976 matches
-
pentru clasicii literaturii române. Nici scriitorii și publiciștii contemporani nu scapă atenției criticului literar, exegeta constatând că „Elena Buică a simțit nevoia imperioasă de a-și exprima admirația” față de confrații din țară sau din diaspora, „cu extremă onestitate[...], franc[...], fără grimase, fără conveniențe, din pură iubire de oameni față de actul creației în sine” (Un gest de reverență scriitoricească). Rodul acestor preocupări sunt evidente în paginile mai multor volume încă din 2009 (Oglindiri) sau din 2011 (Luminișuri), dar, mai ales în cele
PASIUNEA, TALENTUL ȘI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1474714439.html [Corola-blog/BlogPost/369390_a_370719]
-
mărunțiș care, din mână în mână, iși făcea loc, cu viteza luminii, în buzunarele fără fund ale impunătorului ceferist. Bună meserie! La aceste vremuri de perpetuă tranziție... brava națiune! Îi prezint biletul și am simțit un gol în stomac la grimasa pe care o încerca ceferistul, întorcându-l pe toate părțile. Parcă nu-i venea a crede că mai sunt proști pe lumea asta care mai cumpără și bilete. Cred că și lui i se făcuse dor de felul în care
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Puterea_vointei.html [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
și deșirat, înlăturând astfel moleșeala somnului. Se rase în viteză și își dădu cu aftershave-ul său prețios, își cântări cu priviri admirative pielea, încă netedă pe mușchii brațelor și își zâmbi complice, în oglindă, hlizindu-și dinții proeminenți într-o grimasă de autoapreciere. Când termină, începu să se îmbrace, satisfăcut de ceea ce vedea dinaintea ochilor. Ținea mult la imaginea lui de bărbat fercheș și stilat, chiar și când pleca la muncă. Așa a fost mereu și deși trecerea anilor semănase câteva
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1490314001.html [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
strună, voia bună se-ntindea ca o ciumă și „împăratul Roșu” ținea strașnic în frâu vântul și direcția schimbării, slobozite cu „dărnicie și bună orientare” dinspre bufantele neobosite și generoase ale Kremlinului... Dumitru Dincu avea o față aspră, neclintită de grimasele neputinței, ale grijii de a nu da chix, era un om simplu, hotărât, darnic și cinstit în toate cele, un „cel mai iubit pământean” al Dobrogei, nici nu realiza poziția în care fusese ridicat, că era în atenția unei generații
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_de_la_colectivizarea_dobrogei_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
să deschidă sau, nu, apoi, gândindu-se că s-ar putea înșela, se hotărî să vadă totuși cine era la ușă, așa că, sprijinindu-se de mânerul fotoliului, își ridică cu greu trupul masiv. Făcând primul pas către ușă, schiță o grimasă de durere. Iarăși i se umflaseră labele picioarelor, iar asta-i făcea anevoios orice pas și pe deasupra îl sâcâia și genunchiul drept de câteva zile, semn că în curând avea să plouă. Apropiindu-se de vizor, constată că nu se
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471845345.html [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa. Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit: - Aveți bilet în acest vagon? - Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului
HELENE PFLITSCH by http://confluente.ro/articole/helene_pflitsch/canal [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
bilet este în apropierea mea. Un bărbat negricios, gras, îmbrăcat în uniformă bleumarin, cu chipiul pus neglijent, doar așa ca să fie, deschide cu vizibilă greutate ușa.Încerc să urc unul din geamantane. Conductorul se oferă să mă ajute, scoate o grimasă, bagajul este greu, îl târâie atât cât să facă loc pentru cel de-al doilea și pentru mine și în același timp mă întreabă nedumerit:- Aveți bilet în acest vagon?- Da, îi răspund în timp ce urc cu destulă greutate, treapta vagonului
