15 matches
-
glossy, educatorii tuna și fulgeră împotriva frumuseții adevărate, împotriva îngrijirii firești pe care omul o datorează trupului și învelișului sau. Rezultatul este spectacolul grotesc al străzii. Vestimentații prăfoase, învechite, conformiste, accesorii funerare, încălțări neîngrijite, culori cenușii, priviri tulburi, rictusuri încordate, grohăieli, țipete călcate pe coadă, flegme și înjurături. Unele lucruri vorbesc despre învelișul oamenilor, altele despre caracterul lor. Trage tu linia, eu unul n-o mai văd foarte bine. Dacă ai copii nu le faci niciun serviciu explicandu-le că ăsta
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
felul următor: tu, vajnicule antirasist ai o problemă cu percepția, ți-am mai spus, vezi enorm, auzi monstruos și gîndești răsturnat. Adică, transformi excepția în regulă, ridici un eveniment izolat la rangul de normă, transformi un personaj în apendicele unei grohăieli defulante, consumate lîngă nevasta, timp de 17 de secunde. Cam pe artificiul asta isteric-hiperbolizant merg și trompetele lui Voiculescu:” Base e un monstru rasist, e Hitler, Mussolini, etc, trebuie trimis la tribunalul penal internațional”. Cît despre rasismul regelui Mihai, las
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
și albastru pe aripi și pe corp, asemănânduse cu Albatroșii călători imaturi. Ciocul are o nuanță de roz, la fel ca și piciorele. Sunt păsări de grup și au o sumedenie de semne de recunoaștere de la țipete și fluierat la grohăieli și bătăi de cioc. Când curtează își deschid aripile, își mișcă capul și bat din cioc în timp ce scot zgomote. Au o durată de viață de aproximativ 23 de ani. Se hrănesc cu pești mici, crustacee și resturi de animale care
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
marile mituri indiene ale Americii, la contesa care preda porceasca. În definitiv, acum ori niciodată : venise momentul să-i încerc limbajul. Cinci scurte, trei lungi ("Cine ești? Și eu sunt unul de-ai tăi"), sper să nu mă înșel, o grohăială greșită m-ar fi putut face să spun opusul a ceea ce vroiam și atunci nu se știe cum s-ar fi terminat întreaga poveste... Am nimerit-o bine, rezultatul nu s-a lăsat așteptat. La auzul acestor vorbe, mistrețul se
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
clasa de sepulturiști și de alți indivizi periculoși, așa că îți scădea cota îngrozitor dacă ziceai că e nașpa muzica aia. De fapt, nu ziceam „nașpa“. Ăsta era un cuvânt prohibit. „Nașpa“ era un cuvânt nașpa. Dacă îmi plăceau însă acele grohăieli apocaliptice de oameni care se încăpâțânează să poarte pantofi cu două-trei numere mai mici decât ar fi cazul - asta nu mai am cum ști. Cât mă ducea mintea la ora aia, e peste poate să-mi amintesc. Am o memorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
necesitate. Cu muzica e și o chestie de anturaj. Depinde cu cine împarți muzica. Încerc o bucurie nemaipomenită să întâlnesc pe cineva care să-mi mărturisească că e înnebunit după monotonul ăsta de Cohen. De fapt, și atunci, în liceu, grohăielile alea îmi plăceau tocmai pentru că le împărtășeam cu alți disperați. Scrisul nu prea am cu cine să-l împart. Spuneam că am ascultat mult Leonard Cohen, am fost atent la versuri, însă versurile acelea auzite în liceu, „Jesus was a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ea, scăpând de acele burdufuri preluate de veteran și de camaradul care-l slujea. În timp ce intram în clădirea cazărmii, am auzit vaiete venind dinspre temniță. M-am prefăcut surprins și am întrebat: - Ce-a fost asta? Soldatul a mormăit nepăsător: - Grohăieli de porci longobarzi. Gundo s-a stăpânit cu greu, albindu-se la față. Am mâncat azimă cu șuncă sărată. Am băut și o jumătate de cană de vin, ca să-i asigurăm că era bun și curat. După care ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a racola tinerele talente. Așa a fost sub comuniști, așa e și astăzi. Vechea logică face ravagii în continuare. O trecere pe la emisiunile specializate în bârfe fotbalistice e mai eficientă decât orice campanie electorală. Datul cu părerea, bătutul pe burtă, grohăielile așa-zis ironice, etalarea ciocoiască a unor toalete sfidătoare atât prin preț, cât și pentru felul țipător în care stau pe acești inși cu totul depășiți de rolurile jucate alcătuiesc o alchimie respingătoare. Oameni pentru care gramatica română e un
