6,160 matches
-
un scriitor, într-o epocă de violențe și nedreptăți ca a noastră, este să-și aprindă lampa și să lumineze realitatea lumii sale, împiedicând să o cuprindă întunericul, favorabil hoților, ucigașilor și tiranilor. Da, să-și țină bine lampa, în pofida greții și a ororii. Dacă nu avem lampă electrică, să ne aprindem mucul de lumânare sau, în ultimă instanță, să scăpărăm necontenit chibrituri, ca semn că nu dezertăm de la post. Anul acesta se sărbătorește, în Brazilia, dar și în Portugalia - poate
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
Ťsperieť deoarece concep literatura ca proces-verbal al secrețiilor lor endocrine, îndeosebi afective. După mine, a trăi cu adevărat în literatură nu înseamnă deloc a transpira literatură. Cultura, pentru literatul însetat de valori, nu se mănîncă cu polonicul; ea nu provoacă greață, ea nu-i Ťciumurleșteť (cunoașteți acest cuvînt ardelenesc?...) decît pe cei care nu au organ pentru cultură. Nu e nimic rușinos în a nu avea organ pentru cultură, cu condiția să nu fii literat. Nici Goethe nu avea - conform propriei
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
rebel” și îi place să creadă că s-a luat la trânta cu intelectualii Liiceanu și Pleșu deși era clar că lătra că un cățel pe langă doi elefanți. Că orice individ mediocru trebuie să își acopere limitele afișând o “greață academică” de mare intelectual. Este și foarte ipocrit bineînțeles, se dă de ceasul morții și plantează pomi dar nu o face pt pomi ci ca să i se vadă boxerii de firmă când se apleacă să sădească bradul. Se iubește mult
Esquire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82798_a_84123]
-
apă, că e cald, că n-au benzină... nu mai continui, o las așa (nu am vb despre drg.bucr ci în general ) Noi derulăm la 01:42 dar video-ul asta de încărca cam greu și mi se face greață până atunci Noi derulăm la 01:42 , numai că videoclipul asta se incark cam greu și ni se face sila până atunci
Yet anOtherinconvenient truth by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82964_a_84289]
-
Grețe Tartler Convins că globul pământesc e inundat de teama existențiala, mohorala și plictiseală, (terminologia multilingvistica adoptată - Angst, glominess, ennui - sugerează amploarea fenomenului), David Lodge și-a ales o temă la modă în deceniul trecut: anxietatea la sfarsitul mileniului. De fapt
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
face să plîng - îmi înfige în corp/ ceva care doare,/ unde e atîta loc în carnea mea?/ ochelarii, creionul, rîsetele,/ bătăile la palmă, sania,/ bulgării de zăpadă, șotronul,/ lacrimile, scrisorile mici,/ verile cu caii pe pășunile verzi,/ nopțile de dragoste, grețurile dimineților" (Ars moriendi). Ideea este cea a notificării categoriilor negative ori măcar echivoce, în stadiul lor psiho-social. Năzuind înspre limanul barocului, poetul nu dezarmează în planul concret, nu-și predă insignele de personaj epic, fardat cu un pic de naturalism
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
lupta cu SUA... De altfel, Parisul a închinat cea mai mare Piață a lui, Invalizilor, - însuși numele fiind decăzut și el, ruginit, ros de trecerea Timpului, ca o armă, - Esplanada copleșitoare... Îmi trebuie un mare efort ca să-mi reprim o greață subțire ce mă cuprinde privind grandoarea dărăpănată oarecum a Monumentului în mijlocul căruia stă îngropat Napoleon I. Oricâtă descompunere ar opera, tot Timpul, eu pe Împăratul lor sublim, pe Corsicanul nemuritor îl văd doar pe pânza gigantică a lui David în
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
tip maiorescian". Jurnalul lui Maiorescu dezvăluie un tip pus pe căpătuială, ipohondru, avar etc. Păcatul Jurnalului lui Mircea Zaciu este tocmai lipsa de complexitate a personajului pe care îl propune: un intelectual scîrbit de traiul sub comunism și a cărui greață se adîncește pe măsură ce principalul proiect al vieții lui, Dicționarul scriitorilor români (DSR, în cunoscuta prescurtare), devine mai mult o povară, un blestem... Are bineînțeles și DSR-ul istoria lui. Interesant e că mulți dintre aceia care reiau povestea au în
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
tema nu se prea pretează unei scrieri artistice. De fapt, te poți gândi să scrii o carte "frumoasă" despre o experiență înspăimântătoare precum cea a șederii într-un lagăr de exterminare nazist? Se poate "povesti" un astfel de subiect? În Greața lui Sartre s-a pus problema dacă, din punct de vedere existențial, este posibil să "povestești" pe scurt viața fără să o trădezi, fără să minți și fără să compromiți angajamentul, adică comunicarea esențială a întregii literaturi. Să-l cităm
