39 matches
-
a exclus de pe lista persoanelor onorabile". Această secvență mi-a revenit automat în minte când un intelectual subțire din administrația de stat a găsit de cuvință să închidă gura celor indignați de prezența statuii lui Antonescu în clădirea guvernului. Argumentul graseiat se baza pe-o fraudă semantică: dacă germanii nu fac un secret din faptul că Hitler a condus statul vreme de vreo doisprezece-treisprezece ani, de ce-am ascunde noi realitatea că Antonescu a condus România timp de patru ani? Strâmbă
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
amintiți, primii care s-au desolidarizat de ei au fost apropiații lor, inclusiv rudele de gradul întîi. Andruța Ceaușescu se străduia să demonstreze la proces că el nu prea știa ce căutau la Inter trupele aflate în subordinea lui. Arunca graseiat vina pe diverși subordonați de la Școala de ofițeri de Securitate de la Băneasa. Cînd a fost prins, Nicu Ceaușescu a declarat că venea la București de bunăvoie, după ce aflase că puterea fusese preluată de Ion Iliescu, ceea ce i se părea OK
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
probat în ochii măguliți ai oamenilor cărora le adresează cîte o întrebare: , S-a întîmplat ceva, o prezență străină s-a insinuat în mine: mă înnobilează. Nu-mi vine să cred că sînt româncă! Doamna aceea atît de rasată, de graseiată, de Ťgepflegtť mi se adresează în metrou: V-am remarcat ieri la lectura de la Guggenheim. Arătați atît de bine". Mărturisind feciorelnic că e ,cumintea cuminților", autoarea nu poate rezista avansurilor a doi bărbați necunoscuți ce-i zîmbesc pe stradă: ,Un
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
politic și faima Brătienilor, al cărui descendent direct era, autoritate pe care a îndulcit-o patima sa pentru poezie. În anul 1944, căsătorindu-mă cu Dinu Pillat, a trebuit să locuim în apartamentul părinților săi. Auzeam, prin ușile deschise, vocea graseiată a lui Ion Pillat chemându-și zilnic la telefon prietenul pentru un sfat sau comentariu. Straniu dar adevărat, Doctorul era cel care stingea arderile repezi ale lui Ion Pillat sau potolea incertitudinile celuilalt prieten al său, Ion Marin Sadoveanu, căci
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
activă și un veșnic debutant, în a cărui compoziție morală sfiala, siguranța și rigoarea se împletesc și constituie o esență unică. În al doilea rînd, chiar contemporan fiind, Barbu Brezianu este o prezență culturală care nu gesticulează baroc, nu peripatetizează graseiat, nu conduce organizații, organisme și cluburi, nu zace împăiat prin fotolii academice și, mai ales, nu trage narcisiac cu ochiul să vadă cum intră subit în convulsii camerele de luat vederi și pixurile inocențe ale diverselor specii de gazetari cînd
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
dintr-un regat impozant. M-am bucurat de simpatia ce mi-o acorda Henri Catargi, maestru în adevăratul sens al cuvîntului, practicant palladyan tenace, artist de mare frumusețe morală. Odată, bătîndu-i la ușa atelierului din Pangrati, i-am auzit pedala graseiată a vocii: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Mă trimitea, modest, la marea Retrospectivă Pallady de la Palat. Nu l-am auzit o dată bîrfind (iată de ce nu mă las prins în capcana ta, de a-mi bîrfi colegii
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
cam buhăitul Balzac avea grijă de fiecare dată să o poftească la el la conac și, chiar sărac lipit pământului cum ajunsese în pofida talentului descriptiv ieșit din comun, făcea el ce făcea și îi oferea un pahar cu vin roșu graseiat, cu o aromă, nu-i așa, atât de franțuzească. În ultimă instanță, dacă până și ciudatul ăla de la patru, care și-a scris pe ușă „Nae Cuculeanu, Trompetist“, are dreptul la intimitate în ciuda disonanțelor acute, Melania nu vede de ce ea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mi-a cerut să cumpărăm figurina provenită pro ba bil de la un tirbușon belgian, dar prețul era nerușinat. Trecând peste câteva zile, n-am mai văzut kitsch-ul turistic. Jamsheed ne-a strigat de pe tejghea, cu dojană superioară și accent graseiat convingător Îfăcuse liceul francez Istiqlal din Kabul) și părând, din veselie, a da o piruetă trupușorului ciuntit, că figurina s-a vândut foarte bine unui domn colecționar de antichități din forțele speciale americane. învârtindu-mi în cap semnificația episodului și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
