37 matches
-
învârti în jurul ei, ca și cum nu știa de unde să-și înceapă prada. își duse mâinile la spate, aplecă fruntea asemenea celor împovărați de gânduri, tuși artificial, după care-i veni în respirație. - O astfel de vizită trebuie sărbătorită! Whisky, ceai, o gustărică? Gilda Tudor nu părea câtuși de puțin temătoare, cum ar fi dorit el. îl privea ca pe un individ oarecare, ajuns incapabil să-și gestioneze gesturile, conservate într-o epocă elementară, avertizându-l, indirect, că nu a uitat preocupările lui
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
începuse distribuirea ajutoarelor. De după ochiurile de geam ale caselor înzăpezite privesc niște băbuțe total nedumerite. Evident televiziunile filmează și acest aspect pentru capitolul curiozități. Jandarmii dau la lopată, deși habar nu avem ce gândesc. Oaspeții sunt invitați la o mică gustărică, fiindcă așa-i datina din străbuni. Vin și lăutarii, iar bucatele și vinul sunt apreciate cum se cuvine. Spre seară, pleacă. Șefii de la județ îl felicită pe domnul primar. Nevastă-sa îl ia ferm de braț și-l duce acasă
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
întins pe jos, o carte bună și gașca de prieteni, Picnic in the Park propune clujenilor două programe muzicale, activități special gândite pentru cei ce își vor petrece ziua în parc, o zonă specială de relaxare și o alta, destinată gustăricilor și băuturilor care vor putea fi achiziționate de doritori. Noi ne-am lăsat repede convinși (mai ales pentru că organizatorii Jazz in the Park și-au demonstrat deja talentele într-ale organizării unor evenimente faine), renunțăm la grătare în Feleac, plimbări
Picnic in the Park de 1 mai! [Corola-blog/BlogPost/99022_a_100314]
-
bouleni, îndemnându-i din când în când...In vale au tras la Fântâna cu ciutură, au oprit și au dejugat. Scoateți apă și umpleți ulucul, să se adape boii! Dați-le apoi câte un braț de otavă! Așa ca o gustărică. Masa pentru noi și pentru dobitoace...la Crâșma din drum! a poruncit moș Dumitru. După ce au terminat ce aveau de făcut, oamenii s-au aciuat lângă fântână, sporovăind... Pâcule, știi tu ce îmi umblă mie prin cap de-o vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noaptea Îmi continuam educația În subsol, devorînd carte după carte, chiar dacă acum nu o mai făceam la modul propriu. Mă rog, asta nu e În totalitate adevărat. Zăbovind, așa cum făceam, În fiecare noapte, asupra misterioaselor interstiții dintre lectură și o gustărică ușoară, am descoperit o relație remarcabilă, un soi de armonie prestabilită, Între gustul și calitatea literară a unei cărți. Ca să știu dacă merită să citesc un volum, era destul să ronțăi o mică porțiune de text. Am Învățat să folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spun povestea dramatică și cum s-au străduit toată viața să depășească întâmplarea cu pricina. Acum viețile lor țin mai mult de trecut decât de viitor. Apăs un buton și-i redau vocea lui Gwen Lucrează Ca Târfă pentru o gustărică sonoră de limbaj de prostituată. În vreme ce vorbește, Gwen dă formă poveștii cu mâinile. Se apleacă în față, ridicându-se de pe scaun. Ochii ei urmăresc ceva sus și la dreapta, afară din cadru. Eu știu că e vorba de monitor. Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
iar alții să-și dea foc la recolte. Dar n-a fost să fie! Așa că ne mulțumim doar la a pârjoli puțin hotelurile bulgărești sau turcești. De aceea bem încă de la ora zece dimineața o vodka-două cu Pepsi, să meargă gustărica de la 10.30! Un alt semn distinctiv al masculului român aflat «în misiune» turistică este abdomenul proeminent. Burta ca simbol al ascensiunii sociale, al reușitei, al fericirii, o altă modă orientală, bine și durabil inserată în mentalul nostru. Grav este
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
să împrumut o lămâie... - Stai, domnule, așează-te, că n-o fi foc. Mănâncă cu noi! - Mulțumesc, dar am terminat masa, am mâncat cât doi. - Dar nu ai mâncat friptură, nu budincă, nu prăjitura... - Bine, am să gust puțin! O gustărică! Că doar am mâncat... Pe scurt, vecinul care venise pentru lămâie, începu să mănânce cu timiditate, apoi capăta curaj sau apetit, înfuleca două porții de friptură, le asezona cu multă budincă și, când credeam că nu se va putea ridica
SCHIŢE UMORISTICE (38) – O GUSTARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382650_a_383979]
-