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
unt// mic dejun în iarbă/ fursecuri/ totul fără miros/ nările îngerului dorm pe o mireasmă/ putredă (...) în spațiul degradat al obsesiei/ nu mă aștept la nimic bun" (Intermezzo). Sau: "dumineci brînzoase/ arabescuri compact camuflate/ în mătasea broaștei/ oho se lățește greața/ ca laba libidinoasă a tîrfei/ pe reflexele apei" (Exil). În circumstanțele unui univers abandonat de ființă, însuși poemul nu e altceva decît un obiect între altele: "Doamne s-a făcut tîrziu/ în trupul lui Dumnezeu/ lumea e bătrînă și moartă
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
și a murmurat încetișor: "Libertatea va fi sartriană sau nu va fi deloc". Sfârșitul poveștii este cam trist, căci autorul redutabilului manifest sartrian, al cărui titlu provoca frisoane, a abandonat el însuși destul de repede partida. După ce a făcut o mică Greață, s-a pierdut pe Drumurile libertății, s-a învârtit în cerc cu eroii săi, și l-a abandonat în nori pe eroul principal, Mathieu, profesorul de filosofie, când, acesta, asaltat de nemți într-o clopotniță dintr-un sat în 1940
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
de vie" și o vor iubi mereu. În timp ce tu, dragă Jean-Paul, tu știi că cititorii tăi sunt obosiți de istoriile tale despre Mathieu, profesorul de filosofie care trage cu pușca în cer. Ei sunt și mai obosiți de istoriile din Greața unde eroul tău Roquentin, o mică javră, meditează sumbru într-un vis desuet și existențial, în fața rădăcinilor unui castan din grădina publică de la Bouville, - o, loc poetic prin excelență al universului sartrian. N.B.: François Mauriac trebuie să ne privească de
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
în jurul tău. Nici de tine nu te interesezi, dar își simți existența, simți că e frumoasă, acele culori, acea fascinație a urcării în ceruri, a vitezei./.../ În acele clipe crezi că Dumnezeu există, că toate au un rost" (p. 74). Greața lui Antoine Roquentin trece cu un joint, stările high vindecă, voma e purificatoare. Kerouac e o amintire ridicolă, cartea "numai atunci când ești drogat e o poartă spre altă realitate, o altă perspectivă, e ceva inimaginabil. E un cult, nu o
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
autor. Care e statutul criticii în acest moment, în fața unei literaturi amorfe, contradictorii și - din păcate - elitiste? E.S. V-am răspuns, în parte, la această întrebare. Da, am scris aproape 40 de ani, săptămână de săptămână. Prea mult. Am, uneori, greață de literatură, inclusiv de critica literară de întâmpinare. Dar răul de literatură trece. În ultimii ani m-am ocupat de jurnalul intim, adică de o literatură nonfictivă care nu este acceptată în salonul mare al literaturii. Ambiția mea a fost
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
lujerelor au fost deja culese. Și puse la uscat. Încremenirea lui? O cartolină de Paște, de prin anii '30, cu lăcrămioare demi-veștejite, într-o sticluță ca de doctorie și, întredeschisă, o cutie cu fondante. Să iei, să nu iei? O greață de tinerețe care știe că-și pierde timpul, și n-are cum se apăra, te face să refuzi. Așa, Călin Adam rămîne să-și vadă de cale, în derivă, izgonit tot timpul din interioare și silit la o permanentă ascundere
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
spurcate marele sfetnic trage cortina pregătește un alt soclu linge blidele spală pe jos își încheie prohabul de la tribuna oficială anunță actul următor al tragediei pe scena strâmbă a lumii. Un vers se leagănă-n salbă și dă-mi doamne greața cea de toate zilele strălucirea minciunii bandajând creierul furia mâna întinsă fără cuvinte rămân în amiezi ponosite fără o mască din șirul pe care îl am ce vesel mai cântă groparii ce sunete vin din ruptele tomuri o umbră e
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
școlii de la Paris și a artei franceze din secolului XX, în general... Dar și pieselor unicat din ce în ce mai rare din ziua astăzi...", și iar surîdea cu subînțelesuri transparente, învelindu-mă toată în zîmbete mieroase, de mie mi se făcea instantaneu și greață, și sete, și foame.Toată poves-tea s-a încheiat cu bine, noi am mîncat excelent la "Hermitage", și albanezul a fost de acord cu suma avansată de MD, iar peste cîteva zile am plecat la Paris, că venea Romero din
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
