrîngă
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
demnitate" (Șansă). an aceeași măsură putem constată o fiziologie cosmică. Adoptănd (adaptănd) o poză romantic-apocaliptică (e o apocalipsa la scară redusă, "de buzunar"), poetul, care e un temperament delicat, se tănguie, voluptuos an fond, pe marginea ambivalentei unei experiențe erotice. Grandilocventa, cată există (visele aruncate peste abis, străfulgerarea timpului), nu reprezintă decat expresia solemnă a Erosului. Parada să, ne apare precum desfacerea unei cozi de păun: "Visăm și-mi aruncăm visele peste abis/ ăntr-o străfulgerare a timpului surd/ călăreții celor o
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
anticomuniste, ceea ce nu-l obligă pe regizor să facă din Walesa un mistic. Există un moment în care importanța sa crește atât de mult încât devine o vedetă; un tablou de un kitsch enorm, un portret flatant unde liderul pozează grandilocvent, confirmă o viziune de sine ușor ridicolă și înduioșător de naivă. Dorește Wajda să-l caricaturizeze puțin pe liderul Solidarității? Sau să-l aducă la parametrii normali, să-l „umanizeze”, să confere o pondere ironică unei inerente și pernicioase dacă
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
drum din inimă spre buze. Fiul rătăcitor îngenunchează la picioarele mamei, îi sărută mâna, ea își culcă obrazul împuținat de boală pe umărul lui și un plâns nestăpânit, eliberator, le zguduie ființa." însuflețită de admirație, Manuela Cernat se exprimă uneori grandilocvent ("...la 20 iulie 1993, senin și pe deplin împăcat cu sine, cu lumea și cu destinul său miraculos, Jean Negulescu, ultimul mohican al unei generații fără seamăn, își începea adevăratul și eternul drum printre stele"). în general, însă, evocarea sa
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
cinism: "De ce aș face lui Maiorescu o politeță pe care el nu va putea să mi-o întoarcă?"." Z. Ornea iubește literatura română. O iubește lucid, în cunoștință de cauză. O iubește discret, fără să-și declame iubirea în fraze grandilocvente și fără să aștepte vreo răsplată. Și, mai ales, o iubește eficient. Opera sa de critic și istoric literar, la care continuă să lucreze, cu modestie și răbdare, cu o hărnicie care ar trebui să-i facă și roșească pe
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
cuțit vesel și însetat" (conserve cu carne de tun șimnul de stat, în varianta paul viniciusț). E oarecum firesc ca o asemenea dezinvoltură să ducă la plinătatea conștiinței de sine, la o anume infatuare. Iat-o în expresia unui autocomentariu grandilocvent: "Ești vie, pentru că vreau eu, killer-ul plăcerilor amînate. Eu, care nu amîn nimic, lovind cetate după cetate. Luîndu-te în primire cu tot arsenalul din dotare și cabrîndu-te pînă ce doare. Pînă ce explodezi de viață. Pînă ce urli.(...) Curajul de
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
și ca "judecător cu ochi de gheață" al propriei creații, pe care n-a scăpat-o de sub control decât atunci când a încercat să facă propagandă comunistă). Prefața semnată de Eugen Simion nu se ridică la nivelul ediției, fiind digresivă și grandilocventă: "descoperim un suflet însetat de adevăruri mari"; "un spirit care cercetează, în desfășurarea vertiginoasă a lucrurilor, legea și ordinea unei existențe universale"; "privirea este arcuită spre ceva ce trece dincolo de cuvânt" etc. Există, în schimb, la sfârșitul volumului o suită
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
lampă cu gaz pe pătura transparentă/ pe cer genunchii donei juana escaladează luna/ jumătate albi jumătate negri/ de ce noaptea e infinită de ce zahărul e amar" (tristețe infinită boababi șerpi roșii). În zona Erosului întîlnim aceeași ingenuitate dezarmantă, aptă a dezamorsa grandilocventa înscenare, paradarea pompoasă, a restabili, pînă la un punct, statutul convenției în raport cu un mister pus grațios în paranteză. Aparent evacuată cu înverșunare, convenția revine cu fața ei galantă, ludică, cuceritoare prin curtoazie: ,,dona juana e atît de frumoasă și fragedă
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
poeți de azi reușesc să restaureze, ca Matei Vișniec, autoritatea originară a cuvintelor. În general, cei care scriu versuri azi contribuie, dimpotrivă, la devalorizarea lor, folosindu-le superficial, imprecis și tautologic, cu o frenezie iresponsabilă. Matei Vișniec, deși nu este grandilocvent, deși nu transformă fiecare cuvânt într-un dangăt de clopot, utilizează limba română cu atâta precizie și siguranță încât o face să răsune clar în conștiința noastră, îi redă prestigiul de principal mijloc de comunicare. Cine ia în serios, azi
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
Gheorghe Grigurcu Mircea Petean e unul din poeții ce mizează pe "infinitul mic". E o poziție oarecum îndrăzneață deoarece modelul dominant al poeziei românești contemporane, impus de canonul '60 și încă neepuizat, a fost cel neoexpresionist, grandilocvent, nu o dată clamoros, cu o conceptualizare "metafizică" ostentativă, antrenînd impozante mase verbale. Aparținînd familiei unor Petre Stoica, C. Abăluță, Emil Brumaru, G. Almosnino etc., autorul Loviturilor de nisip ilustrează ceea ce unul din congenerii d-sale a numit "poetica minimală", bizuită
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
și la grădina Cărăbuș, locuri în care m-am alăptat cu artă contestatară de cea mai bună calitate. Mai era totuși ceva - nici evazionism, nici încifrare. Era a treia cale în materie de texte rock-folk, în care mesajul era debitat grandilocvent, emfatic, hiperbolic. Era Adrian Păunescu. El spunea ce voia el. Dacă avea o ceartă cu politrucii, cu Ceaușescu însuși, trîntea un poem la nervi și i-l dădea unui folkist sau unui rocker să-l pună pe note. Și așa
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]