3,747 matches
-
contrar analogiei frecvent folosite, devenită aproape o prejudecată, orașele nu sunt asemănătoare termitariilor sau mușuroaielor de furnici. Iar aceasta deosebire esențială apare datorită comerțului. Viziunea greacă veche despre orașe făcea distincția între Polis și Hinterland (deși cuvântul nu provine din greacă veche!), acest contrast teritorial apare frecvent chiar si in dialogurile lui Platon. Hinterlandul este menținut de Natură, si Hinterlandul susține orașul. Însă, după inițierea Revoluției Industriale, orașul își modifică hinterlandul, atât prin exploatarea resurselor naturale, cât și ca un loc
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
site-uri etc. Vor exista o mulțime de limbi moarte și civilizații apuse, oferind de lucru specialiștilor viitorului apropiat. De altfel, o limbă nu e dată pentru totdeauna. Mai devreme sau mai tîrziu, ea dispare. Așa s-a întîmplat cu greaca și latina, cu slavona, cu aramaica și hitita, așa se va întîmpla și cu engleza. Va veni momentul cînd și această limbă va muri, dînd naștere altor lăstare. Epoca globalizării abia a început. Dar schimbările, după cum am spus, au loc
Globalizare și culturi naționale by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/14788_a_16113]
-
mai încolo, de data aceasta prin legea sîngelui, atît de frumos și cumplit invocată încît cu ușurință se uită că e vorba, de fapt, despre cel mai obișnuit clișeu care definește Balcanii - amestecul de nații: "Femeile ce slujiseră de matcă - greaca ursuză și sanchie clocindu-și cu gura încleștată lunga dambla între hîrdaiele de neramzi și de gazii, sîrba haină și dîrjă care, pe patul morții, scuipase grijania în barba popii și-și dase sufletul blestemîndu-și copiii, brașoveanca zăcașă și fățarnică
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
de fiecare dată a găsit soluția de a-și exprima părerile critice în "medii" ideale, toate culminînd cu o rubrică la televiziune. Toată demonstrația "scriitorinciei" este falsă din start pentru că folosește deja insuportabilele premize noiciene. Dacă nu știi germană, ebraică, greacă veche, păsărească și cîte altele ești compromis ca intelectual. Nu-ți rămîne decît să te descurci. Or, tocmai în "descurcat" este admirabil Dan C. Mihăilescu, este un model (fără nici o fărîmă de ironie). Am putea spune că dacă nu reușești
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
Marius Chivu Scriere hagiografică din secolul al VIII-lea, transmisă în greacă de - se presupune - Sf. Ioan Damaschin după alte tălmăciri în arabă, persiană și georgiană, Viața Preacuvioșilor Părinți Varlaam și Ioasaf s-a bucurat de o atenție deosebită din partea cărturarilor epocilor trecute, iar astăzi este încă învăluită de mister datorită asemănărilor
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
nu sunt un caz unic în cariera dvs. scriitoricească. V-am ruga să ne spuneți câteva cuvinte despre ecoul operei dvs. pe plan european. Lucrarea mea Dostoievski în drumul de la ocnă la patos a fost tradusă îndată ce a apărut în greacă, în 1956, an în care a fost distinsă cu Premiul de Stat pentru Biografie - atunci înființat - în franceză, suedeză, portugheză și s-a bucurat de o primire călduroasă din partea criticii grecești și străine. Mă bucur nespus că se va afla
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
Istvanfi (Hafis-Pașa) în timp ce cronicile românești, turcești și italienești îl numesc Mustafa. Pune față în față comentariile diferite asupra aceluiași subiect: Esprinchardt, Montreux, Frachetta și D'Ambry, fiecare cu pagina la care poate fi consultat. Transcrie documentele în original, în franceză, greacă, latină, italiană. Reproduce, în note, portretul făcut de Sagrado lui Mahomed III, în care o favorită, mângâindu-l, îi spune cruntul adevăr că, deși născuse 50 de feciori și fete, "în zadar se ostenește, căci nu naște oameni spre a
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
întâi, cea mai veche atestare înregistrând-o în literatura franceză unde Vie de Saint Alexis este mai vechi decât Chanson de Roland. Legenda Sfântului Alexie - mort undeva între 417-427 - redactată în original în limba siriacă, a fost repede tradusă în greacă și latină, ceea ce explică amploarea răspândirii sale și, poate, faptul că legenda a cunoscut la fel de repede o a doua versiune îmbogățită succesiv până la încorporarea a numeroase elemente de supranatural. Manuscrisul românesc nu este decât o copie după traducere și datează
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
