85 matches
-
Întâmplător, se afla și Pascalopol, fiind spre seară, alături, se-nțelege, de Otilia și de Felix. Acesta rămase nedumerit când Stănică recomandă pe individul roșu: - V-am adus un doctor fain, eminent, prieten intim al meu, domnul doctor Vasiliad, cam grecotei el, nu-i vorbă, dar bun doctor, pe mulți a sculat din pat. Stănică vorbea familiar, cu pretenții de umor, însă Pascalopol nu gustă deloc spiritul lui și lăsă privirea în jos, jenat. Doctorul se așezase îndrăzneț pe scaun și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
simulă entuziasmul, neurmat deloc de ceilalți: - Domnule doctor, sunteți providența noastră, încă o dată ați săvârșit o minune, redîndu-ne pe bunul nostru unchi. Vă vom fi în veci recunoscători. ("Mama ta de pezevenghi, gândi Stănică, în sinea lui, te-a adus grecoteiul să strici viitorul meu!") - Bătrânul, explică Pascalopol doctorului, în trăsură, are o familie lacomă, care-l pândește pas cu pas, ca nu cumva să lase averea domnișoarei pe care ai văzut-o și care e fata lui vitregă, din a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai curând, ca să nu dea de bănuit Aglaei. Stănică întrebă afara pe Pascalopol: - Ce-ți spunea bătrînul? Face testament? Are vreun gînd? - Nici n-am vorbit de asemenea lucruri, îl asigură moșierul.Se poate? Ce amestec am eu? "E șiret grecoteiul. Cu ăsta, cu Otilia și cu Felix și poate cu Georgeta, am cuceri lumea." - Ce ți-a spus Pascalopol? îl întrebă Stănică pe moșCostache. - Ce să-mi spună? zise acesta supărat că Stănică se apropieprea mult de pat și împingîndu-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
liniștitor pe braț. — Eu i-am dat voie. Se ferește să-i spună în față că, printre privilegiile dobândite, Antonius Musa a obținut și dreptul la liberă practică. Surâde șters amintirilor. Când a dorit să-l numească medicul său personal, grecoteiul a refuzat salariul normal de 250 000 de sesterți. Pretindea că el câștigă în particular peste 600 000 pe an. Nu l-a crezut până nu i a făcut dovada cu proprietățile sale imobiliare din Cetate. L-a angajat atunci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
corespunzătoare. — Până și plăcerile burții vreți să mi le luați! se revoltă Augustus. Livia murmură încetinel: — Și Themison spunea că o să-i alcătuiască un regim riguros... Antonius Musa își dezvelește caninii într-un rânjet batjocoritor. Lasă, stăpână, bazaconiile scornite de grecoteiul ăsta care pretinde că schimbă regimul alimentar în funcție de mișcările astrelor. Principele surâde. Amândoi sunt greci, însă Musa e conștient de renumele său mondial. Se interesează totuși, mai mult ca să-l ațâțe: — Crezi că minte? — Păi nu-și câștigă în felul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
La han, mai ceva ca la târg: căruțe, cai deshămați, focuri de frigare, tarabe cu nimicuri, oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni șovăitori, moldoveni lăcrimând de atâtea povești, ba, într-un colț, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
impus domni fanarioți! - Ușor, ușor, bătrâne, tată de logofăt... Dacă gândești istoria cu: „din pricină”, ajungi la Cain - dacă nu la Eva, „pricina” tuturor Începuturilor. Apoi nu uita că și noi avem ceva sânge fana’... - Voi, nu eu! Voi sunteți grecotei - bine, să trecem... Eu vorbeam de Petru I al nostru, domnul Moldovei dinainte de Alexandru cel Bun - i se zicea „Fiul Mușatei” și a domnit Între 1375 și 1391. Petru, tatăl lui Roman, „domn al Moldovei... până la mare”... - Să-l lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Însă numaidecât se destinde. Încuviințează din cap. Rar. Ar fi o Încuviințare-cu-tristețe. Dar nu e. În ochi mama are o scânteie de, oarecum, mândrie - În orice caz, de mulțumire. - Bine i-a făcut!, zice ea. Bine i-a făcut-o, Grecoteiului, hoțului cela bătrân - vorbesc de Iacob... Știi-tu-cum... Voia s-o mărite cu de-a sila pe mama după un bogătaș! - Tot... ciocoi? Tot grecotei de-al nostru, dân bobor? - Un fel de ciocoi și acela, dar nu grecotei: broscar. - Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În orice caz, de mulțumire. - Bine i-a făcut!, zice ea. Bine i-a făcut-o, Grecoteiului, hoțului cela bătrân - vorbesc de Iacob... Știi-tu-cum... Voia s-o mărite cu de-a sila pe mama după un bogătaș! - Tot... ciocoi? Tot grecotei de-al nostru, dân bobor? - Un fel de ciocoi și acela, dar nu grecotei: broscar. - Adică italian. - Adică! Grecoiul de Iacob... - De ce-i spui... cu un augumentativ? Era mare? Mătăhălos? - Nu l-am văzut În viața mea - asta ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
