56,026 matches
-
timpul din lume-n evuri depărtate Ce soare înflorește încă în recea lui singurătate? Si-atatea întrebări se-aduna în noaptea gândului și oare Pe cine sa-ntrebam când omul e semnul însăși de-ntrebare? Ne despărțim, prieteni, iată cu gura plină de cuvinte Dar noi ramane-vom aproape de miezul clipelor fierbinte. Ne arde patimă în sânge curat că vinul din pahare De-acum ne despărțim, prieteni, pe firul vieții trecătoare. Vom trece mari și țări, oceane, ne-om risipi printre
PE, VOI, PRIETENI, VA MAI STRIG de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1463506049.html [Corola-blog/BlogPost/375857_a_377186]
-
strânși așa de tare, încât brațele încă mai tremurau de încordare pe coatele înfipte în masa de lemn. Era poziția în care el găsise tăria de a se abține să riposteze verbal ori fizic la vorbele grele ce ieșeau din gura femeii nervoase, plină de supărare, de mânie și ură.S‑a ridicat încet, parcă îmbătrânit de această discu-ție, ce părea să pună capăt relației de cuplu cu Amalia, și a mers la ușă pentru a o încuia. A cules de pe
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
S‑a angajat la un restaurant de cartier, destul de bun de altfel, ajutor de ospătar. Acolo l‑a cunoscut pe cel căruia i‑a trântit ușa după ce i‑a zis, jignită, câte ceva să‑l doară, după cum i‑au venit în gură vorbele... Gabriel lucra de câțiva ani la o firmă de pază și protecție. Avea carte de muncă și salariu minim pe economie. La cât era de econom și fără pretenții de îmbogățire, reușea să‑și asigure un trai apropiat de
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
care a tras‑o cu putere după ea. Ca să se stăpânească, Gabriel s‑a reașezat pe scaun. Și‑a sprijinit capul în pumnii strânși pentru a se abține de la alte vorbe grele ce le simțea că vor să năvălească din gura‑i încleștată. Simțea duritatea mesei în coatele rezemate de ea și se mira în sine de greutatea cuvintelor pe care le asculta fără să riposteze. L‑a trezit la realitate mobilul de la serviciu și a sărit, din doi pași, de la
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
ciuperci, le vizita an de an făcându-și provizii pentru sezonul rece. Își pregătise ranița care era ceva mai încăpătoare, comodă, cu baretă de susținere pe șolduri luată de fiecare dată când pleca în pădure la cules. Trecuse de cabana „Gura Diham” în susul ei și în scurtă vreme își făcuse plinul. Satisfăcut de recolta adunată, o porni la vale vrând să mai facă un mic ocol mânat de curiozitatea de a descoperi noi locuri, posibile „ținte” pentru la anul, să nu
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
cea sprințară Rătăcită-n ploaie cu picuri de sărut. Dar ai dat pădurii nouă-nfățișare, Rod bogat în cramă ca-n trecute timpuri Și ai luat căldurii fructe-n maturare. Dulce miere-n ramă între două cicluri Ai adus tu gurii să auzi chemare: Vino, mare doamnă peste anotimpuri! Referință Bibliografică: Aceasta-i toamna! Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ACEASTA-I TOAMNA! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1474405727.html [Corola-blog/BlogPost/384404_a_385733]
-
pietate, Dumnezeu iubește numai Miezul vorbelor curate. Dac-ai legământ cu Domnul Implineste-l mai degrabă Lui nu-I plac cei fără minte Care uită să-I dea slavă. Mai bine nici nu promite Dacă n-ai gând sa-mplinesti Gurii tale pune pază Decât să păcătuiești. Dacă visu-i vanitate, Vorba-i mare legământ Teme-te de-acum de Domnul Pentru orișice cuvânt. Dacă pe sărac l-apasa Nedreptatea celuilalt N-avea teamă, peste toate Stă de veghe Cel Prea’ Nalt
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.V – FERICIREA ESTE-N DOMNUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1465309286.html [Corola-blog/BlogPost/379321_a_380650]
-
văd demnitari care se comportă mai lacomi ca străinii și mai răi ca hunii! La ciolan să își adune cohortă. Tăioși în vorbă și înverșunați în ură, nimic nu lasă rivalilor mărunți! Se luptă să le ia și pâinea de la gură, să nu le știe manevre de corupți! Când biata țărișoară înoată-n greutăți, ei fac planuri, de unde să ciupească. Demnitatea-și compromit, când calcă și pe morți! C-ar face orice, să se pricopsească! De-ai mei compatrioți îmi pasă
LA MULȚI ANI! de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1417413763.html [Corola-blog/BlogPost/371969_a_373298]