rapoartele întocmite și citite de funcționari însărcinați cu aceasta reprezentau o probă de virtuozitate pentru a nu spune tot adevărul și a menține o stare de spirit în măreața construcție europeană. Gura lui Verheugen, ca botișorul unui mormoloc, emitea sunete graseiate. Din spatele ochelarilor săi cu lentile prismatice ne urmărea însă o privire impersonală, neiertătoare și, totuși, neputincioasă" (p. 227). Prozatorul Dan Stanca a murit fictiv la începutul romanului Mut. Trăiască autorul Dan Stanca, cel care l-a ucis pe prozatorul Dan
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
în anul întâi: "Era un bărbat scund, claudicant, care se plimba în timpul prelegerii de la un capăt la altul al lungii catedre, dându-și din când în când la o parte șuvița de păr care i se lăsa peste ochi. Vorbea graseiat. Nu făcea mare impresie de la prima vedere". De altfel, povestitorul însuși se schimbase și din adolescentul închis și timid se născuse un tânăr student "pus pe harță", care nu-și făcea scrupule de menajamente critice. Astfel, la o ședință a
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
În prăfuitul târg evreiesc În care mi-am petrecut primii ani de școală. Sunt cu doi băieți și o fată În imagine. Unul e Petcu Emilian, fiul omului care lucra la cinematograf. Era slăbuț, cam adus din umeri și vorbea graseiat, cu un soi de rârâire fornăită, care ne amuza pe toți, mai ales atunci când Încercam să-l imităm, maimuțărindu-ne. O plăcea pe Ana Maria - o fetiță drăgălașă, cu un aer distins - „o adevărată domnișoară”(cum o numise odată o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
le-a trăit când era la circ sau la grădina zoologică, unde spășenia și bufoneria confraților ei i-au repugnat total. Un nou set de întrebări, mai ocolite și mai elaborate așteptau la rând răspunsurile multilingve, silabisite, gângăvite, sâsâite sau graseiate, atât că, în pauza conferinței, maimuța vorbitoare dispare fără urmă. Săptămâni mai târziu, i-a fost semnalată prezența în pădurile Makonde, unde-și petrecea imperturbabilă anotimpul ploios, în coliba ei de stuf, papură și nuiele. Ea nu dorea să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o ureche, părul ras la zero lăsând să se vadă pielea scalpului, gura, nasul și ochii foarte mici. Porcușor era sigur trecut de treizeci de ani, judecând după aspectul pielii. Vorbea chiar cu acea voce fină și tremurătoare, un pic graseiată, pe care o auzisem la interfon, fără ca fața să-i trădeze cea mai mică emoție, fără Îndoială din cauza colăceilor de grăsime care Îi Îngreunau gâtul și obrajii. Îmi oferi un scaun În stil postmodernist italienesc, care probabil costase o căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
arhiva știrilor din anul 1945. Imaginile prezentau sinuciderile În masă din Saipan, starea deplorabilă a Hiroshimei după bombardament, atacurile sinucigașe ale piloților kamikaze, trupele de soldați care mărșăluiau prin frig și prin noroi. Imaginile erau Însoțite de vocea unui comentator, graseiată, ușor pe nas, care mă Înspăimânta așa de tare Încât aproape că făceam pe mine. Acum Înțeleg ce anume mă teroriza atât de mult: nu acele imagini de arhivă, care prezentau scene de război, ci oroarea războiului, În totalitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un cojoc mițos de frunze și flori galbene, mirosind a miere. Aroma florilor, mai cu seamă vara pe înserat, se simțea de departe. Îmi aduce aminte de partea mea preferată din Jardin du Luxembourg, îi spusese nu de mult, pronunțând graseiat, un emigrant ce se întorsese pentru scurtă vreme ca să-și vadă locurile de obârșie. Vara mișunau emigranții veniți să-și cheltuiască banii făcuți prin străinătăți. Asta se va întâmpla până când nu va mai rămâne pe aici niciun cunoscut, nicio rubedenie
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
singură și nesărutată?” „Hi-hi-hi!” rîde știrb baba. Ei, sărutatul de dinainte. Inainte era altfel. Propoziția asta vine la pachet cu mîini stafidite, cu macrameuri rupîndu-se de putrezeală și cu muzică ușoară interbelică. O, neuitatul Jean Moscopol cu „r”-ul său graseiat: Dă-mi gurița s-o sărut/ Căci pentru sărut e dată/ Ia gîndește nu-i păcat/ Să rămâi nesărutată./ Cînd ai buze fierbinți/ De ce să stea cuminți/ N-o să le ții așa/ O viață-ntreagă/ Drrrragă! Mă opresc aici, deși
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ION URDEA, PROFESORUL ȘI DIRECTORUL NOSTRU!... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 195 din 14 iulie 2011 Toate Articolele Autorului „Șut, gol, ghiol, doi!”, o întâmpinare graseiată ca o dojană părintească la intrarea din spate a școlii, unde se posta întotdeauna „ochelaristul” având ascunsă la spate o nuielușă „croită” pentru fundurile noastre și pe care „ai noștri” de acasă o „aplicau” „sever și metodic” la o „adică
