48 matches
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 549 din 02 iulie 2012 Toate Articolele Autorului ÎMI ESTE DRAG Îmi place cum razele curg Pe brazda neagră în soare, Pământul răscolit de plug, Simțind căldura sub picioare. Îmi place ciripit de pițigoi, Sau gungurit de guguștiuci, Mă simt copil în sat la noi, Cu ulițile pline cu noroi! Referință Bibliografică: ÎMI ESTE DRAG / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 549, Anul II, 02 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte
ÎMI ESTE DRAG de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Imi_este_drag_mihai_leonte_1341235783.html [Corola-blog/BlogPost/356749_a_358078]
-
Nicole mi se-adresă brutal de sincer: -Știi, l-au găsit pe Arthur! -Cuuum? mă săltai cu întrebarea de pe loc, vrând parcă să mă las purtată de nacela Speranza pe combustie de surpriză. Cine să mai fi sperat că trăia?! gunguream uimită ca un copil căruia nu-i vine a crede că Ileana Cosânzeana e colea după colț, gata s-apară... -Da! De altfel, era găsit de mult, dar nu se găsise el pe sine! De-asta nu ți-am zis
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
când îmi veni băiatul acasă? Cî-mi spuse Mihai. Începi să te vaieți tocmai când suntem ocupați. Nu înțelegi că veni băiatul cu nemțoaica lui? Au și o fetiță, bă. O dulceață bucălată. O mănânci de drag. S-o auzi cum gungurește nemțește... Danke, danke. Și tu?.. Mă bucur, bă, mă bucur...Da´...eu ... Vrei să pleci după mama. Știu că ți-e dor de ea, dar, mai stai puțin să-ți vezi nepotul. Și strănepoata, bă! Dulceața...Ai să vezi... Adică
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
SUS ÎN LEAL, LA PESTIȘANI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului SUS ÎN DEAL, LA PESTIȘANI La umbrița de cerani, lele! Cerul era plin cu stele, Pădurea de floricele, Și gungureau turturele... Neicuța-n brațele mele, Îmi gusta pere și mere. Neicuța-n brațele mele, Îmi gusta pere și mere. Cu neicuța când stăteam, lele! Și de dragoste vorbeam, lele! În Înochișori ne priveam, Și gurița i-o lăsam... Să bea
SUS ÎN LEAL, LA PESTIŞANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Sus_in_leal_la_pestisani.html [Corola-blog/BlogPost/348089_a_349418]
-
n-aibă sete, De iubire să se-mbete. Să bea dor, să n-aibă sete, De iubire să se-mbete. De iubirea drage-i fete. Sus în deal, la Pestișani, lele!Cerul era plin cu stele,Pădurea de floricele, Și gungureau turturele...Neicuța-n brațele mele,Îmi gusta pere și mere.Neicuța-n brațele mele,Îmi gusta pere și mere.Cu neicuța când stăteam, lele!Și de dragoste vorbeam, lele!În Înochișori ne priveam,Și gurița i-o lăsam...Să bea
SUS ÎN LEAL, LA PESTIŞANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Sus_in_leal_la_pestisani.html [Corola-blog/BlogPost/348089_a_349418]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > SIMPLE PLĂCERI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1308 din 31 iulie 2014 Toate Articolele Autorului SIMPLE PLĂCERI Îmi place ciripit de pițigoi, Sau gungurit de guguștiuci, Mă simt copil în sat la noi, Pe ulițele pline cu noroi! Îmi este drag ogorul primăvara, Când brazda neagră iese la soare, Din pământul răscolit de plug, Simțind căldura sub picioare. Perlele din picături de ploaie, Diademe
SIMPLE PLĂCERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1406787926.html [Corola-blog/BlogPost/349562_a_350891]
-
Palm Beach ! Doamne, ce ghinion ! Mama lor de prostănaci ... Tânăra femeie ieși în grabă. Directorul se răzgândi și se întoarse către ușa capitonată. - Frăguța ! urlă el. Secretara reveni, își aranjă fustița scurtă care făcuse o cută deasupra genunchiului stâng și gunguri suav: - Da șefu’ ! - Dăm și noi un comunicat, spuse ceva mai calm directorul exploatării miniere. Scrie : datorită incompetenței celor trei gazatori, le dăm și numele aici, care n-au efectuat măsurătorile de metan în conformitate cu regulamentul de protecție reglementat pentru munca
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1440186823.html [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
plin cu nuferi unde vede "buzele inimii" ce s-anvrednicit să sărute povara dimineții din plânsul tăcerii, înainte de-a se trezi la viață satul. Înrobit de armonia sunetelor diafane ce se aud prin luminiș de codru, șopot de izvor fermecat, gungurit de turturele, chemări de cuc singuratic, tril de privighetoare ce trezește locatarii din lunca Râului Doamnei, poetul se oprește în marginea drumului în fața Crucii pe care o asemănă cu "tine" - cântec fără de cuvinte. Dacă mă duc în lumea geto-dacică, tocmai
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 by http://confluente.ro/Cu_gandu_n_buzunar_marin_voican_ghioroiu_1372526361.html [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
