37 matches
-
Americanii i-au extirpat semnele diacritice. Ghiuță era numele “nefericitului” ei soț, după noi, căci pe cât de zvârluga, de neașteptată era ea, pe atât de placid, tontoman voiam să-l vedem noi. Vecini și de cartier, am copilărit Într-un gropan din spatele casei lor, unde părinții ei au amenajat loc de joacă, teren de volei, tenis. Dar “vie” o păstrez mai ales dintr-o Întâmplare când eram studenți. Un amic al unei prietene de-a ei s-a luat de mine
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
sus va bate.... XIV. AGONIE ȘI EXTAZ, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015. AGONIE ȘI EXTAZ A mai trecut un ceas și încă un an,prin suflet pustiit și nud Se stinge focul din gropan,speranța muta ,nu o mai aud. La mijloc,între două lumi stau veghe,cu brațele întinse, Să prind a inimii pereche,s-o înfior de doruri,necuprinse. Rugat-am zeii toți cu lacrimi,chemând în gând imagini, Să domolească a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
Arhanghel-naripat coboară,m-atinge pe obraz Să-mi dea tărie,pentru a câtă oară! și agonie și extaz. Citește mai mult AGONIE ȘI EXTAZA mai trecut un ceas și încă un an,prin suflet pustiit și nudSe stinge focul din gropan,speranța muta ,nu o mai aud.La mijloc,între două lumi stau veghe,cu brațele întinse,Să prind a inimii pereche,s-o înfior de doruri,necuprinse.Rugat-am zeii toți cu lacrimi,chemând în gând imagini,Să domolească a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
șofer, românul se teme cel mai puțin de moarte. Și de lege. Și de nevastă. Se simte, în sfîrșit, puternic. E regele șoselelor, ce morții mă-sii! Doar că, deocamdată, acest monarh balcanic absolut e un fel de Cioabă al gropanelor, care face off road pe două cărări, depășind căruțe și măgari staționați pe partea carosabilă. În timpul ăsta, cetățenii europeni umblă nemțește pe autostrăzi nesfîrșite, plictisitor de bine făcute”. Tot textul aici.
Fiind un pieton mic, românul vrea să se dea mare ca şofer by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19873_a_21198]
-
ai în vedere că în fața noastră totul este numai un pârjol, a îndrăznit să-i atragă atenția generalul Potoțki. Călăreții trimiși în față spun că fânurile și paiele au dispărut mistuite de flăcări, adăposturile așijderi, grânele au fost dosite în gropane de negăsit, animalele și-au pierdut urma prin păduri, fântânile sunt pline de mătrăgună pisată și măsălariță... Satele s-au pustiit.. Ordinul rămâne ordin, generale. * * * Un plăieș bătrân, cam de ani 75, de loc de prin părțile Hindăului, frate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Reflecții > AGONIE ȘI EXTAZ Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului AGONIE ȘI EXTAZ A mai trecut un ceas și încă un an,prin suflet pustiit și nud Se stinge focul din gropan,speranța muta ,nu o mai aud. La mijloc,între două lumi stau veghe,cu brațele întinse, Să prind a inimii pereche,s-o înfior de doruri,necuprinse. Rugat-am zeii toți cu lacrimi,chemând în gând imagini, Să domolească a
AGONIE SI EXTAZ de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373774_a_375103]
-
futut-o doar pe mă-sa pînă l-ai făcut. Booon... de-acum e timpul să moară. Cum să moară? Păi, simplu: în timp ce rulează cu 250 de km pe oră pe autostrada Soarelui sau pe cine știe ce drum comunal plin de gropane, asflaltat fix de firma cu care ai țepuit statul ca să-i cumperi supărarea aia cu nșpe cilindri în V, care soarbe la sută cam cît o autobază. Și-acum vin să te-ntreb, nefericite și idiot părinte de copil de
Scrisoare deschisă către părinţii copiilor de bani gata by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19154_a_20479]
-
spună și celorlalți până nu se-ntâlnește cu ea și câte altele... Credulii tăceau mâlc, cu inima zbătându-li-se de așa plocon neașteptat de satul lor. Alții, firoscoșii, își zâmbeau în sine, convinși că nerodul nu face decât un gropan, de, erau trăitori în loc șes, la o azvârlitură de Dunăre, și ce-ar putea să găsească decât vreo pânză de apă?! Norocul lui că nu fusese timpul nici prea uscat, nici prea ploios, încât săpăturile sale înaintaseră bine de tot
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