a științelor exacte, în toate statele europene. Suprimarea învățământului clasic echivalează cu izolarea față de Europa. Și, pentru că Rusia prin revoluția bolșevică s-a așezat deliberat pe coordonate asiatice, Lenin și tovarășii săi întru credință au desființat orele de latină și greacă imediat ce au preluat puterea, iar urmașii lor au aplicat același sistem în țările pe care le-au bolșevizat după cel de al doilea război mondial. Astfel accesul la cultura europeană este deschis numai celor cu o solidă cunoaștere a tradiției
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
1788 și 1794), în forma și cu sensul de azi (idee, imperial, imperiu, protecție, mediator, preliminarii, audiență etc.). Prezența multor termeni moderni (în Dicționarul Academiei prima lor atestare e uneori chiar din Văcărescu) se explică mai ales prin preluare din greacă și italiană (panică - etimologic, ca adjectiv: "având o înfricoșare panică", eroe, iroină, persone, indipendent, inconitu "incognito"). E clar că autorul avea o conștiință retorică. Secvențe retorizate, ornate, în stil înalt, alternează cu secvențe informative, tehnice, în stil mediu. Retorica însăși
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
biserică". De ce este greșită forma rituos? Pentru că adverbul cu pricina se trage din cuvântul grecesc rhetós, cu același înțeles ca în română, dar lipsit de acel u pe care i-l adaugă astăzi unii vorbitori urmașului său românesc. Pronunțat în greaca modernă ritós, termenul acesta a fost împrumutat la noi în vremea fanarioților, probabil în îmbinări de cuvinte unde își mai păstra înțelesul dintâi din greaca veche, acela de "precis, bine stabilit, convenit". În greacă, rhetós își are obârșia în aceeași
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
acel u pe care i-l adaugă astăzi unii vorbitori urmașului său românesc. Pronunțat în greaca modernă ritós, termenul acesta a fost împrumutat la noi în vremea fanarioților, probabil în îmbinări de cuvinte unde își mai păstra înțelesul dintâi din greaca veche, acela de "precis, bine stabilit, convenit". În greacă, rhetós își are obârșia în aceeași rădăcină cu unul din verbele vorbirii (eíro "a spune, a zice") și se înrudește de aproape cu alte cuvinte precum rhétor "vorbitor, cel care cuvântă
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
vorbitori urmașului său românesc. Pronunțat în greaca modernă ritós, termenul acesta a fost împrumutat la noi în vremea fanarioților, probabil în îmbinări de cuvinte unde își mai păstra înțelesul dintâi din greaca veche, acela de "precis, bine stabilit, convenit". În greacă, rhetós își are obârșia în aceeași rădăcină cu unul din verbele vorbirii (eíro "a spune, a zice") și se înrudește de aproape cu alte cuvinte precum rhétor "vorbitor, cel care cuvântă, ins priceput în arta cuvântării" și rhetoriké ștékhneț "meșteșugul
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
mine grecește. Refuzam însă cu încăpățânare. Nu cumva să râdă de mine băieții, că sunt altfel decât ei... Mai târziu, mult mai târziu, dacă nu prea târziu, aveam să aflu că a fi ca toți ceilalți, nu-i nici o scofală... Greaca așadar, o ratasem. Odată, spre 1970, apărându-mi o carte, nu știu ce îmi venise și mă apucasem să-i vorbesc de Ifigenia, fiica mai mare a lui Agamemnon. Și cum taică-său trebuise s-o jertfească pentru îmblânzirea zeiței Artemis, cu
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
care există sinele și sinea. Modelul intelectualului de acest tip este la noi incontestabil Constantin Noica. Se știu exigențele pe care trebuiau să le îndeplinească discipolii de la Păltiniș, se știe că majoritatea aveau două licențe, din care una neapărat în greacă veche. Se știu și cazurile comice în care ingineri inocenți se apucau de filosofie la mijlocul vieții, se știu însă și condițiile în care lipsa unei vieți sociale normale ducea la recluziune și "retragere în cultură". Azi nu mai există o
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
Pentru că: "exact în sens propriu - adică o parte separată de vorbire, precum numele sau verbul - logos nu vrea să însemne niciodată!" Există și explicația pentru greșeală, de cele mai multe ori o explicație cu totul plauzibilă: "pentru creștinii primelor veacuri, traducerea din greacă sau ebraică a Scripturilor era dominată de premise teologice rigide - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice preț că Mesia-Cristos fusese anunțat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune această idee nu era de respins sublinierea anumitor
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
colonizării cultura și mentalitatea în spațiul mediteranean, romanii, adoptându-le, le-au dus mai departe în spațiu - din punct de vedere cultural Roma poate fi definită ca fiind ipostaza continentală a Eladei - și în timp, căci atunci când în Evul Mediu greaca nu mai era cultivată în Occidentul european, prin scrierile latinești oamenii intrau în contact cu va-lori și realități culturale eline. Pe lângă aceasta, dreptul roman, în fond prima expresie codificată a drepturilor omului, este un al doilea stâlp de rezistență