a Cântecului ARO, pe versuri de dr. Gheorghe Olteanu și compoziție de Kara Molnar. Publicul a cântat împreună cu artiștii, e drept puțin haotic, dar dovedind că entuziasmul promite reușite viitoare. Publicul a fost apoi invitat să se întremeze cu o gustărica și un păhărel de șampanie sau vin, bine răcite în curtea bisericii, la circa 7 grade, așa cum e mai bine. Pentru osteneală și iscusința lor trebuie să mulțumim în mod deosebit colegelor noastre de asociație arhitect Delia Stieber, arhitect Ramona
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92397_a_93689]
-
personaj extrem de puternic și de temut, de la Rennes-le-Château la Roma și retur. Într-o comunitate rurală restrânsă, nu există loc mai potrivit pentru vânturarea aprigă și cu folos a vorbelor decât un hotel - mai vine unul, mai pleacă altul, o gustărică, o băuturică, o parolă, voie bună, antren, aia-aia... N-a trecut foarte mult timp până când, prin micuța localitate, umbrele abatelui și ale servitoarei și moștenitoarei sale prind să circule cu insistență. Ca să sporească misterul, Întreprinzătorul hotelier răspândește cu hărnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era un om bun la suflet și se mărgini cu o bătaie zdravănă. Altfel, cine știe, în viitor nu mai apăreau moldovenii spre nefericirea omenirii! Înțelept om! Cei doi mari preoți se mai pupară, mai lăcrimară, mai luară câte o gustărică, dar și câte moșoaică de vin ca să se dreagă și, pe la prânz, Huni uimi asistența cu o decolare în trombă, mai grozavă decât viscolul care le arunca ace de zăpadă în ochi. De emoție se puseră toți trei pe băut
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
desenul, Eliza îl arătă și lui Ionică, zicându-i: - Așa arată Claudia? Am ghicit-o? - Ceva-ceva ai ghicit!... Dar nu-i seamănă!... Las' că o să ai timp s-o vezi adesea!... Ionică termină temele, își făcu ghiozdanul, luă ceva o gustărică din bucătărie și fugi la școală. Eliza, de cum plecă fratele ei, se duse drept în camera la maică-sa zicându-i: - Mamă, am aflat cum o cheamă pe prietena lui Ionică!... - Nu mai spune!... Cum ai aflat? - Mi-a spus
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
fiecăruia și am constatat cu bucurie că nimic fals nu se observa în aprecierile și gesturile lor. În plus, în atmosfera relaxantă, cu dialoguri plăcute, vesele, optimiste, pe terasa unde s-a putut servi o răcoritoare, o cafeluță sau o gustărică s-a înfăptuit o și mai mare apropiere între artistă și iubitorii de frumos din acest colțișor de insulă. În casa pictoriței noastre au fost două zile de sărbătoare, o sărbătoare în care amfitrion a fost frumosul, arta Getei Elia
GETA ELIA VOICU: „MI-AM LUAT DESTINUL ÎN PROPRIILE MÂINI, PICTÂND CURCUBEIE PE INSULA AFRODITEI” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366558_a_367887]
-
se ajungea la locul întâlnirii. Antara descuia poarta de intrare, ușile casei și intrau fără să dea de bănuit ce avea să urmeze. Antara îl îndemna pe tip să se facă lejer, și începea să pregătească ceva de băut, o gustărică. Iar ea se pregătea să fie cât mai atrăgătoare. Dacă cel intrat în casă avea portmoneul în buzunarul de la pantaloni se mergea până la apropierea de pat. Adică tipul se dezbrăca și de pantaloni. Odată ajunși la această fază totul intra
PERDELE DUBLE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351286_a_352615]
-
Domnul Ștefu Dorel părăsi în grabă locuința îngrijorat peste măsură de mirosul din ce în ce mai puternic de friptură în sos propriu. Vipia de afară făcuse din garsoniera închiriată de la ultimul etaj un sui-generis cuptor cu microunde, iar neliniștea că ar putea deveni gustărică pentru canibali avea deja un serios fundament rațional. În răcoarea liftului se gândi dacă n-ar fi bine să-și mute acolo rezidența, însă mirosurile îi anihilau entuziasmul. Ajunse cu bine afară și se trânti pe o bancă din micul
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
DECIZIADomnul Ștefu Dorel părăsi în grabă locuința îngrijorat peste măsură de mirosul din ce în ce mai puternic de friptură în sos propriu. Vipia de afară făcuse din garsoniera închiriată de la ultimul etaj un sui-generis cuptor cu microunde, iar neliniștea că ar putea deveni gustărică pentru canibali avea deja un serios fundament rațional. În răcoarea liftului se gândi dacă n-ar fi bine să-și mute acolo rezidența, însă mirosurile îi anihilau entuziasmul. Ajunse cu bine afară și se trânti pe o bancă din micul
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
