143 matches
-
oblojea cu fașă și salivă. "am 14 ani 14 frați (paișpe sunt farmecele ei la număr) după paișpe zile nu vei mai ști de mine". mă chema în bucătărie "să n-ai grijă, zicea, preocuparea părinților mei e acum un guzgan și-o antenă". mă învăța fumul în piept și aburul pe creier. din abdomenul de plastic al unei păpuși scotea prezervative aromate. după o vreme o dădeam cu capul de pereți cu buzele umflate îmi căuta dosul palmei o plezneam
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
membru supleant al CC al UTC din 1985 pînă în 1989. Așadar pînă la revoluție. Cu puțin noroc, dacă Securitatea mai amîna revoluția, ajungea și membru plin. E interesant cît de repede s-au reorientat unii. Viorel Hrebenciuc (cum care?, "guzganul rozaliu" al lui C.T.P.) s-a aflat, la primele ore ale revoluției din Bacău, alături de profesorul de limba română Nicolae Neagu, pe baricada anticomunistă (era pe acolo și un oarecare Sechelariu, despre care nu mai știm nimic în afară de ce se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
spumă de catîr cu draci, măcar că Tocat mărunt de foarfeci, întru totul; L-ai mărunțí, tocat c-un cuțitoi; în ape-n care șoacăți vîră botul în apa-n care broaște-s, și-n noroi, Și broaștele rîioase-și fac sălașe, Guzgani, șopîrle, șerpi își fac sălașe, Iar șerpi și cu șopîrle trec de-a-notul, Și alte-asemeni sacre lighioi, Răsfripte fie-aceste limbi pizmașe! Să fie fripte-aceste limbi pizmașe! (Baladă - zisă a blestemelor) (Baladă a limbilor pizmașe) Mare iubitor de omofonii și polisemantisme
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
altădată ca, în general, de tot ce este bisericesc, de absolutismul monarhic de totdeauna, de cenzura oficială, - un rol de seamă jucându-l aici și cenzura exercitată de capul nostru asupra propriei noastre lucrări, cum se întâmplă. De exemplu, în Guzganul retras din lume. Și retras foarte, foarte comod, într-un burduf de brânză de Olanda. Ca parlamentarii noștri de azi într-un cașcaval. Cum nu-i mai pasă dumnealui de șoricimea neamului său, silită să bată război contra inamicului natural
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
al ziarului, după el Cornel Nistorescu, tot la Evenimentul și avea să se convingă C.T. Popescu însuși, după vreo doi ani, la Adevărul. Înainte de plecarea sa de la ziarul de care părea legat pentru totdeauna, editorialistul i-a pus dangaua de "guzgan rozaliu" lui Viorel Hrebenciuc. Fosta eminență cenușie a acestui cotidian, Hrebenciuc e condamnat să poarte pe viață ștampila lui CTP. Dacă ar fi știut cu ce se va alege de urma acestei despărțiri, sînt convins că Hrebenciuc i-ar fi
Un subiect gras by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10084_a_11409]
-
mănuși albe, s-ar parfuma cu Paco Rabanne și s-ar îmbrăca de la Armani? Igiena aceasta personală n-ar avea nici un rost, de vreme ce-am umbla printre mormane de gunoaie și-am fi călcați în picioare de hoardele de guzgani. Nu mă iluzionez că articolele mele ar avea un cât de mărunt impact - nici măcar la nivelul păturii intelectuale și artistice. Nu mă chinuie nici fantasma de moralist cățărat pe butoi și clamând adevăruri ultime. Scriu ceea ce scriu strict pentru a
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
un arici. Eram bucuros, știind că ariciul e foarte prietenos și poate fi domesticit. într-o dimineață, gardianul mi-a dat o cutie împachetată în care mi-a spus că e ariciul. Desfăcând cutia, mi-a sărit în față un guzgan imens, cu care am stat câteva ore." Eliberat din închisoare, la 25 ianuarie 1962, primește domiciliu obligatoriu la Viișoara, lângă Slobozia, unde poate lucra, poate discuta cu alți expulzați acolo, poate primi vizitele Lenei Constante (care fusese și ea întemnițată
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
ei, însoțită de un scurt mieunat, interogativ. Știm când îi plăcea ceva, un miros. Parfumurile o făceau să-și dea de zor cu laba peste cap, vizibil deranjată. Cred că adora mirosul, parfumul de șobolan. Duhoarea lăsată în urmă de guzgani. Nu sunt sigur, dar presupun. Dacă se enerva și dădea îndărăt crispată, când cineva se stropea prea mult cu Chanel... Mirosul natural de om îi plăcea lui Grete. Cel puțin cum îi miroseam eu... Stătea minute în șir în brațele
