155 matches
-
Trupul său a fost reînhumat în Cimitirul „Eternitatea” din Piatra Neamț. Mormântul pictorului Lascăr Vorel este declarat monument istoric, înscris în Lista monumentelor istorice din județul Neamț, purtând codul LMI: NT-IV-m-B-10752. Artistul s-a afirmat atât în pictura în ulei și guașe cât și în grafică, expunându-și opera la München alături de creatori proeminenți și în România, începând din 1910, în cadrul expozițiilor Tinerimii Artistice din București. Expoziția din martie 1914 a „Tinerimii artistice”, prin diversitatea tematică și stilistică a lucrărilor prezentate, unde
Lascăr L. Vorel () [Corola-website/Science/320009_a_321338]
-
Studiile sale pentru tablouri precum „Sic transit...” și „Sufletele pe malul râului Acheron”, erau schițate pe hârtie albastră, violet-levănțică sau portocalie, care accentuau jocurile de lumină și făceau să contrasteze formele. Pentru picturile peisagistice erau create în pastel, acvaforte și guașa. Nudurile lui Hirémy-Hirschl erau cunoscute prin senzualitatea lor și "sexualitatea lor directă și deschisă".„Fragmentarea”, încercarea permanentă de a perfecționă o anumită parte, ceea ce era considerat pe vremea aceea un mijloc de a se eschiva de la desăvârșire și sinteză, era
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
două autoportrete și portretul lui Panaiteanu-Bardasare. În anul 1900, Octav Băncilă deschide în luna septembrie o expoziție în sala de decoruri aflată în Teatrul Național din Iași. A expus pe simezele sălii peste o sută de picturi în ulei, acuarele, guașe, pasteluri și desene. Majoritatea lucrărilor au fost realizate în perioada dintre terminarea Școlii de belle arte și momentul deschiderii expoziției. A fost de fapt expunerea muncii pe care Octav Băncilă a făcut-o pe tărâmul picturii timp de șapte ani
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
elaborate: "La fântână" și "Idila". Au mai fost peisaje din Comuna Bucium dintre care s-a remarcat în critica timpului, un nuc cu frunze arămii și un peisaj îngălbenit de toamnă. Expoziția a fost completată de lucrări cu flori, o guașă care reprezenta niște motani, un nud și acuarela "Plantonul" (o santinelă adormită în post). În final au urmat portretele. Ca o scurtă sinteză, poate fi concluzionată opinia ca expoziția a prezentat un cumul de probleme sociale și artistice care au
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a fost demolată, terenul rămânând un maidan timp de mai mulți ani. În anul 1990, terenul a fost ocupat de către o spălătorie auto. Octav Băncilă a realizat pe parcursul întregii lui cariere artistice circa 1.500 de lucrări în ulei, acuarele, guașe și desene. Toate aceste lucrări au fost create în diferite genuri artistice pornind de la portret la peisaj, de la flori la naturile moarte. El a pus în mijlocul preocupărilor lui pictura cu caracter social care i-a și dat măsura talentului și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a capelei "Rosaire" din mănăstirea călugăritelor dominicane din Vence, în apropiere de Nișă. În 1952 are loc lnaugurarea muzeului Matisse din Le Cateau-Cambrésis, orașul său natal. Greutatea anilor se face însă simțită. Ia totuși naștere o serie de colaje în guașa - pictorul le numește "decupaje de hartie" ("papiers découpés") - printre care ""La tristesse du roi"" ("Tristețea regelui"), în care îmbinarea culorilor trezește o asociație cu ritmul muzicii și dă impresia unui portret, ultimul său autoportret. La 3 noiembrie 1954 suferă un
Henri Matisse () [Corola-website/Science/297979_a_299308]
-
Nicolae Petrescu publică cel de al doilea album de caricaturi intitulat "Albumul meu" la editura ziarului "Seara" al cărui director era prietenul său, Alexandru Bogdan-Pitești. Albumul conținea un număr de 42 de caricaturi alb-negru, dar care au fost executate în guașă și acuarelă. Nicolae Petrescu a fost sensibil la evenimentele politice din care-și extrăgea subiectele și personajele caricaturilor pe care le făcea. Pe lângă portretele caricaturizate pe diverse tematici cotidiene, Petrescu a făcut și caricaturi pe subiecte politice internaționale și militare
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
importante calificându-l a fi "...cel mai bun dintre artiștii bucureșteni... un artist adevărat, iubitor de culoare și forme priceput în gustul lucrurilor frumoase, armonie în judecăți și spiritual..." "Albumul meu" are în componența sa 42 de caricaturi executate în guașă și acuarelă, dar care sunt reproduse în album în alb-negru. Albumul a apărut în condiții grafice excelente și prezintă caricaturi ale unor mari personalități în artă și cultură precum și a oamenilor politici ai acelor timpuri. Coperta albumului îl are înfățișat
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