HELENE PFLITSCH by http://confluente.ro/articole/helene_pflitsch/canal [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
în conștientul cititorului. Iar mai clar de atât, greu de crezut că s-ar putea... „Spiritualitatea lângă mine/ Precum bunătatea clară/ Care a-nceput să descopere/ Cea ce este înăuntru/ Fug după mine azi, mâine/ Sunt transformat în timp/ Prin grimase de silabe/ Vocea o plantez în aer/ Ca vântul brațele peste nisip/ Mă-nvârtesc în jur să descopăr/ Frumusețea provizorie/ Lipită cu bucăți de amurg.” (După sinele meu). Omule). Categorică prezență vie, pregnantă și constantă în spațiul poetic, Conclusivitatea ne
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1493057064.html [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
deslușit părintele tâlcul, provocând veselia mesenilor, în timp ce Mierlan încerca să zâmbească și se scărpina la ceafă a nedumerire. Treptat, tacâmurile au... obosit și doar paharele erau încă în funcțiune. Andrei a încercat să se ridice dar a renunțat, făcând o grimasă de durere și neputință, vorbind de pe scaun: -Am vrut să fiți de față oameni cu respectul întru Domnul, oameni care ați trăit alături de înaintașii noștri din această comunitate, unii care au fost alături de părinții mei și apoi de mine, oameni
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 by http://revistaderecenzii.ro/sfarsitul-lui-andrei-murgescu-fragment-din-romanul-ingerii-de-la-casa-morarului-de-ion-r-popa-ed-autograf-craiova-2011/ [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
fără să mai lase loc la altceva: „Sunt frați după tată.” Mai mulți de la masă au răsuflat ușurați, iar alții au scos exclamații scurte care voiau să însemne că abia acum își puteau explica unele enigme. Numai Andrei continua cu grimasele lui de durere. Totuși a întrebat: -Acum ce ziceți, e greșit ca partea lui Lazăr să revină Deliei Orzaru? -Poate că legal era să revină Irinei, iar prin Sandu să fi ajuns la Delia, dar dacă asta e voința lui
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 by http://revistaderecenzii.ro/sfarsitul-lui-andrei-murgescu-fragment-din-romanul-ingerii-de-la-casa-morarului-de-ion-r-popa-ed-autograf-craiova-2011/ [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
Vasile și Ioana ar fi nașii de cununie ai acestor tineri, aș fi convins că întreaga lor căsnicie ar străbate un drum fără ocolișuri. Din partea lui Lazăr, vă cer iertare tuturor cărora el le-a adus necazuri. De la un timp, grimasele lui Andrei au început să fie precedate de un căscat, de la care făcea eforturi evidente să se abțină. Acum acestea se îndesiseră, încât nu putea să-și mai continue discursul, în timp ce ochii i se închideau și capul îi cădea în
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 by http://revistaderecenzii.ro/sfarsitul-lui-andrei-murgescu-fragment-din-romanul-ingerii-de-la-casa-morarului-de-ion-r-popa-ed-autograf-craiova-2011/ [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
plutește printr-o ceață vâscoasă. Ca ajutor de baci pentru câteva zile la stâna din Muncel, eram atât de extaziat, că nici nu-mi mai păsa de dumnealui. Eram atent la fiecare mișcare a sa, la fiecare gest, privire sau grimasă, înregistram în amănunt și așteptam numai momentul oportun să-l rog să-mi tălmăcească tot. În miezul ultimei nopți de băcie, Unchiu s-a ridicat din cojoc și a șezut, deznădăjduit. Am deschis ochii. Lămpașul cu gaz abia pâlpâia. - Fă
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele by https://republica.ro/povestea-ca-viata-de-cate-feluri-sunt-vorbele [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
ajunsese să fie retras, urzuz, ba chiar acru. Era un bun meseriaș dar fiecare, în ochii celorlalți, era „maistrul cacăl-macăl căcănel ! ” Babău l-a iscodit pe Albert în privința părerii despre șeful lui direct. „Prea acru !” Nu atât expresia folosită cât grimasa făcută a eliminat orice alt comentariu. La scurt timp Babău a revenit. „A zis șeful tău că ești o muhaia ! ” Luat prin surprindere, Albert a scăpat o altă expresie la adresa șefului. La următoarea interpelare a reușit să se abțină. Era