Emil Brumaru ... Trupul ți-l vede, ba-l chiar strînge-n aripi La pieptul lui cu fulgi; tu vii cu plîngeri Că iar îți este greață și-un pic de sîngeri, înmlădiată-n tulburări secrete, Și degetele-s prinse în inele Atît de-nvăpăiate și de grele, De-abia le duci, te clatini, mori sub ele, Iar părul o ia razna-n raze calde, Fin împletindu-se
Ce întîmplări nevrednice de-un înger by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8208_a_9533]
-
ștermităț). La rîndul său, timpul se descoperă corupt, înnoptat, putrefact: "pomeți răzbind prin glorii și prin vicii/ timp inundat de temeri timpfăcut/ mi se destupă degetele fricii/ palpînd cuvîntu-n care am zăcut// adună-mi-se fruntea într-o șoaptă/ în grețurile gîndului scîrbit/ e luni / e azi; e marți - e noapte/ e joi / și timpu-ntreg a putrezit" (Ritual șdegetele friciiț). "Himera" poeziei se confundă cu "himera" vieții cosmice, cuprinsă de-o iremediabilă descompunere ce-i atinge pînă și infrastructura matematică: "pe
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
e singura speranță de-a moderniza redacțiile: mai un calculator nou, mai o mașină pentru distribuit ziarul, mai un supliment cu gagici semi-îmbrăcate pentru a mări tirajul... Așa o fi. Dar, ca simplu cititor, am tot dreptul să-mi fie greață. Culmea e că destui dintre directorii-editorialiști au devenit prosperi oameni de afaceri. Principala afacere fiind chiar ziarul pe care-l fac. Nu exclud că unii dintre ei chiar au talent pentru business. Alții însă nu au. Și atunci, prin "tunurile
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
altceva). Contrar lui Rabelais, un robust, viziunea asupra corpului uman a lui Celine este maladivă. Traumatismul războiului, handicapul operației grele făcută după rana căpătată în Flandra, avea să pună pecete nu doar pe viață, dar și pe scrisul său. În Greața lui Celine, articol publicat succesiv în iulie și august 1962, în NRF, semnat de Jean Pierre Richard, corpul omenesc este văzut drept ceva "destinat sacrificiului, măruntaie, moliciuni fundamentale. Simbolic, ființa umană ar fi o "incertitudine internă, o lipsă de prestanță
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
acestei stări de culpabilitate, vinovăție. de justiție încălcată.( Nu ar mai fi mult, și am da de păcatul creștin, deturnat, la un ateu). Categorie de bază a lui Celine, a întregii sale viziuni și literaturi: Le debraille, - desmățul, desfrâul... Pe lângă greața, la nausee, pricinuită de pieiciunea, delnicuescența corpului omenesc, putrefacția întregei materii (vorbește un medic!) autorul are obsesia scatologică, mucozitățile, diareea, o greață mai extinsă, dominată în contradictoriu de "excreția aeriană" care este parfumul... Astfel vom merge din carte în carte
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
ateu). Categorie de bază a lui Celine, a întregii sale viziuni și literaturi: Le debraille, - desmățul, desfrâul... Pe lângă greața, la nausee, pricinuită de pieiciunea, delnicuescența corpului omenesc, putrefacția întregei materii (vorbește un medic!) autorul are obsesia scatologică, mucozitățile, diareea, o greață mai extinsă, dominată în contradictoriu de "excreția aeriană" care este parfumul... Astfel vom merge din carte în carte ca din castel în castel, izgonit, respins ca o dejecție de istoria însăși învingătoare în urma înfrângerii hitlerismului, la care un intelectual rafinat
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
cu toate că, stilistic, ele se înscriu în marea literatură, negreșind dacă îl compari , așadar, pe Celine cu Rabelais, la semne complet diferite. Înjurând evreii, în ceea ce s-a numit pe drept cuvânt "delirul celinian", scriitorului căzut, clar, în excese, îi dispare greața, lucru mărturisit. Atunci, eliberatoare, nu-i mai rămâne decât frenezia insultelor..."Iscusiți, șireți, șerpuitori, trădători, servili, informați, (cum scrie în finalul istoriei sale Călinescu) orientali, vâscoși, secretoși, vermiculari, persuasivi, cotropitori... Ca să te salvezi, nu-ți mai rămâne decât să-ți
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
vermiculari, persuasivi, cotropitori... Ca să te salvezi, nu-ți mai rămâne decât să-ți "lichefiezi orgoliul", să te abandonezi, să intri în anonimat, găsind în același timp un mijloc de a domina propria ta înfrângere ori renunțare. Ca să te debarasezi de greață, ar fi de ajuns să o obiectivezi și să taberi pe ea...Interesant, iarăși, a fost faptul că, în ciuda antisemitismului său teoretizat, proza argotică virulentă a lui Celine a fost foarte gustată în epocă de critici evrei rafinați ca Silvian
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]