unei forme de tartă, dar de mari dimensiuni și acoperită cu un capac alămit, aducând prin găurelele din dotare cu o strecurătoare uriașă. Când conștientizară apariția, tăcură cu toții. De asemenea, și muzica făcuse o pauză. Totuși, se insinua auditiv un gungurit, cam așa ceva. Doc fu cel care identifică sunetele. -Silentium, vă rog! Voi n-auziți glas de hulubi?! Ia! -Bravos, doctore! Ce-ți zornăie bormașina?! Ți s-a făcut dor de ea?! Și Papa începu să râdă cu poftă, nerealizând că
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433054198.html [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
Palm Beach ! Doamne, ce ghinion ! Mama lor de prostănaci ... Tânăra femeie ieși în grabă. Directorul se răzgândi și se întoarse către ușa capitonată. - Frăguța ! urlă el. Secretara reveni, își aranjă fustița scurtă care făcuse o cută deasupra genunchiului stâng și gunguri suav: - Da șefu’ ! - Dăm și noi un comunicat, spuse ceva mai calm directorul exploatării miniere. Scrie : datorită incompetenței celor trei gazatori, le dăm și numele aici, care n-au efectuat măsurătorile de metan în conformitate cu regulamentul de protecție reglementat pentru munca
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1436015411.html [Corola-blog/BlogPost/384439_a_385768]
-
Jókai își exprimă în acest roman optimismul și speranța în viitorul patriei. Astfel, stând în fața portretului defunctului ei soț, doamna Baradlay spune: "„O, dacă ai vedea ce doi copii frumoși, cum se joacă în poalele mamei lor, cum pălăvrăgesc și gunguresc... Ei sunt moștenitorii unei epoci mai fericite. Noi toți ne sacrificăm pentru ca ei să fie fericiți... Tu nu ai vrut ca soarele să încălzească aceste două capete zâmbitoare... Am vrut-o eu... [...] Ei o să trăiască și vor tămădui cândva necazurile
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
cu Koroku între patru ochi. Servitorul voia să știe ce era de făcut cu el. — Și e puțin cam ciudat, adăugă. A intrat singur pe poartă, în cel mai firesc chip, spunând ceva de soiul: „Ah, e ca acasă,” „Turturelele gunguresc ca de obicei” și „Ce mult a mai crescut prunul ăsta”. Cumva, îmi vine greu să cred că e un mesager de la Oda. Koroku înclină capul într-o parte. După un moment, întrebă: — Cum îl cheamă? — Kinoshita Tokichiro. — Aha! Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
înghețe copilul, se dezbrăcă de haina ei groasă și-l înveli bine. Merseră cale lungă; când ajunseră în sat, cărăușul întrebă femeia unde vrea să coboare cu copilul, dar ce văzu?! Mama nu mai mișca, murise de frig, iar copilul gungurea vesel în învelișul cald. Numai o mamă poate face cu dragostea ei o astfel de jertfă. 35. Teme-te de ce trebuie, nu te teme de ce nu trebuie Era, într-un sat un om, care avea obiceiul să spună mereu, înainte de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
care servesc comunicării încă din primul an (170; p.7). Gânguritul și lalalizarea premerg conduitele verbale propriu-zise ce se dezvoltă odată cu schimbările fiziologice care permit poziția, creșterea tonusului muscular în special în buze și limbă. Consoanele produse posterior laringelui (din gungurit) alternează vocalele produse anterior prin întredeschiderea gurii și vin să se adauge sunetelor care cer o mare mobilitate a limbii și a buzelor (f, b, p, t, k), precum și celor care cer o poziție mai precisă (o, u, e). Acest
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
lacrămi, patemi ș. a. - scrierea cu u (mut) la finalul unor cuvinte: dibaciu; - omiterea grafică a diftongului ie: eftin, femee, trăesc, băețandri, șueră, vuet, bae, greere, creerul etc. - cazurile de hipercorectitudine lingvistică: duminecă, împiedecă ș. a. - formele incorecte, dar caracteristice vremii: jicnim, gungurit, evazie, afecție, să aibi, scoborai, creindu mi, obicinuite ș. a. - grafiile de influență franceză ale unor cuvinte: biurou, coafeur, mondanități, crisanteme, passă, maneuvra, loyal, marron, gris ș. a. - grafiile de influență engleză: chelnăr, volley, rummy ș. a. - termenii derivați ad hoc din franceză
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că nu ai scris, de vreme ce cele 5 scrisori le-am primit până la 2 octombrie. Mi-a telefonat apoi Ghighi și am mers să le văd copilul, un deliciu alb și roz, cu mânuțe ce nu par omenești, ci angelice, cu gungurit variat și bine plasat, cu o gamă întreagă de gungurit dulce, în fața căreia Camil no.I jubila frenetic și în extaz. Ei doi, el și Ghighi, foarte enpantouffles și casa la fel; drăguți și așteptându-mă cu scrisorile de la tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