cu un vals! Perechile de vampiri și vampirice încep să plutească pe acordurile melodiei. Prințișor și Narcisa par să se întreacă în dans cu ceilalți. În scurtele pauze dintre valsuri vampirii servesc din pocale de aur și argint câte o gustărică. După primul vals Prințișor și Narcisa se retrag pe margine. Vampirii și vampiricele se dau la o parte din calea lor și le zâmbesc binevoitori etalându-și caninii. NARCISA: Oare ne privesc cu admirație sau ne-ar devora? PRINȚIȘOR:(degajat
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
internat, insă doamna Minica m-a rugat să nu plec să o las singură, căci mama ei era plecată la Albă Iulia unde aveau altă casă. Am acceptat cu riscul de a întârzia de la masă. Însă gazdă pregătise deja o gustărica destul de consistentă și nu rămâneam flamand. Am început să discutăm de multe lucruri mărunte și neimportante. Până la urmă Doamna Minica mi-a spus că a vorbit cu dirigintele meu că mă va duce cu ea undeva la munte unde avea
IMPACTUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343748_a_345077]
-
fără cuvinte pentru moment. Cei trei m-au lăsat să-mi continui activitatea și când eram aproape gata dirigintele a apărut. Mi-a povestit mai multe amănunte din viața Minicăi și a familiei sale. M-a invitat să iau o gustărica cu obișnuită slănina și ceapă, dar și cu brânză de oi. Știam de la colegii de clasă că dumnealui provenea dintr-o familie din satul Căpud, situat pe malul Mureșului vis a vis de Teiuș, celebrul nod de cale ferată din
ÎNTOARCEREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343782_a_345111]
-
pluteau pe aripile fermecătoare ale valsului în brațele lui Prințișor, iar Narcisa era purtată mai mult pe sus de eleganții și atrăgătorii cavaleri vampiri. În scurtele pauze dintre valsuri, vampirii serveau din pocale de aur și de argint câte o gustărică. La aperitiv, primiră sânge de căprioară, apoi felul următor, sânge de tăuraș de până la doi ani, iar la desert sânge de pasăre! Narcisa și Prințișor fură serviți cu vin roșu spre negru, plăcinte și prăjituri aduse din cele mai renumite
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
și arestarea inginerului. Nimeni nu știa unde plecase soția inginerului. Cu toate că inginerul era foarte distrus după cele întâmplate, a avut tăria să nu izbucnească în nici un fel. A rugat gazda să-l lase singur să se odihnească. A luat o gustărică și s-a culcat. Noaptea avea să-i fie un sfetnic bun. Dimineața cu gândurile încă răvășite și-a făcut o nouă strategie, fiindcă nu putea rămâne la această mină. Primul gând a fost să plece la părinții săi pentru
INGINERUL PARDOS TRĂDAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371133_a_372462]
-
de nori, cu soarele ce zâmbea parcă satisfăcut, biruitor. Ioana și Laura se treziră în zori și pregătiră cadourile pentru Ionuț, sigur, bucuria lui va fi imensă. În bucătărie, oalele fierbeau de zor, iar pentru pitici, invitații lui Ionuț, pregătiră gustărele apetisante, covrigei, bombonele de ciocolată, fructe și sucuri. Decorară camera cu baloane colorate, iar tortul de ciocolata trona, cu cinci lumânărele, pe care Ionuț, musai trebuia să le stingă dintr-o suflare. -Mami, bunica, veniți să vedeți ce cadouri am
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
Faptul acesta Îi dădu un oarecare curaj lui Ippolit: „Sunt pe drumul cel bun, Își spuse el. Dacă voi reuși să-mi anihilez cu totul teama, halucinația se va risipi odată cu mahmureala. Încă un pic de alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care o avea, intra mai în fiecare ogradă și casă de român, unde, părând a fi ceea ce nu era, ieșea jeluindu-l pe vizitat: «Ghetu’ om, săracu’!». Stând față în față, uneori și la un pahar cu vin și o gustărică, omul se jeluia de strâmbătățile ce-l loveau din toate părțile - cotele, beilicurile, impozitele, își descărca sufletul către cel pe care îl omenea, și acesta, fariseic, îi promitea rezolvarea problemelor, îl căina, se făcea că suferă și el alături de gazdă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ocazia, părinte. Acum, să nu mi-o iei în nume de rău, dar parcă mai plăcut era să tăifăsuim de adevăratelea. Dar, vorba ceea: de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Așa că scoboară frumușel din așternut și pregătește-te pentru gustărică. Afară-i o dimineață cum puține altele au fost. Soarele abia așteptă să ne dea binețe și apoi să ne însoțească cât îi ziulica de lungă... Am ascultat porunca - dacă poruncă se poate numi spusa bătrânului - și în scurtă vreme
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]