exprimării mesajului său în domeniul picturii. Tabloul "" arată influența evidentă a lui Manet și a lui Degas, dar este și ecoul unor predilecții mondene, pe care Luchian va continua să le aibă pentru o vreme și la București. Similar în guașa "La curse", transpar influențele lui Lautrec. Din cauza morții mamei sale petrecută pe data de 9 februarie 1892, Ștefan Luchian a revenit la București și s-a dedicat picturii. În 1893 s-a mutat pe strada Aristide Briand și și-a
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
otoman este seria alcătuită din portretele celor 28 de padișahi care au fost la conducerea Imperiului Otoman, începând cu Osman I Gazi. Seria originala care ii înfățișa pe sultani avea 38x 26 cm si era realizata in tehnica picturii in guașă. In aceasta serie sultanii sunt încadrați in medalioane. Această serie a fost trimisă la Londra în vederea gravurii, la instrucțiunile sultanului Selim al III-lea. După coborârea de la tron a sultanului Selim al III-lea gravurile au fost finalizate abia în
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
linii cromatice îndrăznețe. Subiectele lui Klee acoperă o plajă vastă, mergând de la motive figurative (personaje, peisaje terestre, acvatice și celeste) la forme geometrice sobre și polimorfe (săgeți, cruci, stele, puncte) și la semne grafice (pictograme, hieroglife). Operele sale, acuarele sau guașe, au un format adesea limitat la dimensiunea unei foi de scris. Uleiurile și pastelurile, pe pânză sau pe hârtie de ziar, sunt de dimensiuni medii si mari. Originalitatea și extrema diversitate a limbajului tematic, varietatea surselor de inspirație, bogăția desenului
Paul Klee () [Corola-website/Science/304299_a_305628]
-
a‑i idealiza, îi ironizează, ce‑i drept, cu simpatie și blândețe, ca în Îndrăgostiții. Mai târziu, războiul cu atrocitățile lui și propria experiență existențială l‑a radicalizat deopotrivă ca militant social și ca expresionist, imaginile din lagăr, lucrate în guașă, dobândind mai multă vehemență de limbaj, mai mult aplomb în culoare. Un tablou grăitor în acest sens este Execuția, care amintește de 3 Mai a lui Goya.
Leon Alex () [Corola-website/Science/334185_a_335514]
-
înțelege atât o vopsea, obținută din pigment pulbere amestecat cu liant (de obicei gumă arabică) și aditivi și diluată cu apă, cât și o tehnică picturală pe hârtie, sau o lucrare efectuată în această tehnică. Spre deosebire de alte tehnici, de exemplu guașă, care folosește vopsea acuarelă amestecată cu ceruză (carbonat de plumb, alb), sau pictura în ulei, tehnici care se bazează pe acumularea culorii, acuarela se bazează pe transparență, care lasă să se întrevadă fondul alb al hârtiei, ceea ce conferă lucrărilor în
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
Asta însă nu exclude folosirea ei în lucrări elaborate, cum sunt lucrările lui Dürer, sau Turner. Tehnica a fost folosită începând cu secolul al XIX-lea la ilustrarea cărților, in special a celor pentru tineret, iar actual este folosită, alături de guașă, la crearea benzilor desenate și a desenelor animate tradiționale. Este folosită și pentru realizarea decorurilor în teatru. Aparenta sa simplitate o face atractivă pentru începători, însă în realitate spontaneitatea și foarte puținele posibilități de corectare necesită măiestrie, ceea ce o face
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
cunosc numeroase acuarele care aparțin artei persane, din Iran. În Occident acuarela s-a împletit cu arta miniaturilor și a portretelor. Albrecht Dürer (1471-1528) este unul dintre primii maeștri ai acuarelei, folosind-o împreună cu tehnicile de desen în tuș și guașă. El a pictat o serie de acuarele cu plante și animale, precum și peisaje. În Germania el a fost urmat de Hans Bol (1534 - 1593). Acuarela a fost folosită în perioada barocă doar pentru schițe, cópii sau desene la scară mică
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
suedez Louis Ducros. În Franța acuarela a fost utilizată pentru studii, în special la deplasările în Italia. Acuarela a fost folosită de Jean Honoré Fragonard, Hubert Robert sau Louis Durameau. În timpul lui Ludovic al XVI-lea, acuarela, încă confundată cu guașa ca tehnici în tempera, a fost acceptată în Academia Franceză. Dezvoltarea acuarelei a dus la înființarea în Anglia a societății "Royal Watercolour Society", fondată de William Frederick Wells (1762 - 1836) în 1804 la Londra și a "New Water Colour Society
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
Scottish Society of Painters in Water Colour". De asemenea, în 1834 a apărut celebrul producător de acuarele Winsor & Newton. Societățile organizau expoziții anuale, adunau recomandări de la cumpărători și se implicau în dezbateri estetice, de exemplu între tradiționaliștii acuarelei și susținătorii guașei. În perioadele georgiană și victoriană s-au produs cele mai bune acuarele din școala engleză, de către pictori ca Turner, Varley, Cotman, David Cox, Peter de Wint, William Henry Hunt, John Frederick Lewis, Myles Birket Foster, Frederick Walker, Thomas Collier și
