64 matches
-
Popescu avea lungi ezitări în fața rafturilor magazinului sătesc: "habar n-aveam ce să-i cumpăr mamei din acea uluitoare bogăție de mărfuri care-mi lua răsuflarea și mă lăsa fără grai. Oscilam, cutreierat de îndoieli amarnice, între o pereche de gumari, una de papuci din plastic verde, o sticluță de parfum bulgăresc de trandafiri, o basma cafenie ce avea imprimate pe ea un soi de valuri marine stilizate. Ca să-mi dau răgazul de a cumpăni asupra alegerii, m-am îndreptat, cam
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
-un cazan cu aburi" (Dresaj ); Gări oarecum frigidere./ Măcelăria-i parcă tramvai./ Astăzi nu-i zi de tăiere./ Botezătorule, hai!" (Interogatoriu); "mai sus într-un muzeu cu uși închise/ vaca exactă paște manuscrise/ și în aceeași ordine firească/ biserica poartă gumari și bască" (Cântec în așteptarea recoltei). Titlurile înseși sunt de o sarcastică elocvență. Simbolistica sacră nu mai are forță de iradiere, precum în Paradis în destrămare a lui Lucian Blaga, unde porumbelul Sfântului Duh stinge cu pliscul ultimele lumini, iar
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
crâșmă, care se află în cealaltă parte a satului. De fapt aceasta nu este a doua din sat, ci a treisprezecea, și în toate se vând tot felul de bunuri, de la covrigi, rahat și bere și până la ouă de prepeliță, gumari, și scutere. Aici, tot sub un pom bătrân, un salcâm, erau trei moșnegi, foști ceapiști, acum pensionari. Stăteau față în față, așezați pe câte un taburet și pisau scuipatul ce se tot aduna în țărâna din fața lor cu niște toiege
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era fruntaș. Lama și mânerul cotit al coasei păreau jucării în mâinile lui. Coșea întotdeauna cu mișcări ample, într-un ritm egal care-i dădeau forță princiara a meșteșugului bine făcut. Nicolae, vecinul lui, purta pantaloni negri, roși în genunchi, gumări, iar fata lui părea obișnuită sub pălăria de paie zdrențuita pe care și-o împodobise cu margarete înfipte în panglică decolorata. Și, în sfârșit, urma Nicolae, cel mai tânăr dintre toți, îmbrăcat cam anapoda, blugi decolorați și rupți, roși, si
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
care știe bine ce are de făcut. Era taman pe dos: habar nțaveam ce săți cumpăr mamei din acea uluitoare bogăție de mărfuri carețmi lua răsuflarea și mă lăsa fără grai. Oscilam, cutreierat de îndoieli amarnice, între o pereche de gumari, una de papuci din plastic verde, o sticluță de parfum bulgăresc de trandafiri, o basma cafenie ce avea imprimate pe ea un soi de valuri marine stilizate. Ca sățmi dau răgazul de a cumpăni asupra alegerii, mțam îndreptat, cam întrțo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
pleacă ci mai ales pentru cei care vin la vin. Asfaltul fiind scump, conform legii compensării, nu s-a pus nici un metru pătrat de piatră pe uliți, desigur din respect pentru ecologia pământului și pentru sprijinirea producătorilor autohtoni de cizme, gumari, șoșoni, galoși... gogoși. Amintirile acestea ale mele le scriu cam alandala, cum îmi vin în minte. Mi-a spus Aurel să scriu. Pentru ce? Așa trebuie. Din slăbiciunile noastre ceilalți, dacă o și doresc, pot deveni mai puternici. Amintirile sunt
