22 matches
-
sancționează coduri comportamentale); Pe când: nu râde pentru că nu înțelege, nu știe de ce râde, cum să râdă dacă nu pricepe ... etc; (se instituie ca un indicator al culturii sau nivelului de inteligența și educație); Iar râsul: nechezat, behăit, ca un tril, grohăit, lătrat ... etc; (caracterizează, eficient și drastic, prin valențe onomatopeice corespunzătoare). Nu putem vorbi însă de umor și râs fără să amintim de funcțiile și atributele sale sociale pentru că, din acest punct de vedere cele două manifestări au implicații profunde în
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
încet, că nu-i concurs de boxe în bloc...când totul se termina cu discursuri din an în an mai grosolane despre „tată-tu și soră-ta...” sau cu manele disperate „Dac-aveam și eu un tată”...urmate de un grohăit asurzitor...în fotoliu...cu saliva trecută de mijlocul cămășii. Iată Crăciunul din “familia mea”...timp de 11 ani. Chiar azi îi scriam unui prieten, cu sinceritate, că cel mai bun lucru pe care l-am făcut, pentru mine, a fost
CAND GRIJA TA MA-NVALUIE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 by http://confluente.ro/Cand_grija_ta_ma_nvaluie_.html [Corola-blog/BlogPost/348982_a_350311]
-
mai de jos) să fie cufundata într-o ceață ultrafină, într-o ambiguitate cu sensuri de toate felurile. Secvență de început (înainte de ridicarea primei cortine) lasă impresia că durează cel putin 166 de secunde, răstimp în care, pe fundalul unui grohăit fioros și al pașilor grei, ai unei namile nevăzute, sunt repetate sacadat, sunt reluate iar și iar sintagme din primele șapte pagini de text ale piesei: “Bună dimineață”, Pis-pis”, “S-aștept”, “Nu-mi place s-aștept”, ”Pis-pis”, “Cămașă ta”, “Pis-pis
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
peste noi și prin noi, cu ochii săi tulburi, din care se scurgea numai plictis. Însă, după plecarea domnului director, fața sa căzută și zbârcită s-a încrâncenat, privirea i s-a oțelit și, în fine, i-am auzit vocea grohăită, ca dintr-un butoi dogit și gol. - Fii atent, târtan! Comanda la mine! Nu ai voie să-ți faci de cap, nu ai voie să miști în front! Parcă ne pălise cu leuca. Eram complet năuciți, pentru că ne învățaserăm cu
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
de fapt, chiar o luase drept o ciudată, dar văzând cât de furioasă era femeia, simți că era mai Înțelept să nu zică absolut nimic. Femeia o onoră cu ceea ce se voia un pufnit demn, dar Îi ieși ca un grohăit. Se Întoarse pe călcâie cu pantofii ei, care, Ruby observă, aveau niște tocuri extrem de Înalte și destul de ieftine și se duse bălăbănindu-se către masa ei unde o aștepta un grup de femei la fel de bronzate, St. Tropez-ite. Ruby Își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
frecvent cu oaspeții, aceasta le-a identificat, descifrat și reținut pe următoarele: cinci grohăituri scurte urmate de trei mai lungi, însemnând, cu aproximație (în traducere literală): "Cine ești tu? Și eu sunt unul de-ai tăi..." Toate acestea sunt spuse (grohăite) însoțind cuvântul cu gestul: după grohăitură, în semn de prietenie și recunoștință, porcul își freacă râtul de cel al seamănului său. Ne-am putea gândi că, mânată de inima ei bună, inspirată de iubirea sa nețărmurită pentru porci, contesa inventează