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1478090063.html [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
Doar arcul tău ascuțit Poate străpunge atât de adânc Materia trupului meu PAS VETES Shpirtëzimi afër meje Și mirësia e dëlirë Që ka nisur të zbulojë Atë çfarë ka përbrenda Iki pas vetes soț, nesër Jam shndërruar në kohë Nëpër grimasa rrokjesh Zërin e mbjell në ajër Și era krahët mbi rërë Sillem rrotull të zbuloj Bukurinë e përkohshme Ngjitur me copa muzgu. DUPĂ SINELE MEU Spiritualitatea lângă mine Precum bunătatea clară Care a-nceput să descopere Ceea ce este înăuntru Fug
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1492882494.html [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
mbi rërë Sillem rrotull të zbuloj Bukurinë e përkohshme Ngjitur me copa muzgu. DUPĂ SINELE MEU Spiritualitatea lângă mine Precum bunătatea clară Care a-nceput să descopere Ceea ce este înăuntru Fug după mine azi, mâine Sunt transformat în timp Prin grimase de silabe Vocea o plantez în aer Că vântul brațele peste nisip Mă-nvârtesc în jur să descopăr Frumusețea provizorie Lipită cu bucăți de amurg. NJERI Netët ikin nëpër ëndrra Ditët janë lart mbi çati Je udhëtar i dashurisë njeri
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1492882494.html [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
femeia frânează brusc în mijlocul străzii poartă o fustă prea scurtă ( ca s-o poți denumi fustă! ) își scoate un picior impecabil afară apoi pe celălalt între cele două secvențe ne fotografiază privește spre mall și pe buze-i apare-o grimasă „iar se dă ceva la ofertă băga-mi-aș!” se holbează și bărbatul cu fața de muscă care coboară din dreapta „tigăi” femeia își scapă poșeta din mână se-apleacă unduios ca o trestie și mai trage o dublă „ iubi se
FEMEIE LA MALL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1492678981.html [Corola-blog/BlogPost/375732_a_377061]
-
clama dezamăgirea, în adâncul sufletului său străjuind cu încăpățânare speranța! * ...Ajuns la spital, îl contactase pe medicul psihiatru recomandat de doctorul constănțean al Melei. Acesta îi făcuse, la început, o impresie deosebită, modificată cumva după studierea mapei, când cu o grimasă apărută ad-hoc pe figura-i condescendentă și protocolară până cu minute în urmă, afișă altceva, mai ales că rostise ca pentru sine că totul va trece ca un vis... Plecase confuz de la medic, încercând să ghicească dacă rictusul de pe obrazul
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1436681454.html [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
lucru și în spectacolul liric. Cei doi, tenorul și soprana, tineri, frumoși, perfecți, stăteau lipiți unul de celălalt și muzica le învelea trupurile. Și așa, învesmântați în acorduri sublime, isi trăiau povestea lor de dragoste, fără rușine, fără patimă, fără grimase inutile. Spoturile au coborât binișor lumină și i-a scăldat, începând de la cap, pe piepturile avântate în sonorități minunate, pe sâni, pe mijloc, pe solduri și mai jos, pe picioare, într-un mod cât se poate de firesc, de parcă nimic
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 by http://confluente.ro/Opera_in_pielea_goala_tableta_ce_cezarina_adamescu_1345827041.html [Corola-blog/BlogPost/355264_a_356593]
-
credeți că suntem văzuți, noi profesorii, domnule Inspector? “Până unde suntem negați valoric, noi, profesorii?!” - zâmbet și curiozitate. - Cum se raportează părinții, societatea, la noi, profesorii? “Percepem clar o tristețe generală, o putere sufletească scăzută în rândul profesorilor.“ - o ușoară grimasă. - Dar legat de disciplina pe care o predați și dumneavoastră, biologia? “Predarea biologiei, respectând sensul evoluției, nu poate fi o greșeală. 74% din tinerii de clasa a VII-a și a VIII-a cred în Creaționism. Dar starea de credință