mănuși în mâini. Cât privea băiatul, era ținut din zori și până la apusul soarelui la muncile din curte: îngrijitul animalelor, reparatul adăposturilor și al gardurilor despărțitoare dintre compartimentele ogrăzii, curățatul livezii de uscături, udatul straturilor din grădina de zarzavat, adâncirea gropanului pentru scaldă în cotețul porcilor; chiar și mutatul latrinei tot el îl făcea. Bietul Artemie venea de la Frații Buzești domn, alb și frezat și pleca negru ca țiganul, cu părul decolorat de soare și ploi, scurtat exagerat, tras la față
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
și lespezile ca de cleștar și trimitea arome de poveste pentru cel ce aștepta în prag. Așa minune îl făcu pe Nădejde să clipească repede-repede până să priceapă că nu visează. Dar îi trecu mirarea, căci mai depărtișor, zări un gropan. Să bei apa din puț nesleit e moarte curată, nu alta! îl răscoli cugetul. Își văzu de treabă, nu zise nimic. Asta era! A doua zi avea să pornească la drum! Și până una, alta, fata scosese în bătătură o
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
să mă urc în gipanîn care, pe bancheta din spate, stătea o persoană. Odată cu demarajul au început și discuțiile; eu cu mulțumirile dânsul cu întrebări obișnuite. Apoi a trecut laprezentarea carierei și explicații. „Acesta a fost prima carieră, se numește Gropanul , este în forma unui clopot răsturnat din care s-a extras marmură din secolul trecut până în vremea lui Ceaușescu pentru Casa poporului român”” Specificarea aceasta m-a surprins, adjectivul adăugat spunea foarte multe, mai târziu aveam sa aflu că inginerul
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
clopot răsturnat din care s-a extras marmură din secolul trecut până în vremea lui Ceaușescu pentru Casa poporului român”” Specificarea aceasta m-a surprins, adjectivul adăugat spunea foarte multe, mai târziu aveam sa aflu că inginerul era moț. Îmi explica Gropanul, un adevărat amfiteatru gigant de 130 de metri. Impresionant, e unic și dominant. Pe mine și pe mulți ca mine, care l-am văzut ne-a uluit: un munte întreg transformat în amfiteatrul tăcerii, un memorial al marmorei. Veniți și
AURUL ALB ROMANESC de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378051_a_379380]
-
o mai Îndreptă nițel, Îndepărtând unul de altul aracii. Încet-Încet, pentru că era singurul care se pricepea la gătit, Lică Îi luă locul Scurtului și Începu să dea ordine. Îi trimise pe cei doi veri după lemne. Își mutaseră tabăra lângă Gropan, că acolo găsiseră niște buturugi putrede, numai bune de ars. Gropanul era adânc, făcut de mâna omului, și avea malurile Întărite cu pietroaie. În fundul lui erau gurile uriașe ale unor țevi prin care Stația pompa apă din Dunăre și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era singurul care se pricepea la gătit, Lică Îi luă locul Scurtului și Începu să dea ordine. Îi trimise pe cei doi veri după lemne. Își mutaseră tabăra lângă Gropan, că acolo găsiseră niște buturugi putrede, numai bune de ars. Gropanul era adânc, făcut de mâna omului, și avea malurile Întărite cu pietroaie. În fundul lui erau gurile uriașe ale unor țevi prin care Stația pompa apă din Dunăre și o Împingea În canalele de irigație. Gropanul era legat de Dunăre printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putrede, numai bune de ars. Gropanul era adânc, făcut de mâna omului, și avea malurile Întărite cu pietroaie. În fundul lui erau gurile uriașe ale unor țevi prin care Stația pompa apă din Dunăre și o Împingea În canalele de irigație. Gropanul era legat de Dunăre printr-un canal lung, Îngust și adânc. Apa lui nu semăna cu a din jăpși: era limpede, rece și verzuie și ascundea În nemișcarea ei taina adâncurilor de nimeni văzute. Clătiră plasa În apa cea limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi putut frige un bou. Dar nu le păsa. Se bucurau la vederea focului, urmăreau cum limbile galbene și roșii cuprindeau lemne din ce În ce mai groase. Când flăcările se potoliră, stropiră jarul cu apa adusă În gură și În pumni din Gropan. Proptiră, În sfârșit, țepușa Între două crăcane Înfipte În pământ și Blondul trebui s-o Învârtă Întruna ca să nu se ardă prea mult pe-o parte. Întinseră pe iarbă o cămașă și pe ea Lică așeză ce avea În traistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă ceva. Sărătura Înghițită Începu să le ardă gurile. „Mi-e sete!” auzi