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cachée en lui: Nana prend des proportions quasi mythiques, parce qu'elle est la Chair, le Désir, le Sexe, l'Indicible mais bien réel" [Becker, 2000, p.117]. Nana este cauza "animalizării" contelui Muffat, reducându-l la lătrat, urlete și grohăit când e vorba de a scoate în relief "la bête humaine". Și aristocrata Michèle de Burne are capacitatea de a scoate animalicul la suprafață din admiratorii săi: Îl avait envie de tomber à șes pieds, de s'y rouler, de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aeriană, o Carole Lombard. Cît despre Seymour Hoffman, pentru mine el e însăși reîntruparea spiritului lui Wilder : parcă e echipat cu un detector special de mirosuri umane urîte, dat la maximum de-o viață întreagă, iar vocea lui e un grohăit vestejitor și totodată melodios, care pare să iasă dintr-o oubliette de cinism fără fund. Presupun că filmului i se poate totuși reproșa că glamorizează politica internațională, pentru că, oricît de cinică ar fi, o comedie ca asta (sau ca His
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și visau la tot ceea ce aveau să facă în viitor. Apăruse de niciunde un mistreț și fusese cât pe ce să-l pună jos și să tragă colții ascuțiți prin burta lui. Trecuseră anii, dar auzea și-n somn acel grohăit înspăimântător, urmat de un pocnet. Când se dezmeticise, mistrețul stătea lungit pe o parte, iar în ochi avea o sclipire de sânge. Pădurarul, moș Zgârci, îl mângâiase pe creștet, îi adunase pe toți roată în jurul său și le spusese cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
îl privi pe Porfiri în timp ce îi strigă răspunsul. Investigatorul trebuia să se forțeze pentru a-i înțelege cuvintele. ă știi la fel de bine ca și mine că norocul ți-l faci singur în jocul ăsta. Salitov îi primi remarca cu un grohăit. ă Desigur, întrebarea ridicată de descoperirea dumitale este de ce trebuie un om care are o locuință permanentă pe Aleea Sapsskoi să își ia o cameră de hotele pe Balshoi Prospect? Refuzul lui Salitov de a-l privi pe Porfiri deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dramatica și tulburătoarea desfășurare a relației cu tînărul căruia părinții îi interzic să fie prieten cu un evreu, iar la capătul opus, întîlnirea cu suedezul care speră să i se îngăduie să se pună în slujba instituției care combate "acest grohăit", după expresia lui Thomas Mann, altele de acest gen, concluzia fiind că Volovici ar fi o persoană care nu se grăbește să combată ticăloșia, altfel spus manifestă o anume înțelegere, poate chiar o blîndețe moldovenească pentru asemenea ideologie. Nimic mai
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
ciuda lui că ceilalți își vedeau de treabă și nu executaseră nici o prescriere. Weissmann ceru doi lei, dispăru, se întoarse peste zece minute și propuse lui Felix să meargă sus. Trecură prin sufrageria în care Aglae sforăia țiuit, iar Olimpia grohăit, și se-ndreptară spre dormitorul lui Costache. Atunci văzură că bătrânul izbutise să se dea jos din pat și căuta să iasă din odaie, în vreme ce Marina, pusă să păzească, adormise, ca o vită, pe un scaun. - Unde vrei să mergi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dinții, limba, mesteci, simțind cu disperare cum gâtul a și început să-ți vibreze spasmodic, mesteci, luptându-te cu lacrimile care îți urcă din gât, cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele, argintăria. Orăcăi, vomiți și plângi în farfurie, și lacrimile, și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai repede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o parte în timp ce glezna mea dreaptă s-a întors spre spatele gleznei lui drepte, aruncând-o în cealaltă direcție, forțându-l să cadă pentru a nu-și rupe încheietura genunchiului. Când l-am lovit, am scos ceva între un grohăit și un țipăt și am simțit cum lovitura și-a atins ținta. Pentru un moment, am crezut că nu o să pice și m-am aruncat peste el, adunându-mi toată greutatea pe care o aveam pe genunchiul lui drept, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se chircească, o mână se întinse, ca și când trupul ar fi vrut să se lase într-o rână pe pământ. Apoi dispăru în porumb cu un strigăt gros și speriat. Jonas coborî pușca și ascultă. Se auzeau niște bufnituri înfundate, un grohăit oribil și vorbe bolborosite pe jumătate, ca și cum cineva ar fi vorbit în somn. Își croi cu grijă drum printre șiruri, simțind muchiile tăioase ale frunzelor crestându-i picioarele, până când ajunse deasupra trupului care acum zvâcnea încet printre tulpini. Așteptă până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