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fost la ședința trecută! gâfâie lângă mine Cezar, cu gâtul lui gros sugrumat de-o cravată cu nodul cât pumnul, înghesuită într-o vestă pepit, cu nasturi maro. Aceiași pantaloni gri burlan pe care nici tata, după ce și-a lăsat gumarii la barieră, nu i-ar fi purtat. - Am uitat, mârâi de avertisment. - Te-am sunat, am sunat pe toată lumea s-o anunț... - Am avut telefonul închis! mi-arăt colții. Așadar, am fost judecat în contumancie pentru vina de-a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un buhai înjunghiat, luându-se cu amândouă mâinile de cap și smulgându-și smocuri de păr. Stelian îl privi liniștit și, clătinând din cap, continuă imperturbabil inventarul, luând la rând rafturile cu încălțăminte, pe care stăteau de-a valma teniși, gumari, botfori, galoși, sandale, iar mai jos, azvârlite pe dușumelele murdare, unse cu motorină, o grămadă de opinci confecționate din cauciuc, despre care gestionarul declară tam-nisam că nimeni din sat nu voia să le cumpere, deși costau o nimica toată. Chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
motorină, o grămadă de opinci confecționate din cauciuc, despre care gestionarul declară tam-nisam că nimeni din sat nu voia să le cumpere, deși costau o nimica toată. Chestiunea e foarte complicată, Ghiță, vezi tu, vorbi Stelian într-un târziu, socotind gumarii de pe rafturi și bifând în registru, atent să nu facă vreo greșeală. Îmi pare rău. Datoria mea este să-ți fac inventarul, restul e treaba dumitale. Așa stau lucrurile, și cred c-ar trebui să vezi dacă nu mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele atîrnînd pînă la pămînt, în pantalonii legați de gleznă cu sfoară și labele goale băgate în gumari, Gărgăun pleca la treabă. Odată așezat pe dric, bătrînul începea să învîrtă năpraznic o joardă care se abătea fără milă asupra bietei lighioane. Dopată în acest mod, mîrțoaga o lua la pas, scuturînd din cînd în cînd urechile de măgar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ascunsă de pălăria cenușie, cu un fel de rictus al gurii (zâmbet, răcnet, cuvânt sau simplă respirație?) bine pus În evidență de lumina puternică a dimineții reci de Început de iarnă. Cizme de cauciuc stropite cu var, bocanci murdari, teniși, gumari și chiar o pereche de opinci, craci murdari de salopete decolorate Îl Înconjură. Coborî treptele scării În timp ce se aude pe culoarele școlii zbârnâitul soneriei și Începe zgomotul specific al recreației. Traversez terenul de fotbal (ce a mai rămas din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Du-te tu Iliuță de închide găinile-alea. Acuși înserează. Iliuță, ascultător, se strecoară prin dreptunghiul luminat al ușii, pătrunzând în amurgul care se lasă peste ninsoarea de ace. Urâtă vreme, bodogăne și el la fel ca maică-sa, luând gumarii în picioare și pornind prin noroi după cele șapte galițe. Știe unde le va găsi. Trece ulița, dă un ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele ciugulind pe maldărele de gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
gesticulează, spală vase, se șterg cu șorțul. Bine că nu l-a văzut! Dar inima tot începe să-i bată repede-repede, parcă ar ciocăni la o poartă zicând deschideți, deschideți! Și în seara asta, cum merge el așa lunecând cu gumarii pe potecă, aplecat în sine pentru a vedea cât mai puțin din Uriașa, Iliuță simte că poarta chiar i se deschide și intrând înăuntru, dă de căldură. În căldura asta, teama se topește, iar pe copil îl prinde un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aparținătoare, cum avea să afle din documentarea ulterioară, domnului țăran posesor de grajd Calache Beșleagă, cel care va deveni în paginile următoare Caius AEqvus, exponent strălucit al pan-daco romanismului român contemporan. După ce alungă, cu un gest bine țintit al gumarilor săi uriași javra care conturba peisajul, Calache duse la gura nefericitului corespondent voluntar țâța caldă și virilă a unei sticle cu samahoancă. Parcă era ceva mai primăvară! La redacția marelui cotidian Expresul Național, în lipsa directorului plecat cu familia la cules
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]