72 matches
-
din față o cățelușă roșcată, o scapă, o prinde, nu-i vine bine încă, iar o pierde, cățelușa fuge și nu prea, se lasă pe burtă și-și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte - înapoi, înainte - înapoi, ea scheaună, începe să se desprindă, fuge? nu, o prinde iar și-o bate ușor
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
-mi spui, Tudore? Ce veste-mi aduci? Cerbul mugi, tremurându-și buzele, și-i adulmecă pieptul izbind-o cu botul. Nu mă păcăli! Mi-ai mai spus o dată c-a venit, și nu era el. Se sumeți mândru, scuturându-și greabănul puternic, și-o mireasmă caldă de fân se răspândi în aer. Era un cerb, cu fruntea-ngustă și botul prelung, cu tăietură nobilă, frumos cizelat în ochii puțin bulbucați și-n despicătura nărilor, în plină forță a bărbăției lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și nu-i transmite nimic din focul ei. Fără chiloți, goală de la brâu în jos, e chiar o catastrofă. Nu prevestește nimic bun locul viran de la împreunarea pulpelor - ruinele unor cărnuri printre care crește un buruieniș aspru, ca țepii de pe greabănul unui mistreț, și mirosul greu de sudoare dospită al muncitorului cu brațele, care trage din greu pentru viața lui, mirosul hăituielii și al apăsării chinului și al spaimei animalului care aleargă zi și noapte să-și agonisească hrana și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce întreprindea dânsul. Cine juca cel mai bine „poarca” și cine avea curajul să călărească toți caii din islaz ? Odată - întâmplarea însă a rămas în abur de legendă deoarece n-am văzut-o cu ochii mei - s-a suit pe greabănul celui mai temut taur din suhat. Era un taur roș ce te înfiora numai când ascultai câte se povesteau despre el. Marea plăcere a lui Neculai era însă să instruiască vițeii și bărbăcuții în arta împunsului iar pe căței să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
s-ar intersecta, în plan orizontal, cu ombilicul...” — Ça bien commence, monologă lăuntric Nora; în timp ce Carmen, nu numai lăuntric, ci și-n afară, se îmbujoră. Vasile continuă imperturbabil: „Mișcarea clasică prin care o femeie, umflându-și pieptul și adâncindu-și greabănul spinării, își pune sânii în relief, e însoțită,-n chip spontan, de o mișcare analoagă,-n sens opus, a părții inferioare a trunchiului, ce-i reliefează (în contrapondere, să spunem) sânii posteriori...” Domnișoarele se umeziră vag. Carmen frisonă imperceptibil, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
doctor. Ursul vine de obicei de la vale și are mișcări pe care le cunosc. Calul meu văd că a intrat de cătră deal și iese acuma lângă cei doi brăduți. În aceeași clipă doctorul Popa văzuse și pusese pumnul în greabănul lui Culi, apăsându-l în culcuș. Își pregăti arma și căută prin lunetă. Parcă n-ar fi Șargu, domnule doctor, aiura Ursake. Ba e Șargu. Da-l-aș dracului! vi-l vând pe cât l-am cumpărat. Doctorului Popa îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văzut odată, cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire. ...Mulțumescu-ți Ție Doamne, că mi-ai dat vederea. Prin ea putui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
instabilitatea modului lor de viață, trecerea lor pe aici ca printr-o gară... Unul venea din Pociovaliște, Gorj, altul din Cujmir, altul din Bora, Slobozia, altul din Jegălia, Fetești, dar altul și din Hamburg, altul din Mihalț, Alba, altul din Greabănul, R.-Sărat ețetera, ețetera. Te pomenești că ăștia sânt mămăligarii bucureșteni care stau la coadă la mălai! SADOVEANU, SAU PLĂCEREA DE A SCRIE Revista Viața românească îi dedică lui Mihail Sadoveanu în întregime numărul 9, un omagiu cu prilejul împlinirii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu ironie la rându-i craiul. -Bine, atunci o voi încăleca pe ea, arătând spre iapă și se îndreptă către aceasta. Când a ajuns în fața iepei i-a cuprins capul în brațe, cu o mână a prins dârlogii, a mângâiat greabănul, apoi și-a făcut avânt încălecând-o. Iapa s-a ridicat în două picioare pentru a-și verifica stăpâna a nechezat prelung, apoi și-a luat zborul către nori. Craiul s-a uitat la mânji și, cel alb a nechezat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Tyrrhenum. Astfel dispăru riscul ca vreunul să vorbească. Un soldat i-l aduse Împăratului pe Incitatus, nervos din cauza întunericului - dar el se liniști când îl mângâie pe gât. Imediat, germanii îl înconjurară, călare pe caii lor lați în spate, cu greabănul înalt și copite grele, ce veneau din câmpiile de dincolo de Danuvius. În mijlocul lor, Împăratul trecu fluviul peste podul cel nou cu patru arce mari, ce unea centrul Romei cu grandiosul Circus Vaticanus, și se gândi cu amară autoironie că, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bălțată alb cu maroniu, pe care trebuie s-o evităm din scurt. Rumegând alene, vaca nici nu clipește. Centrul înseamnă două cvartale de clădiri din imitație de cărămidă. Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scurtă pauză Între două Îmbrățișări, femeile ridicară priviri fals-uimite la apariția În cadru a unui tors și-a unor șolduri masculine. Bărbatul rămase lîngă pat, cu penisul erect; cu coapsele și pieptul musculos lucind ca date cu ulei și cu greabănul de taur, părea genul tipic de armăsar pasiv din nenumărate filme porno. Camera Îi prinse pentru un moment jumătatea inferioară a feței - moment În care am fost pe punctul de-a recunoaște gîtul gros și bărbia cărnoasă. Femeile se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tău, după ce îmi pierdusem orașul în care m-am născut și casa în care am adus pe lume un copil. Am urcat iarăși pe catâri fără să știm în ce direcție s-o luăm. Mohamed bombănea, izbind cu pumnul în greabănul animalului: — Pe țărâna care acoperă rămășițele tatălui meu și ale strămoșilor mei, dacă mi-ar fi spus cineva că voi fi astfel primit în regatul Fès, n-aș fi părăsit niciodată Granada! Vorbele lui ne șfichiuiau auzul înspăimântat: — Am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în viața noastră de plugari: țăran, bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite. Țăranul pășea domol și rar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
biet cal care, aidoma semenilor săi din grajduri și de pe câmpii, murea cu fiecare moment. Trebuie să fi fost minunat să-l vezi cambrându-și grațios spinarea la fiecare bici al ploii, nechezând mut la orice pală de vânt, aplecându-și greabănul sub mângâierea soarelui, pînă când din el nu a rămas decât o mână alunecândă de clisă. „Frumusețea adevărată este fragilă, perisabilă, are viață și se comportă altfel decât vrea creatorul“, Își frângea Leonardo mâinile În sala judecății. Cu adevărat, au
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și Macomber. Stătea În picioare, În profil, cu capul său mare Întors către ei. Vântul ușor de dimineață, care sufla Înspre ei, Îi zburlea coama Întunecată și leul părea uriaș, profilat pe creasta malului În lumina cenușie a dimineții, cu greabănul masiv și cu trupul umflându-se ca un burduf. — La ce distanță e? Întrebă Macomber, ridicându-și carabina. — Vreo șaptej’ de metri. Dă-te jos și termină-l. — De ce să nu trag de aici? — Nu tragi Într-un leu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
na acum, zise el, Înroșindu-se și mai tare. — Domnul Robert Wilson, spuse ea. Frumosul domn Robert Wilson cu fața sa cea roșie. Apoi se așeză din nou lângă Macomber, privind pe malul celălalt al râului, unde leul zăcea cu greabănul jupuit, cu tendoanele mușchilor albi vizibile și cu burta umflată și tot mai albă, pe măsură ce negrii Îi jupuiau pielea. Într-un final, aduseră pielea umedă și grea, o făcură sul, se urcară cu ea În spate și mașina porni. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
curajul și o anume știință de a rămâne mereu calm, așa că un afiș cu numele lui nu mai atrăgea acum pe nimeni. Îl făcuse special faptul că era atât de scund că abia putea să vadă ce se Întâmplă dincolo de greabănul taurului, dar totuși mai erau tipi scunzi și el n-a reușit să se impună publicului. Dintre picadori, primul era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare și mâini de oțel, care purta mereu cizme de văcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
brodată cu aur cum Îi cădea grea pe umeri, În după-amiaza aceea caldă de mai, când vocea Îi era Încă la fel de calmă ca și-n cafenea, și cum țintise cu vârful rotunjit al spadei locul ăla plin de praf de pe greabănul taurului unde mușchii se făceau o cocoașă acoperită de peri scurți, coarnele mari, știrbite de la numeroasele lovituri date-n lemn, care se aplecau când el se pregătea să-l dea gata, și cât de ușor intra sabia, ca Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
avut o voce frântă, pornită din gât, care s-ar fi auzit până departe. Dar, cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau un greabăn bolovănos, iar din cealaltă, greabănul se desfăcea în umeri plecați, de parcă purtătorul lor ar fi tras la edec. Colțurile gurii se căzneau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai fi câștigat bani buni cu el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pot să vă învăț o grămadă de lucruri, să nu mai nechezați ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia poate să înceapă. Îl luă pe Chisăliță în spinare, apoi se săltă pe picioarele dindărăt. Cavalerul ridică sabia, statuia ecvestră era perfectă, lui Chisăliță i se împurpurară obrajii, îi venea să plângă. Nimeni nu-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din față o cățelușă roșcată, o scapă, o prinde, nu-i vine bine încă, iar o pierde, cățelușa fuge și nu prea, se lasă pe burtă și-și arcuiește fundulețul, sare pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte-înapoi, înainte-înapoi, ea scheaună, începe să se desprindă, fuge? nu, o prinde iar și-o bate ușor cu coada
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]