primit până la 2 octombrie. Mi-a telefonat apoi Ghighi și am mers să le văd copilul, un deliciu alb și roz, cu mânuțe ce nu par omenești, ci angelice, cu gungurit variat și bine plasat, cu o gamă întreagă de gungurit dulce, în fața căreia Camil no.I jubila frenetic și în extaz. Ei doi, el și Ghighi, foarte enpantouffles și casa la fel; drăguți și așteptându-mă cu scrisorile de la tine, pe care nu le-am adus. Camil II are 7
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar nu a mai putut să cînte. Citeam trilul în privirea ei mută și el reverbera în mine la fel ca înainte. Repet, eram dependent de pasăre, cum eram dependent de zbor. Cobora ca un înger în faptul serii și gungurea în felul ei. Era frumoasă, nespus de frumoasă, de tremura și aerul pe unde trecea. Inima mea se împărțea între regnuri, dar tînjea după pasărea nemuririi, după pasărea absolută, după pasărea-duh și nădăjduiam să scape o sămînță și în sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu e atît de poet (sau vrea să exerseze, în spiritul profesiei sale "oficiale", aceea de profesor de istorie, formule poetice și mai prăfuite), Rogulski se mulțumește să-și numească "eleva": "porumbiță", "vrăbiuță" și să-i atribuie acțiunea de a "gunguri", ca și pe aceea de a se "umfla în pene". Cuvintele, limbajul articulat nu par a i se potrivi acestei creaturi cu desăvîrșire dulci și inofensive. Dacă femeia e o individualitate care, fără efortul bărbatului de a o pune în
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
opaline./ O pară somnoroasă, dormind în burta unei fecioare,/ oh, asta am să fiu pân' am să mor." (Prizonierul unei bule); ,Cântec de leagăn îmi va cânta/ și din nou mă va iubi, mă va săruta./ Voi fi mortul-copil,/ mortul-prunc, gungurind cu degetele în gură./ Mortul-alăptat, surâzând./ Mortul nou-născut, făr' de dinți și păr/ născut din morții mei părinți./ Din spută. Din iubire. Și din ură." (Voi fi mortul-copil); Eu sunt doar o lacrimă a ei care s-a întărit,/ s-
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
lui Cercel Caraenache, cu vântul turbat. Băiețelul năstrușnic mâna val vârtej, prin aer, un stol de ulii ca niște suveici de foc, iar pe drumul subțire dintre vii și pădure, o turmă de bursuci albi, precum un tăvălug. La un gungurit de-al lui ca de guguștiuc, ulii s-au năpustit asupra zmeului, i-au spart și scos ochii și l-au lovit distrugător din cap la coadă cu ciocurile și ghiarele lor ascuțite și încovoiate. Odată orbit și doborât la
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
era mijlocul verii. în dimineața următoare se trezi devreme, odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și ascultă. în țara din care plecase păsărelele salutau răsăritul cu ciripitul lor gălăgios. Aici însă ascultă îndelung și, într-un târziu, desluși un ușor gungurit dintr-un cuib de rândunele care-și făcuseră cuib sub acoperișul magaziei. Aici și păsările ciripeau puțin, încet și calm. Până la urmă plecă într-o țară în care păsărelele încă mai ciripeau, broaștele mai orăcăiau, greierii mai țârâiau. Dar câinii
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
declamărilor mele - cu voce joasă, totuși, căci mi-era teamă de ironiile părinților, deși ei, de cele mai multe ori, stăteau ca morții în aura albastră a televizorului, în sufragerie - întrecea orice măsură. Așezat pe marginea patului, cu cartea-n mână, șuieram, gunguream și lătram versurile, contorsionîndu-mi mușchii feței ca intrat în transă până începeau să mă doară și, ca sfincterul peribucal al trompetiștilor, îmi amorțeau pentru o vreme. Fiecare vers trebuia trăit cu o intensitate absolută, căci fiecare aducea o dumirire, o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pachetul și bricheta. Le-a luat cu mâna dreaptă, care-i tremura puțin, și a scos o țigară. S-a chinuit s-o aprindă vreo treizeci de secunde - bricheta făcea scântei care-i săreau pe obraz. În sfârșit, cu un gungurit de satisfacție, a reușit să tragă primul fum. - Ai... așa, un fel de nevinovăție pe față, a continuat. Am mormăit ceva, plictisit. - Bine, am hotărât că nu e cazul să vorbim despre asta. Poate altădată. Ia zi, cum mai merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
protocolului regal, knixuri, acele genoflexiuni suave, semn de supunere și omagiu la care numai monarhii au dreptul pe acest pământ. Mi le imaginez cum au repetat acasă, cum cineva le-a arătat, le-a explicat, le-a descompus mișcarea. Cum gungureau repetînd-o și cum se întrebau poate una pe alta: "Ce zici, tu? Îmi iese?" Făcând asta, erau pesemne flatate și excitate, lucruri disparate se învălmășeau în mintea lor, amintiri proletare din tinerețe, când Regele era un personaj hulit, cu acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]