făcut-o, Grecoteiului, hoțului cela bătrân - vorbesc de Iacob... Știi-tu-cum... Voia s-o mărite cu de-a sila pe mama după un bogătaș! - Tot... ciocoi? Tot grecotei de-al nostru, dân bobor? - Un fel de ciocoi și acela, dar nu grecotei: broscar. - Adică italian. - Adică! Grecoiul de Iacob... - De ce-i spui... cu un augumentativ? Era mare? Mătăhălos? - Nu l-am văzut În viața mea - asta ar mai fi lipsit! Singura dată când m-am dus la ei În sat a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îi zic... I-am zis... Nu mai țin minte ce am pretextat, ca să nu mă duc și-atuncea mucosul mi-a zis ceva foarte-foarte urât - nu mai țin minte ce... - Cu sărăcia? - Ce putea spune unul din neamul lor de grecotei? Măi, și când i-am ars un dos de mână, l-am pus la pământ! Eram vo’nică, lucram, la deal, cu părinții, când veneam În vacanță, coseam În rând cu tata și cu frate-meu Niculae... Și cum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-a cam ascuns... - Ascuns? Dar el o furase, ar fi trebuit să... - Să, ce? Mai Întâi, tata nu de frică s-a ascuns - era el cam molicel, cam blândicel, dar nu fricos - Însă nu voia să-i Înfrunte pe grecotei cu mâna goală... Nu pentru el, dar așa, pentru mama... A vrut să evite... În fine, iar În al doilea rând - cel puțin așa se vorbea prin sat, când se vorbea, că nu tata o furase pe mama, ci oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și-atunci mama a strigat («cu glas mare», completez eu):«Toad’reeee! Vină cu mușteleee!» - Muștele?, Întreb - acesta fiind rolul spectatorului. - Muștele, da, albinele. Și dă tata fuga cu un știubei și-l trânteștede pământ În fața porții. Și când văd grecoteii că știubeiul s-a spart și că albinele s-au năpustit la... Unde am citit asta? În Herodot? Sau În Hogaș? Poate În Creangă? Sigur În Creangă: acela, chiar de n-a scris, ar fi putut să scrie. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Dar nu În Creangă. Firește, caii, Înnebuniți, au luat-o la sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată / Iar În urmă se Întinde falnic armia, În fine, română, doar se chema, cu acte, Popescu. - L-a rușinat pe Grecotei, vaaai, dar cum l-a mai rușinaaat!, chicotește mama, cu mâna la gură. Au mai Încercat ei, ba cu binișorul, ba cu otozbirul, dar era cam târzior ca să și-o ia-napoi, mama era binenaintată cu sarcina, mă avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei: puri-indigeni; curați-aborigeni; neaoși-simțind-neaoșește), ne apucăm să-i Înjurăm pe ceilalți, mai ales pe aceia din care și noi, nu-i așa ne tragem (nu chiar de la Râm, dar ce: Fanarul strică?)... Ca mama: care nu-i mai scoate din grecotei, grecoi, greculici și alți greceni; ca mine, acum, când, printr-o piruetă, am Încercat să scap de - la urma urmelor, sângele meu și de rădăcinile mele. Și Încerc, În continuare: - N-am nimic de a face cu voi!, anunț. - Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
suportat? Ce duhoare? - De picioare, domnule. Vara, domnule. În cizme - domnule. Pauză. L-am făcut praf. L-am lichidat. Cam prea ușor. Ce bun aș fi fost eu, În arhanghel apărător al românimii-românești - Împotriva străinismului Înstrăinant, alogenic și antidacoromân. Dar Grecoteiul nu se lasă, nu se lasă: - De unde știi că ne puțeau picioarele? Ți-a spus bunicu-tău, Popescu? Care știa de pe când ne pupa cizmele? Ce spuneam! Ne-românul, străinul-hainul vine pe capul nostru, românesc, desculț și cu traista-n băț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pierdut trenul istoriei (numai din pricina vârstei, nu de altceva), mă consolez cu umorul - fiindcă, nu-i așa, am un umor turbat! - zic, deci: - Nu de la bunicul știu. De la bunica, de pe vremea când cultiva chipăruși! Cu asta l-am des-fi-in-țat pe Grecoteiul cu nas subțire - care, nemaiavând replică, strigă: - Ieși afară! Te