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
credeți că suntem văzuți, noi profesorii, domnule Inspector?“ Până unde suntem negați valoric, noi, profesorii?!” - zâmbet și curiozitate.- Cum se raportează părinții, societatea, la noi, profesorii?“Percepem clar o tristețe generală, o putere sufletească scăzută în rândul profesorilor.“ - o ușoară grimasă.- Dar legat de disciplina pe care o predați și dumneavoastră, biologia?“Predarea biologiei, respectând sensul evoluției, nu poate fi o greșeală. 74% din tinerii de clasa a VII-a și a VIII-a cred în Creaționism. Dar starea de credință
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/camelia_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Fotogenia s-ar traduce, din punctul meu de vedere, ca fiind capacitatea subiectului de a se relaxa sau de a părea relaxat în fața aparatului de fotografiat. Nu am cunoscut oameni care se relaxează în fața aparatului. Expunerea de 10 secunde compensează grimasele pe care pe facem atunci când suntem fotografiați”, subliniază Ștefan Dinu. De regulă persoanele care se consideră cel mai puțin fotogenice sunt surprinse de rezultatul final. „Îmi aduc aminte că am fost în backstage la Electric Castle, unde noi fotografiam artiștii
Ambrotipia, „regina portretelor”. Doi tineri au reînviat o tehnică veche de fotografie. GENERAȚIA B by https://republica.ro/ambrotipia-zregina-portretelor-doi-tineri-au-reinviat-o-tehnica-veche-de-fotografie-generatia-b [Corola-blog/BlogPost/338880_a_340209]
-
muzicii și ritmului, ai să vezi. - Ok! Hai să te văd. Ștefan o eliberă din brațe și Dalia chiar începu să-și torsioneze corpul în ritmul muzicii și al ritmului impus de DJ-ul discotecii. Tot se mai citea o grimasă pe figura sa, care cu timpul dispăru complet. Trecuse ce a fost mai greu și anume acceptarea psihică a prezenței doar pentru ea, a celui de care se simțea atât de atrasă. Nu o vedea nimeni și el era acum
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
fiica la altar în fața zecilor de ochi străini care poate măsurau orice mișcare a pașilor și-ți tălmăceau orice tresărire a feței, situație în care mă socoteam de-acum pierdut în perspectiva gâfâiturilor și “emisiilor” de transpirație greu reținute, cu grimase adunate într-un rictus paralizant care ar fi putut reflecta, îmi imaginam eu, fie o bucurie împlinită și pustiitoare (dacă așa ceva ar fi posibil!) fie un fiasco de proporții pe care nu știu dacă (și cum) l-aș suporta... Înainte de
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (6) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nunta_sambetista_in_california_6_.html [Corola-blog/BlogPost/355187_a_356516]
-
pe lucrarea Arlechin a artistului plastic Marcel Voinea, amplifică ideile de hazard (zaruri căzute pe o podea în carouri de șah) și de rol, de mediu populat de măști: pe cortină sunt prinse două măști în dezacord, una marcată de grimasa râsului, alta, de aceea a plânsului, însă, în spatele lor, care este adevărata față? Dilema o suportă chiar mimica Arlechinului, împopoțonat cu fes caracteristic. Este loc și de joc deștept, de mutare strategică. Tabla de șah ne sugerează șansa de a
Jurnal de scriitor aflat sub dictatura inspirației by http://revistaderecenzii.ro/jurnal-de-scriitor-aflat-sub-dictatura-inspiratiei/ [Corola-blog/BlogPost/339685_a_341014]
-
brume sub cerul tăcut/ Și-n ’nalt cânt de umbre zburânde ascult,/ Castanul în poartă o frunză îmi lasă/ Vestindu-mi că-i vreme de-un nou început./ Piaf, ai dreptate ! Trecutul, nu-mi pasă!/ Prezentul mă-mbie, deși o grimasă/ E zâmbetul lumii în care-am crezut.” (II). Marin Sorescu (România, dr., acad., scriitor, poet, dramaturg, prozator, eseist, traducător, pictor) este un mare scriitor și un mare om de știință al neamului românesc. Proza soresciană este considerată una dintre cele
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1491277087.html [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]