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
decât lianele din jungla africană, nu pot pătrunde pe post decât culturnicii cu bilet de voie de la Cotroceni. și să te ții plictiseală! Cuvinte mătrețoase, vocabule rostogolite din gâtlejuri obișnuite mai degrabă cu gradele votcii decât cu subtilitatea exprimării ideii, grohăieli cu pretenția de pamflete la adresa �dușmanilor culturii și limbii române", ce mai, o revărsare de resentiment și ură la adresa a tot ce nu e pe placul puterii. Trecerea într-o discretă dizgrație a lui Sergiu Nicolaescu a determinat împingerea în
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
și ironie, nu atît în rimele interne sau interludiile ritmate din poeziile discursive, destul de puțin inspirate, cît în secvențe de tipul: "a-nverzit peste tot. Risipiri, nădejdi,/ conștiința retrasă într-un colț umed,/ o nebunie și-o învălmășeală/ și-o grohăială de porci prin mărgăritare,/ și pe deasupra o mulțime de ferestre deschise/ în această primăvară buimacă, da." Jocurile de cuvinte (fie ele și termeni foarte specializați, în cîteva poezii), ironia, telescopările, livrescul, pretențiile la auctorialitate ale personajului, toate caracteristici însușite de
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
comună centrului țării. La restaurante Începusem să merg la toaleta bărbaților. Probabil că e lucrul cu care mi-a fost cel mai greu să mă obișnuiesc. Eram scandalizat de mizeria din toaletele bărbaților, de mirosurile râncede și zgomotele porcești, de grohăielile și șuierăturile din cabine. Urina băltea Întotdeauna pe jos. Bucăți de hârtie igienică mânjită erau lipite de closete. Când intrai Într-o cabină, cel mai adesea te Întâmpina o problemă de canalizare, un flux maroniu, o supă de broaște moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și fantomatică a putut inventa toate formele acestea infernale și cum de a putut avea atât de puțin umor încât să se manifeste astfel, pulsând printre bietele proiecții astrale cu forța și imaginația a mii și mii de evenimente și grohăieli născocite de cine știe ce mare arhitect al universului... Umbrele acestea, ei bine, sunt - acum înțeleg - toți cei alături de care am trăit noi toți. Îi recunosc treptat, fără să-i văd cu adevărat, pe toți aceia pe care i-am cunoscut. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
existat sinucidere, femeie asasinată sau un copil abuzat care să-i fi stârnit cea mai mică emoție. Fusese un artist când era vorba să examineze critic, să privească, să asculte. Lacrimile erau pentru ziar. Dar acum stătea și plângea cu grohăieli dizgrațioase pentru că Janet Pardoe o părăsea pentru o săptămână. — Pe cine trebuie să intervievezi? Întrebă Janet Pardoe. N-o interesa câtuși de puțin, dar voia s-o distragă pe Mabel Warren de la gândul despărțirii. Lacrimile ei erau prea evidente pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
suprem al fiicei mele ca să mă convingă să mă trambalez din Tătărăși la celălalt capăt al orașului chiar acesta a fost: e singurul loc curat, civilizat și liniștit, unde o tânără fată poate alerga fără să audă în spatele ei fluierăturile, grohăielile sau comentariile imbecile ale votantului majoritar. Faptul că pista profesionistă de alergare este deschisă seara, fără prea mare tam-tam publicitar, publicului larg e, în sine, un lucru demn de toată lauda și, consecvent stilului meu de a spune răspicat ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
curmată tragic cu câteva zile înainte de oficiere, cea de-a doua, încheiată rapid amiabil cu un soț savant-autist) sau lupta ei disperată cu inevitabila depresie care a chinuit-o mai bine de un deceniu. (Nu mai amintim aici, fiind subînțelese, grohăielile zilnice, pofticioase și obraznice, ale masculilor gregari față de o atrăgătoare femeie singură.) Ce au însă de-a face toate aceste felii de viață, amare sau sensibile, cu literatura? Știm, desigur, încă de la musiu Jourdain, că, totuși, în ciuda aparențelor, nu vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]