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
Doamna Sojé, pe care o știam doar de la școală, de o sobrietate clasică, era acolo și ea în volane ample împărțind zâmbete tuturor și complimentându-i. Îmi oferi un loc mai aproape de o masă cu bunătăți nemaivăzute , într-o franceză graseiată autentic : „Prends place, ma petite ! Vas-y, ma chérie !” Domnul Sojé, pe care nu-l cunoscusem , dar el trebuia să fie, de vreme ce o ținea pe după umeri pe doamna profesoară, mă privi cu îngăduința celui mai puternic , dându-mi de înțeles că
DOAR AMINTIREA! de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369155_a_370484]
-
Pallady", relicvă de familie, în față masa cu "materiale", alături, șevaletul ros de ani. Togo! Mă repet perpetuu stenic. I-am bătut odată în ușă. L-am auzit: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Cu r-ul graseiat al celui ce trăise mult în Franța. Am făcut stînga-mprejur și m-am îndreptat spre marea retrospectivă Pallady, de la Palat. Togo. Pe la mijlocul lui decembrie '89, ambasada română din Paris era sub stare de asediu. Zi și noapte, obloanele (obloanele albe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lîngă marea pată de roșu pe care se desfășoară lupta lui Iacov cu îngerul. Ce ar fi spus academizantul Puvis de Chavanne de la care de altfel insurgentul artist învățase alfabetul meseriei ce ar fi putut pronunța decît un horrible!, necruțător graseiat? Pete în soare! Așa mă și liniștesc, privind lucid-fascinat reproducerea capodoperei. Capodoperă aflată în suita celorlalte, nu prea multe, dar care au revigorat istoria picturii. Ce ar fi fost dacă... Ce ar fi fost dacă Gauguin ar fi ținut cont
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
greu să ne regăsim". Asta, probabil, datorită agresivilor sindicaliști de azi... Putea lipsi din același tacîm ministrul Culturii (și, mde, Cultelor) T(h)eodorescu? Nu putea. Și dacă președintele și premierul masivei restaurații de-acum sînt precauți în considerațiuni politice, graseiatul ministru Rrrrăzvan spune curajos lucrurilor pe nume: "Acum și aici asistăm la confruntarea dintre artiști și "putere""... Observați că ghilimelele conțin și cîtimea de cinism aferent. Extrapolînd un pic chestiunea, să observ ceea ce se vede cu ochiul liber, adică agresiva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
irita. Craniul cubic, care anunță o memorie prodigioasă, se continuă cu un corp bine legat și împachetat într-un pulovăr maron, plus pantaloni gri cu genunchi. Aparențele indică sau un muncitor la salubrizare sau un nebun pedofil. Vorbește continuu și graseiat, ochii lui mari și cenușii mă fixează demențial. Mă simt paralizat. E șarpele Ka, care îmi cântă Trust in meee! Trust in meee! Sunt invitat până la Casa de Oaspeți a Universității. Pitonul spune că e profesor la Sorbona, că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
buza alburie a unui pahar de pe masă, ochii purpurii ai alungitului, colțurile rotunjite ale sobei. Fâșia de geam mat a ușii se lumină brusc într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care umpleau sufrageria. La plecare, i-am condus pe sub cerul înstelat, prin țârâitul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de rândunici care își făcuseră cuib deasupra pătucului. Mama lăsa pentru ele ferestrele deschise. Copilul creștea cu ochișorii la cuib. Când unul din părinți țâșnea săgeată pe fereastră, celălalt ateriza vertical, atârnat de marginea găoacei. Garda se schimba în ciripituri graseiate. Căptușite cu atlas vișiniu, patru pliscuri tivite cu caș, dintr-o dată se căscau în cuib. Unul înghițea în plin, celelalte în sec. Ca să supravegheze de sus mișcările pruncului, pasărea întorcea un cap rotund, cu bobii strălucitori. Pentru toate aceste amintiri
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a Patriarhului, în trecere spre Șoptireanca, unde urma să sfințească piatra de temelie a bisericii ctitorite de Goncea. Ceea ce nedumerea era doar vocea care se auzea, care citea. Toți parcă aveau același glas, aceleași modulații și, mai ales, acel r graseiat care, în oraș, toată lumea știa, nu-l pronunța decât Subreanu, fostul actor din Cernăuți, rămas în orașul lor după ce rușii au intrat în Bucovina definitiv în 1944. Doar că Subreanu era bătrân, abia se mai mișca, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]