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
soțul să fie de acord. Nu insista, Elena! Știi cum sunt moldovenii... au câte o cameră, de curat îi spuneți, nu? O folosesc o dată pe an sau când le moare cineva. În restul timpului, se îngrămădesc într-o cămăruță, ca guzganii... Așa și Gheorghe, cu cristalurile lui...", l-a scuzat sau l-a ironizat cumva soțul unei colege, la acea petrecere dintre ani... Am trecut să văd ce faci, cum te descurci... Fata mai vine pe aici? Nu am văzut-o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în cauză, apoi zise: Dragii mei, eu n-am nici o vină... Am mers acolo din plăcere, nu ca să mă laude cineva c-aș fi mare descoperitor. Ce, voi nu mă știți pe mine?... Am eu fason de arheolog, ori de guzgan?... Am auzit că-i vorba de văzut ceva frumos și am mers. Voi nu faceți la fel?... Iar acum, de cînd am văzut Piatra Domniței și găurile acelea arătate de Bărzăun, port un ghimpe în suflet. Și mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rău, un prieten odios și un amant mîrșav. Azilul este ori poate fi în el, asemenea unui virus, devenind exterioritate prin mijlocirea proiecției onirice. Cartea se termină cu incendierea Azilului, după care sculptorul se trezește într-un pod, amușinat de guzgani. Ori, poate, cine știe?!, delirează de frig în atelierul mizer unde cioplește cruci și de unde, nu e imposibil, n-a plecat de fapt niciodată. Romanul are cîteva finaluri succesive, diferite unul de celălalt, toate însă deschise și îngăduind orice ipoteză
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
te judeci cum trebuie înseamnă că ești un înțelept. MICUL PRINȚ: Se poate, dar pentru asta nu-i nevoie să rămân aici. REGELE: Nimeni nu te-ar mai face ministru! Uite, cred că pe planeta mea se află, undeva, un guzgan. Îl aud câteodată, noaptea, cum roade învelișul planetei. Ai putea să-l judeci pe acest bătrân guzgan. Îl vei putea condamna din când în când la moarte. Astfel, viața lui va atârna de felul în care tu vei împărți dreptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i nevoie să rămân aici. REGELE: Nimeni nu te-ar mai face ministru! Uite, cred că pe planeta mea se află, undeva, un guzgan. Îl aud câteodată, noaptea, cum roade învelișul planetei. Ai putea să-l judeci pe acest bătrân guzgan. Îl vei putea condamna din când în când la moarte. Astfel, viața lui va atârna de felul în care tu vei împărți dreptatea. Să-l ierți însă de fiecare dată, ca să-l ai mereu. Nu e decât unul. MICUL PRINȚ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pârliții ăia, au mai fost, o să mai fie, ne-neacă Cel de Sus, ne scutură, dar noi parcă n-avem ochi... Extratereștri? Asta-i o prostie! - Chiar e, Grigore... - Zic oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu mișcă, îs mulți, așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chiuvetă. În casă locuia singur de zece ani, în curte mai avea un tovarăș, plictisit de atîta lătrat degeaba. Acum dormea și paznicul acesta neplătit și prost hrănit. Grădina era năpădită de buruieni și în spatele casei bălăriile adăposteau șerpi, șoareci, guzgani și o cușcă cu trei găini care nu produceau ouă. Sau poate produceau, dar cine știe pe unde, prin ce cuib ascuns în sălbăticia din grădină. Ion n-ar fi curățat buruienile nici dacă le-ar fi găsit gustoase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cupru, am meșterit sute de podoabe. Sfânta tradiție, părinte, înainte de toate și apoi pravila. Ăsta-i șoarece de bibliotecă, ehei... chilie, biserică, trapeză, grădină, mare lux pentru un puchios. La saivanul oilor cu el măcar până la primăvară, să-i roadă guzganii coaiele, să aibă și mănăstirea soprana ei. E plină strana de babe nefutute și de călugări găozari ce cântă ca din fundul butoiului. Cum zici matale, părinte Ilarion. De-i făcut pentru mănăstire, o să le îndure pe toate. De nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ultimul episod, aducând în primplan o adolescență pentru care vivere pericolosamente a devenit slogan și pentru care Cristina și Glonț sunt martori exemplari. Reușite aici sunt câteva cadre psihedelice luate având pe fundal un tapet oribil cu o lume de guzgani enormi, ca niște sacerdoți impenitenți ai unei mese negre. Și aici se poate observa accentul apăsat, exagerarea, ca în scena de întânire la metrou, undeva într-o budă decorată excesiv până la nevroză cu graffiti. Regizorul a încercat fără succes să