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
index care a asociat, de exemplu culorii albastru cobalt codul PB28, respectiv roșului cadmiu codul PR108, ceea ce a eliminat ambiguitățile, de exemplu în cazul culorii "sap green" (un verde ca frunza), care avea compoziții diferite. Spre deosebire de culorile care acoperă, ca guașa, transparența acuarelei permite amestecul vizual al culorilor și obținerea a diferite nuanțe prin suprapunerea straturilor, fapt foarte apreciat în secolul al XIX-lea. Nu toți pigmenții sunt la fel, cei de cadmiu oferă mai puțină transparență. Sporirea transparenței straturilor se
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
transparente se explică prin faptul că lumina este filtrată de pigment de două ori, atât la prima trecere, cât și într-a doua, după reflectarea pe hârtie. De fapt, saturația se datorează lipsei materialului de acoperire (ceruză, caolin), care la guașă, tempera sau ulei obturează efectul pigmentului. Caracteristic acuarelelor sunt zonele albe de hârtie care rămân nepictate. Uneori, mai ales în tehnica ud pe ud, când se dorește păstrarea lor, ele sunt acoperite (mascate) cu o substanță pe care apa nu
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
clasică de acuarelă are câteva principii: să se folosească doar culori transparente, să nu se folosească niciodată alb sau negru, să nu se folosească decât „culori primare”. Însă actual în lucrări de multe ori se combină diferite tehnici, accente cu guașă albă, creioane, cărbune, tuș, gravare, colaj, culori acrilice - toate dând un aspect inedit. Tradițional, acuarela este realizată cu pensule, dar actual se folosesc și aerografe, bureți, cuțite sau alte ustensile. Paleta clasică de culori era formată doar din culorile considerate
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
pot folosi cerneluri. De obicei, după uscare acestea sunt rezistente la apă. Alte efecte se pot obține amestecând acuarela cu culori metalice. În caz de compromitere a suprafețelor, în special a celor albe, acestea pot fi refăcute combinând acuarela cu guașă sau culori acrilice, opace, sau chiar cu colaje. Însă în acest caz lucrarea nu se mai poate considera o acuarelă pură. Anumite texturări se pot obține prin stropire, realizată prin acționarea cu degetul a perilor unei perii dure, de exemplu
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
sau psihice), sau a unei situații. Având variate modalități de expresie, după țelul pe care îl vizează (șarjă amicală, umoristică, satirică, critică, atragerea atenției), caricatura se realizează cu mijloace grafice diferite, în creion, în peniță sau chiar în acuarelă sau guașă, respectiv mai rar în pictură sau sculptură. Prezentă în arta figurativă a tuturor popoarelor și a tuturor timpurilor, începuturile sale se plasează probabil în antichitatea veche, fiind atestată de desenele pe papirus sau de parodiile scenelor mitologice de pe vasele grecești
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
dar se deosebesc totuși printr-un detaliu cât de neînsemnat. De regulă, o jucărie este compusă din trei până la douăzeci și patru păpuși. După acest model se confecționează și varianta masculină, înfățisând viteji legendari, cu coifuri și lănci. Păpușile sunt vopsite cu guașă; modelul urmărit este destul de simplu și realizat în tonuri calde. Uneori desenul este introdus în cuptor, după care tonurile sunt subliniate cu acuarele. Mai târziu, Matrioșca a ajuns și în regiunea Volgăi. În orașul Semionov, Matrioșca este îmbrăcată în sarafan
Matrioșka () [Corola-website/Science/314850_a_316179]
-
lepădându-se de marină, începe să studieze muzica, iar ceva mai târziu se va consacra nu fără succes literaturii. Probabil grație acestui gest Nika își va lega de el viața până la începutul anilor 60. Din 1950 datează primele lucrări în guașă ale artistei. În 1951 naște primul copil; se îndeletnicește de meseria de actor, pe parcurs inter prinde mai multe călătorii prin Europa unde vizitează mai multe orașe, muzee și catedrale - fapt care o face să se decidă finalmente de a
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
îi poartă numele, și o garnitură de litere după alfabetul latin. <br> Pe parcursul îndelungatei activități creatoare a practicat diferite tehnici de lucru și a folosit diverse materiale: desenul în creion, cărbune, sanguină, cu penița și penelul în tuș, laviul, acuarela, guașa, monotipul, tempera, pictura în ulei, linogravura monocromă și policromă, gravura în metal (pe plăci de cupru), acvaforte hașurat, acvatinta, gravura cu acul, tehnica mixtă, dar cele mai impresionante rezultate le-a obținut în ciclul de gravuri în metal, în tehnica
Ilie Bogdesco () [Corola-website/Science/319451_a_320780]