-
de speriat morții. Adică să-i întoarcă de la groapă! În mâna dreaptă ținea sticla de rachiu pe care tocmai o primise de la colegul lui. A scuturat-o de câteva ori, privind cu interes mărgelele care se ridicau deasupra. Duse la gură sticla și trase o dușcă, două, trei ... - Bun rachiu; prună curată, a-ntâia! - Păi, n-are coana primăriță marfă bună? - Are, dacă ea n-o avea, atunci cine să mai aibă? E femeie de treabă. - Si cine zici că a
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Toată ziua se plimba în cărucior de la un capăt al satului la celălalt. Copiii se țineau după el, îl mai împingeau de la spate și îl puneau să le cânte din frunză. Femeile cu frică de Dumnezeu îi aduceau de-ale gurii, îi mai dădeau ceva mărunțiș. Omul le mulțumea și le proorocea că vor veni vremuri grele, că va curge mult sânge nevinovat, că se va ridica fiul împotriva tatălui pentru o palmă de pământ, și se vor omorâ frații între
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
agațe pe colegul său de muncă să-l ajute să iasă afară. Acesta se împiedică și căzu cu obrazul în țărâna. Trase o înjurătură de mamă, dar când s-a uitat să vadă de ce s-a împiedicat a rămas cu gura căscată. La picioarele lui se afla iar blestematul ăla de craniu. A sărit ca ars direct pe scară și din câteva mișcări a fost deasupra, pe marginea gropii, fără nici un pic de ajutor. Văzându-l cât e de galben la
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Vasile a început să râdă în hohote. - Ce-i, Ioane, ți-e frică de ciolane? Las' că tot la fel o să ajungem și noi, nu te teme! Ion se uită în groapă și muți dintr-odată. Duse o mână la gură, iar cu cealaltă îi făcu semn tovarășului său, indicându-i fundul gropii. - La dracu, omule! Ce-i asta? S-a dat un pas înapoi ca și cum ar fi vrut să se asigure că are loc pe unde să fugă. Mai aruncă
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Fugi! Fugi mai repede! Ca și cum n-ar fi fost deajuns, Ion se mai împiedică o dată, în coada hârlețului, dar se ridică mai iute decât căzuse și, făcându-și semnul crucii, dispăru, bolborosind cuvinte neînțelese, după poarta cimitirului. Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă!" Nici bine n-a ieșit Ion pe poartă că deja o mulțime de gură cască au apărut la marginea gropii, făcându-și tot felul de cruci, de la burtă, umeri și la frunte, până-n ‘naltul cerului, întrebându-l pe
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
coada hârlețului, dar se ridică mai iute decât căzuse și, făcându-și semnul crucii, dispăru, bolborosind cuvinte neînțelese, după poarta cimitirului. Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă!" Nici bine n-a ieșit Ion pe poartă că deja o mulțime de gură cască au apărut la marginea gropii, făcându-și tot felul de cruci, de la burtă, umeri și la frunte, până-n ‘naltul cerului, întrebându-l pe Vasile fel de fel de ciudățenii. Mai repede au sosit polițistul comunei și primărița, împreună cu Ion
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
acestuia să coboare în groapă ca să-i dea căpățâna s-o cerceteze cum știe el. - Nu cobor, domn' major, să știu că-mi dați și 100 milioane! - Bine, Vasile, văd că trebuie să cobor eu. Pune-mi scara! Toți cei gură cască din jurul gropii au amuțit. Se auzeau doar niște bolboroseli de-ale popii, care din când în când ridica capul spre cer și abia atunci se înțelegea că "Dumnezeu este stăpânul și biruitorul vrăjmașilor omului." Polițistul a coborât pe transversalele
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
-i, Vasile, numai ea a fost. Nu știi cum zic bătrânii? - Nu știu, domn' major... - Cică, atunci, când mortul este băgat în pământ, vine o broască mică și te întreabă: “Te dai pământului?” Dacă zici nu, broasca îți intră în gură și îți mănâncă creierul, și în timpul acesta crește. Băiatul asta a avut un creier mare de aceea broasca asta a crescut atât de mare încât n-a mai putut ieși afară... - Am înțeles, dar dacă zici că te dai pământului
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Rugându-L să mă ia acolo sus Când lacrimile cerii-mi se termină, Acolo unde dorul nu mai doare Și lanul cântă doinele la nai, Acolo unde dragostea izvoare Și merii mei se bucură în floare, În satul ce e gura mea de rai. Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Satul meu / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1428588894.html [Corola-blog/BlogPost/350319_a_351648]