Lică În sfârșit și răsuflă ușurat, rostogolindu-se pe spate, ca și cum Își pierduse demult răbdarea. „Beți și voi din Gropan. Apă curată, de Dunăre: ne-a spus Foiște, care era cam beat, că un sfert din căcatul Europei se scurge În unda lină - așa zicea el - și Încăpătoare a Danubiului. Dar nu știu câtă dreptate avea, iar treaba cu scursul n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mici și cumpănite, de parcă ar fi fost demult obișnuiți cu băutul vinului. Plescăiră ca niște cunoscători. „Bun.” „Ca lumea.” Rudarul nu mai putea de bucurie. „Dacă nu vă place, v-am zis ce să faceți. Nu poate fi apa din Gropan chiar cum a zis Foiște; el avea interes să vorbească așa. Anul trecut de Ziua Învățătorului l-am auzit. O fi el al dracu’ Directorul, dar În ziua asta de sărbătoare nu mai bate și nu mai urlă la nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucata de cegă, fără pic de os, numai carne și un fel de zgârci În loc de șiră...”. Vinul li se urcase la cap și toți trei se simțeau ușori și veseli, cum stăteau pe spate, cu mâinile sub cefe. Băură iară. Gropanul nu mai părea Înfricoșător. Era prietenos, mic, aproape neînsemnat. „Ia zi, băi, Lică, le-ai văzut pe profesoare dezbrăcate?” „Ce mai Întrebi? Te cred și eu că le-am văzut. În afară de alea bătrâne, toate s-au dezbrăcat ca să stea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu ne facem de râs când ne-o veni rândul.” Rudarul nu se grăbi să răspundă. În tăcerea care urmă, Blondul avu timp să bage de seamă că soarele Își Îmblânzise puterea și că frunzele plopilor tremurau și foșneau ușor. Gropanul era tot nevolnic și tresărea, fricos, din toate ale sale, când vreun prăpădit de broscoi se arunca În apă de pe mal. Apoi unda se liniștea. „Sunteți prietenii mei și de-aia nu vă mint. Aș putea să mă laud, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să Îmi faci tu mie? Acuma mă bag În apă să mă răcoresc. Să vedem: ce-mi faci?” „Te-mpușc!” amenință Sergentul, cu jumătate de gură. „Împușcă-te pe tine, nu pe mine!” mai zise Lică și se azvârli În Gropan cu capul În jos. Roșu la față, Sergentul aștepta să iasă Lică deasupra apei. Dar băiatul nu ieși. Sergentul urlă la Soldat: „Sări după el și scoate-l!”. Soldatul dădu un pas Înapoi și bâigui: „Eu sunt de la munte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cort și cu luminița tremurătoare la cap, lui Lică nu i se vedea decât o parte din chica neagră. Cei doi băieți se așezaseră În iarba stufoasă a Digului și se uitau tăcuți la mișcările fără noimă ale celor din jurul Gropanului. În partea cealaltă a ochiului de apă, cuminte și tăcută, dar atentă și ea la cele ce se petreceau, mama lui Lică abia dacă se vedea din buruienile Înalte. Băieții o zăriră, dar nu avură Îndrăzneala să-și spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încumetau să străbată hățișurile În partea lor cea mai de jos, acolo unde soarele cu greu pătrundea câteodată, prin cine știe ce spărtură În frunziș. Cu ceva vreme Înainte ca viitorul lor prieten, Lică, să sfârșească În apa adâncă și verzuie a Gropanului, cei doi veri săriră gardul curții de orătănii a unui vecin care, dacă i-ar fi prins, le-ar fi măsurat spinările cu aracul. Păsările zburătăciră speriate, porcii Își scoaseră printre zăbrelele de lemn râturile Înnămolite și cerșiră de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le adusese apă caldă Într-o oală și tăcuse când dăduse cu ochii de microscop. Băieții Îl puseseră pe un scăunaș cu trei picioare, cioplit de tatăl unui prieten de-al lor rudar, Lică, mort cu o vară Înainte În Gropanul de la Dunăre. „Baroane, să te văd acuma cum Îmi măsori tu mie trei’ș’opt de grade!” Îl Împunsese Vieru. „Că nu Îmi Închipui eu că ai termometru. Sau ai și Îl ții pe pian?” „Am, da’ i l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de câteva ori s-o lămuresc ce și cum. Așa că nici telefonul nu e o soluție. Oricum, n-aș vrea să mă Îngroape. Când aveam vreo doisprezece ani, mă Împrietenisem cu un rudar, Lică. Băiatul ăsta s-a Înecat În Gropanul de la Dunăre. S-a aruncat În apă, Încins de soare și de vin, a făcut un șoc termic și-a murit. Când tată-său l-a scos din adâncuri, Lică avea ochii deschiși. Nu părea nici mirat, nici Îndurerat, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]