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
de literatură. O fie și fugară privire asupra vieții lui Ion Ghica dezvăluie o sumă de fapte pe cît de spectaculoase, pe atît de tipice pentru omul secolului XIX; o formație intelectuală dintre cele mai complexe pe atunci (a învățat greaca, apoi gramatica românească de la Heliade-Rădulescu, ia bacalaureatul în litere la Sorbona și un altul, în matematici, tot la Paris, absolvă Școala de mine, face și puțină boemă prin Europa, se interesează de istorie și de ideile socialismului utopic), o intensă
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
lărgește și aprofundează, cu același gust monografic de insistentă investigare, participarea lui Dosoftei. În calitatea lui de creator de recunoscută originalitate, solid argumentat, și în susținerea, deja fundamentată, a contribuției lui la introducerea limbii române în biserică, prin traducerea din greacă și slavonă a cărților de ritual. Iar când vine vorba de Psaltirea în versuri, Dan Buciumeanu îi caută esența poeziei și când o descoperă o ascultă și îi notează individualitatea. În acest spațiu generos acordat analizei, Dan Buciumeanu compară texte
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
și culturală a Irenei se nasc puzderii de asociații roind în jurul temei „Marii Reîntoarceri". Astfel, un mit străvechi devine parțial compatibil cu destinele eroilor contemporani ai romanului. Următoarea secvență este o digresiune lingvistico-mitologică pornind de la titlul cărții. Reîntoarcerea înseamnă în greaca veche „nostos", ne instruiește doct autorul. „Algos" înseamnă suferință. Ecuația este simplă, deduce Kundera, nostalgia fiind suferința generată de dorința neîmplinită a reîntoarcerii. După ce enumeră cu osîrdie lexicografică termenii prin care diverse limbi europene o numesc, autorul ajunge la concluzia
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
face simțită prezența de mai multe ori: "Hai, țopîrcă, vin cu mine la masă"; S-a cam fasolit la început" ( Agachi Flutur); "am ofticat cu vorba" ( Gură-cască, om politic) etc. Primul citat în care pacea( v)ura ( din turcă și greacă) apare ca epitet depreciativ, nu doar cu sensul de "cîrpă", e tot din Alecsandri, În secolul al XIX-lea, registrul familiar-argotic cuprindea desigur destule multe turcisme și țigănisme, nefiind exclusă influența lor reciprocă. Un alt termen frecvent în teatrul comic
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
se desfășoară în dauna, nu în beneficiul ei. Protagonista pare un personaj cu gusturi groaznice la bărbați, angrenată într-un ciclu de autodistrugere. Aluzia mitologică dinainte nu era gratuită. Tatăl muribund al Norei (Maurice Garrel) e scriitor și profesor de greacă veche, iar pelicula debutează cu fiica lui cumpărîndu-i o litografie cu Leda și lebăda. Apoi ilustrațiile mitologice curg pe fundalul acțiunii, de la decorațiuni interioare la modelul unei cești, fără însă a se restabili vreo legătură între ele și fluxul narativ
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
românii au fost pururea (...) o națiune eminamente vinicolă." Și must e tot latin (din mustum) și panromanic. De fapt, dintre termenii fundamentali ai domeniului, unul singur are origine controversată - strugure. Hasdeu și alți lingviști l-au considerat ca provenind din greacă (unde ar fi fost totuși legat de latină); au mai existat și alte ipoteze; în ultima vreme, profesorul Gr. Brâncuș a susținut cu fermitate ideea unei origini traco-dace a cuvântului: această explicație se potrivește cu informațiile despre cultura viței de
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
Parcă mai degrabă e de crezut că Eminescu ar fi fost țigan. Ipoteză verosimilă. Infernală. Avea pînă și ochii negri. Cam prea negri. Sanscriți, așa-i? În ce limbă erau ochii lui? În ce limbă? în persană? în urdu? în greacă, de fapt, chiar în greaca veche? Sau în mai multe limbi, amestecate? Ochii lui erau - și sînt - indescifrabili. Era Eminescu persan? Ba bine că nu! Un persan care venea din India. De-aia avea el atîta muzicalitate în versuri. Era
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
crezut că Eminescu ar fi fost țigan. Ipoteză verosimilă. Infernală. Avea pînă și ochii negri. Cam prea negri. Sanscriți, așa-i? În ce limbă erau ochii lui? În ce limbă? în persană? în urdu? în greacă, de fapt, chiar în greaca veche? Sau în mai multe limbi, amestecate? Ochii lui erau - și sînt - indescifrabili. Era Eminescu persan? Ba bine că nu! Un persan care venea din India. De-aia avea el atîta muzicalitate în versuri. Era un fel de Eminescu acordeonist
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]