941 matches
-
niciodată la președinție. Știi ce mi-a răspuns? Că nu poate face acest pas din deferență față de Majestatea Sa, Regele Mihai. Liviu Antonesei: Da, mi-l amintesc pe Mihai Ursachi încă de la primele mitinguri, cele din 1990 și 1991, când greul cădea pe frații Borș de la Societatea Agora și pe mine! Mihai nu cred să fi lipsit de la vreunul, iar la mica noastră Piață a Universității, chiar din fața Universității, chit că nu e vreo piață acolo, trecea în fiecare zi. Deși
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
într-o istorie a pierderii mărului biblic (iubirea). Ultima privire descrie mai direct amintirea tatălui pe moarte: Era așa de ușor. L-au dus afară să vadă ultima oară grădina. Soarele de toamnă era orbitor. L-au pus binișor jos. Greul era mâhnirea, nu povara. Ceru să fie lăsat acolo. "Stânga-mprejur!" Străfulgerare a ce a fost cândva. Cum să nu-l asculți? Familia se conformează, cu stângăcie. Pe loc repaus. Mergeți. Așteptați înăuntru. Un fleac. L-au privit din casă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
limba și, recreând limba, recreez perioada cu mai multă autenticitate. Cititorul e absorbit de text în cu totul alt mod decât se întâmplă în proza istorică. Și aici e același fenomen de care vorbeam: întâi vine limbajul și el duce greul, face lumea. Student: Există în romanele Dvs și alte simboluri, în afară de Londra, la care țineți? PA: Știu eu dacă aș zice că Londra e un simbol? E peisajul prozei mele. Dar simboluri, nu, nu cred că am folosit. Fiecare carte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
hărțuite de teama unui pariu pierdut. Nu aspirăm oare cu toții în secret să fim scutiți de darul incomod al deciziei, cu care cel mai adesea nu știm prea bine ce trebuie să facem? Și nu este tocmai copilăria, în care greul hotărârilor se ia peste capetele noastre, vârsta fericirii uitate? De ce să trăim atunci crispați în raza obligației de a ne da un destin? Și de ce să trebuiască să răspundem pentru folosirea unui dar pe care nu l-am așteptat și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dispariția completă a șomajului dădea motive de optimism, spre deosebire de sinistrul deceniu dinaintea războiului. Între 1946 și 1948, 150.000 de britanici au emigrat În Canada, Australia și Noua Zeelandă, și mult mai mulți se gândeau la aceeași soluție, Însă În 1951 greul părea să fi trecut, iar țara oferea spectacolul optimist al unui Festival Britanic ce marca 100 de ani de la marea Expoziție a prințului Albert din 1851. Humphrey Jennings a rezumat admirabil sentimentele vremii În documentarul său despre Anglia anului 1951
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Parisul - un simbol al poziției relative a celor două țări. Germania domina economia europeană. Pentru mai toate statele membre UE, ea era cel mai important partener comercial. Numai Republica Federală asigura două treimi din venitul net al Uniunii. Deși duceau greul finanțării - sau poate tocmai de aceea -, germanii erau printre cei mai devotați cetățeni ai Uniunii Europene. Periodic, oamenii politici germani propuneau crearea unui „culoar rapid” pentru statele adepte ale unei Europe federale complet integrate, numai pentru a renunța ulterior, vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prigoană, viforniță după viforniță, ei nu s au îndepărtat de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la rug” generația
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de ape, un timp ce l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și pururea vie în Hristos și dreapta cauză pentru care el a pătimit, mulțumește Cerului pentru tot ce i-a dăruit, ani mulți de viață și virtuți în zbuciumul atâtor oprimări și silnicii. Dar el nu a fost biruit de greul lor. Azi, pe patul bătrâneților și a unei boli grele, așteaptă ziua și ceasul din urmă în speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins atâtea daruri cu anii lor frumoși Avânturile toate ne-au îngropat pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre gem neîmplinite
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim martirajul. El ne apropie de Dumnezeu, lumină veșnică. „Toți tinerii din țara aceasta să știe că urmând calea credinței martirilor, vor birui și vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
syllabes > 7 syllabes 10 syllabes > 8 syllabes Afin de reconstruire la mesure des vers, le traducteur et obligé parfois à ajouter des mots supplémentaires, ce qui mène à un changement sémantique, voire même à une modification de la voix du texte : Greul cel mai greu, mai mare, fi-va capătul de cale. (Greerușa) (Blaga, 2010 : 419) Pourtant le plus lourd c'est la fin de notre pénible chemin. (Le grillon) (Miclău, 1978 : 541) Le traducteur introduit dans le texte cible l'épithète
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
propria țară" (p. 29). În lipsa existenței proletariatului, a cărui apariție a fost determinată istoric doar de izbucnirea revoluției industriale, țărănimea este creditată ca forța progresistă care a propulsat țara în direcția eliberării naționale și a unificării românității: "țărănimea a dus greul bătăliilor împotriva cotropitorilor străini, pentru unirea țărilor române, pentru cucerirea independenței de stat, pentru închegarea statului unitar român" (p. 31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu numai "purtătorul idealurilor [sociale] ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
era”. Cumpărătorul Torceștilor a fost, în cele din urmă comisul, pe atunci, Vasile Costache, fiul mai mare al vornicului Gavriliță, care s-ar putea să nu fi fost cu totul străin și dezinteresat de ieșirea hârtiilor împovărătoare ce au adus greul cel mare pe capul locuitorilor din Torcești, determinând pe cei mai mulți dintre ei să-și vândă ocina strămoșească. Revenind la afirmația cu privire la construirea caselor și a bisericii în secolul al XVI-lea și că ele, între timp, au suferit incendieri și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
este datat 5 aprilie 1684, din conținutul său se înțelege că înstrăinarea ocinilor s-a produs către sfârșitul celei de-a treia domnii a lui Duca Vodă, în 1683, când au căzut năpastă pe capul locuitorilor din Torcești hârtiile cu greul cel mare. Duca Vodă era renumit pentru astfel de manopere spre a face față excesivelor sale cheltuieli, căci „nu cheltuia ca un domn, după putința țării, și vrea să cheltuiască ca un craiu [...] ș-au scos hîrtii pe țară, mari
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1774, el a fost redus la 3 (trei), la Umbrărești rămânând același număr, doi. Ei, împreună cu alte categorii de slujbași ai statului sau ai boierilor (scutelnicii), formau categoria rufetarilor, cu mai puține obligații fiscale comparativ cu categoria birnicilor, aceștia ducând greul dărilor și obligațiilor ce erau puse pe seama satului, sau, cum scrie în lucrare, „toată suma caselor” din care, după ce se opera „scăderea rufeturilor”, urma să achite suma totală. Aceasta se repartiza pe fiecare casă = gospodărie, în urma unei operații numită cislă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]