rog să părăsești numaidecât această casă! - Cu cea mai mare plăcere, domnule - și când ziceai că-i făceai mamei o vizită la spital? Una, dar bună? (am un umor - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nemțesc încărcat. Îl goli de gloanțe, necăjit că n-avea timp să caute seiful cu poze cu câini, pe care mai târziu să i le arunce în față lui Lucy Whitehall, ca să se învețe minte să nu mai umble cu grecotei cu mătreață și arsenal în dormitor. Se întoarse iar în sufragerie, dar se opri când observă un carnețel cu adrese pe măsuța de cafea. Îl răsfoi fără să dea de vreun nume cunoscut până când ajunse la litera G și nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tipi pe care-i săltase pe vremea când lucra la Narcotice, dealeri de iarbă care dădeau târcoale cafenelelor de la studiourile de filmare, dar nu șantajiști. Apoi ajunse la S și găsi mijlocul prin care să-l strângă cu ușa pe grecotei și, poate, să-l mulgă de niște chestii în plus: Johnny Stompanato, Crestview, telefon 6103, bodyguardul personal al lui Mickey Cohen. Despre el se zvonea că își finanțase scăparea dintr-o afacere rușinoasă cu Clevelend Combination grație unor scheme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
uitat în altă parte. Șanse egale: Considine sau Dragna. Pe alese. Buzz văzu un Pontiac ultimul model trăgând în dreptul casei de la numărul 1187. Două femei în rochii înflorate și cu tocuri înalte coborâră din mașină, îndreptându-se spre ușă. Un grecotei solid, într-o haină mult prea strâmtă și pantaloni mult prea scurți, venea în urma lor. Femeia mai înaltă își prinse unul din tocurile ascuțite într-o gaură din pavaj și căzu într-un genunchi. Buzz o recunoscu pe Audrey Anders
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
va vedea și el neconcordanța, va începe să pună întrebări, iar atunci ar urma o altă poveste complicată, care să justifice minciuna, ceva de genul că Skouras îl protejase pe fratele iubitului său, dar că Buzz nu vrusese ca sărmanul grecotei să fie ponegrit că și-o trăgea grecește. Iar Mickey o să-l creadă - probabil. Buzz își scoase carnețelul și compuse un raport pentru Mal și Ellis Loew - prezentări rezumate ale spuselor celor trei gorile ce făceau pe santinelele la pichet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ciclotimici și oportuniști, Moldovenii ca lirici și lenevoși, Bucovinenii drept mari gospodari, necompatibili cu Regățenii. Unde îți dau dreptate: că realitatea cuțovlahă începe să semene tot mai tare cu reprezentarea-i caragialiotă. Pentru aceasta nu i-aș face însă proces Grecoteiului Nepereche. Nici nu e vina lui că viața imită arta, lăsându-se modelată de aceasta. Tot mergând la teatru ca să-i auză piasele, tot cetind momente, schițe & mofturi, locuitorii plaiurilor dâmbovițioase au sfârșit prin a semăna cu actanții lor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doilea, înghiontit de Tamara, protesta: Pe noi, nu; pe noi, nu; noi doi nu suntem ca ăia!". Ancestrala, primitiva teamă că arta, fie ea și fotografică, ți-ar putea fura sufletul. La câți ni l-o fi furat oare Genialul Grecotei? A doua la mână: Alexandru George, polemizând cu Iorgulescul "Marii trăncăneli", căuta să evidențieze părțile bune ale lumii caragialiene. De exemplu, pornind de la frecvența faticului "Mă înțelegi?", reliefa dorința de comunicare, nevoia dialogică, urbanitatea respectivelor personagii. Proprii mei studenți, cărora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de așezăminte, Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri... Și apoi în Sfatul țării se adun-să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoiu Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se urca sângele la cap: da’ știi că ești nostimă, coană mare? dacă poftești fourchette din argint, de ce n-o chemi pe Marița să-ți aducă?. Marița fusese numele servitoarei din casa mamei lor, soție de prăvăliaș din Stănișăști, paradis grecotei din Țara de Jos. Marița fusese atât de devotată, încât i-ar fi servit și pe copiii stăpânilor, chiar dacă doar în chip de fantomă cu șolduri lăbărțate. În casa de pe strada Ipsilanti nr.5 tot ce nu era de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]