agita fixând spre noi ochi mari și fioroși iar purceii se învârteau zgomotoși pe lângă ea. În jur am observat zeci de urme de animale sălbatice. Am început să-mi fac griji mai ales pentru soție care la fiecare mișcare și grohăit a sălbăticiunii a început să albească și să dea semne de neliniște. Pentru încurajare o apuc de mână și, curajos nevoie mare, încerc să o iau cu vorba: - Stai liniștită căci porcii nu se urcă în copaci și vor pleca
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
să spun doar că, împreună, ele alcătuiau țiuitoarea liniște a pustiului; o dată însă, am auzit un fel de grohăit ciudat a cărui origine, la început, în ciuda disponibilităților mele, mi-a fost cu neputință s-o determin; apoi, după un alt grohăit, ceva mai consistent, un glas neîndoielnic omenesc a strigat de undeva, din altă parte a stufului: „Bă, care împuți balta ?“. Erau așadar, incontestabil, oameni, dar, cu excepția fetei aceleia singuratice, nu i-am văzut la față. În lungile peregrinări golite de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ce ai? întrebă Lambert îngrijorată. ― Nu știu. Fața i se schimonosi încă o dată, ca a unui boxer care a primit o lovitură în stomac.) Am crampe... din ce în ce mai rău. Dispăruse veselia. Îl priveau acum cum se contorsiona de durere. Deodată, un grohăit strident îi ieși din gâtlej. Se apucă cu amândouă mâinile de marginea mesei: Articulațiile se decolorară datorită efortului, mușchii se crispară. Tot corpul îi tremura de parcă era cuprins de friguri, cu toată căldura care domnea în sală. ― Respiră adânc, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
loc sau poate că visasem cândva ce-o să mi se întâmple. M-am apropiat de acel animal și cu mâinile făcute greblă îl scărpinam ca să tacă. N-a durat mult și sunetele stridente de până atunci se transformară într-un grohăit sacadat de porc liniștit. Se lăsă ușor jos, pe o parte, savurându-și clipele de alint. Radia puțină căldură, așa că m-am așezat lângă el, lipindu-mi spatele de al său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și cei ca el, altfel spus, cu destule păcate. Se pregătea să-și spună că era atâta liniște În jur că se auzeau mașinile ruginind, când, la câtiva pași de el, În țarcul de lumină al lampadarului, se auzi un grohăit tihnit de porc bine crescut. Și porc era cu adevărat, gras, alb ca zăpada. Tăiase și el câțiva din rasa asta de carne la recomandarea domnului Húsvágó și n-a regretat deloc. Să vezi un porc viu de Sfântul Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV înjunghiat; apoi o nesperată blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și o poticneală; urletul apocalipsei va acoperi de tot această scenă; câteva zeci de secunde de apogeu apocaliptic; apoi sunetele încep să scadă, furia se depărtează, scena rămâne în întuneric, câteva tunete îndepărtate, zgomotul murind, picături de ploaie, apoi tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cachée en lui: Nana prend des proportions quasi mythiques, parce qu'elle est la Chair, le Désir, le Sexe, l'Indicible mais bien réel" [Becker, 2000, p.117]. Nana este cauza "animalizării" contelui Muffat, reducându-l la lătrat, urlete și grohăit când e vorba de a scoate în relief "la bête humaine". Și aristocrata Michèle de Burne are capacitatea de a scoate animalicul la suprafață din admiratorii săi: Îl avait envie de tomber à șes pieds, de s'y rouler, de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]