-
Moralitatea umană trece prin ochii celuilalt. Dacă știu că ticăloșia mea poate fi descoperită, mă gândesc de două ori dacă să fac acea faptă rea, antisocială. De aceea în grupuri închise, unde domină secretul sau există reguli stricte de ținut gura, faptele imorale proliferează. Gândiți-vă la preoții catolici pedofili sau la armată. Analiza lui Zimbardo asupra moralității chiar de la armata americană a pornit, și de la ororile de neînchipuit înfăptuite de soldații americani, sinistrele jocuri cu prizonierii irakieni de la baza de la
„În primul rând să nu faci rău!” Despre degenerarea morală a medicilor care dictează „cine merită” să trăiască și cine să moară by https://republica.ro/zin-primul-rand-sa-nu-faci-rau-despre-degenerarea-morala-a-medicilor-care-dicteaza-zcine-merita-sa-traiasca [Corola-blog/BlogPost/339026_a_340355]
-
nici de strictul necesar! Oare ce mulțumire mai au dascălii din ziua de azi? Niciuna, cu siguranță. Sunt împroșcați cu noroi, sunt intimidați cu fel și fel de amenințări mai mult sau mai puțin voalate, li se bagă pumnul în gură, ca să nu riposteze deloc. Se mizează pe bunul lor simț, și astfel sunt mințiți an de an că le va fi și lor mai bine. Dacă în justiție corupția a fost eradicată prin creșterea substanțială a salariilor, în educație de ce
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! by http://uzp.org.ro/zeit-60-zapada-noastra-cea-de-toate-iernile/ [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
podgorii și pescăruși desenați pe cer, chipuri și voci care-au murit în sufletul meu, și mereu clopotele depărtându-se ca niște cirezi într-o pădure de vis prădată de flutiri albi și de păsări albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414836806.html [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
flutiri albi și de păsări albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune de nimfe
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414836806.html [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
masă, întâmplările par trase la indigo în fiecare dimineață. Teo este întrebat succesiv: - Vrei pâine cu unt și miere ? Vrei ouțe prăjite ? Vrei cașcaval pane ? - Daa. La toate întrebările Teo aprobă, ca un copil cuminte, dar refuză sistematic să deschidă gura. Într-un final își trădează preferințele: “duduci”, cremwurști calzi. Suflă îndelung la fiecare îmbucătură și ne comunică și nouă: - Teo șuflă. - Nu mai sufla atât, că s-au răcit deja. Aici Teo ne dă dovada bogatelor lui cunoștințe: - A ‘ăcit
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
Tătaru și vor avea mult timp impresia că aceste clipe vor rămâne încă vii și că inimile lor vor continua să vorbească tainic și copleșitor cu inima Vasilicăi Tătaru. A plătit artista, în ziua aceea, o parte din impozite către gura căscată a gropii în care neliniștea, neajunsul, supărarea înghit zi cu zi lumea sărmană. Glasul ei, chipul ei s-au expus frumos, vrăjitor și au înduplecat viața să facă bacăuanilor ziua mai frumoasă decât cele dinainte și mai îmbunătățită cu
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
șeful a scos o monedă de aramă, cea mai puțin valoroasă cu putință, și i-o înmână ceremonios subordonatului de parcă i-ar fi înmânat tezaurul sultanului, făcându-i și un semn ritualic care semnifica faptul că dacă nu-și ține gura își pierde capul. Acesta, știind că nu are rost să întindă coarda mai mult, băgă moneda în buzunar, încuviință tăcut jurământul tăcerii, și spuse: - În carcera mare! Zice că-i profesor sau doctor, da’ eu cred că totuși e spion
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
nu prea ai spune că e os domnesc... La noi în unitate erau unii mult mai regi ca alde matale... Mde, mare ți-e puterea dar, uite că sceptrul e cam mic! Făcu apoi un semn pentru ca măritul să deschidă gura larg pentru a filma și acolo. Batistele parfumate se zbătură iar aerul din jurul monarhului își mai schimbă o dată duhoarea. Acum era una de cadavru cu termenul de valabilitate expirat de mai multă vreme. Verdunel, atent la filmare, nu se sufocă
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]