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
răzbunați! VOTUL a fost mai puternic decât GLONȚUL! Lincoln a avut dreptate! Românii au verificat, în sfârșit, acest adevăr! Diaspora a dat semnalul. Cei din țară l-au amplificat! FSN-ul devine istorie! O pagină de istorie fetidă, plină de guzgani! Șobolanii roșii părăsesc corabia! Închideți granițele! Altfel vor fi mari probleme în recuperarea lor fizică și a bogățiilor țării jefuite. Proiectul USL a fost un proiect foarte bun. De aceea, am fost de acord cu el în Piața Universității. L-
TABLETA PLUS (89): SE ÎNCHIDE CERCUL ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384613_a_385942]
-
am pomenit cu dumnealui în clasă, având în mână un strujan gros de floarea soarelui Când a văzut care e pricina “cataclismului”, a început să croiască în dreapta și în stânga cu strujanul, de sărea miezul din el. Iar noi? Ca niște guzgani opăriți săream peste bănci, pe sub bănci, așezându-ne smeriți, cu mâinile la spate, fiecare la locul lui, ca și când în poziția asta de nemișcare am împietrit de ore întregi, așteptând cu dor și jale să îmbucăm feliile de învățătură pe care
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
să enunțe explicit ceva ce ținea de evidența cea mai elementară. - Zoran vrea să fie stăpânul lumii, asta-i tot, a spus ea cu dispreț câtuși de puțin mascat. Controlul istoriei, manevrarea evenimentelor - vorbe, vorbe, vorbe. Insul se visează marele guzgan, șeful suprem, alfa și omega. Nu raporturile dintre pământeni și Ceilalți Îl preocupă - acesta este pretextul, acoperirea. Miza reală o reprezintă schimbarea funcției și a menirii Centrului. De la Începuturi, rolul lui a fost să vegheze la supraviețuirea speciei umane, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un plan riguros, căci arta nu este numai inspirație, ci și „meșteșug”. În autoreflexele răpaniene se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste, „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
se treziră-n grajd pe paie... în săcui nu galbeni și arginti, bălegar doar și gunoaie... Vuia vânt prin geamuri sparte, ei de spate erau țepeni; de păcăleală-avură parte și-au rămas pe viață dreveni. Azi hanu-i moloz în câmpie, guzgani, șerpi, ciuvici furnică... istoria-i nima n-o mai știe... drumeți când trec, privesc cu frica părăginite ziduri, arse porți sub tidva ce-n vânt mai joacă... lăutari și fiii lor sunt morți... uitării-i smulge-a muzei promoroaca... Râul
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
au acasă la ei cel mai mare muzeu al mineritului din lume, ce trebuia doar amenajat și prezentat lumii. Locuri de muncă și venit pentru generații și generații. Blestem pe capul națiunii să nu fie condusă de gospodari ci de guzgani! Să-l aibă președinte pe Băsescu Traian, care văzând culoarea apei ce se scurgea din mină părăsita nu a putut face o altă sinapsa neuronală decât că seamănă cu coniacul! Al doilea, si eu, fiind cetățean român, mă opun proiectului
APEL PENTRU TOŢI ROMÂNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364927_a_366256]
-
mestecă, se-nțepenesc vertebre cervicale ca-n uitătura de lup, se rup alianțe, turte de dat la grinzi ascut dinți de șoarece, dispar clopoțeii săniilor, ciucurii călușeilor, din graba dositului ori nesațului. Feriți casele de iama hoților, podurile de dinții guzganilor, feriți tot ce-i deasupra și ce-i dedesubt, un crunt balaur cu o mie de capete ne va lua poama și gazul, lemnul, coltucul de la gură, lăsându-ne flămânzi, bolânzi, muribunzi, morți. Răsar odgoane legate, spânzurate, temute suflete-și
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
glezne-avea urme de cuie și rugină parcă purtase lanțuri cândva. Oftând și-a întins truditele oase pe rogojina mea cu libărci. Luna lumina, dar zăbrelele groase lungeau pe zăpada Lui, vărgi. Părea celula munte, părea căpățână și mișunau păduchi și guzgani. Am simțit cum îmi cade capul pe mână și-am adormit o mie de ani... Când m-am deșteptat din afunda genună, miroseau paiele a trandafiri. Eram în celulă și era lună, numai Iisus nu era nicăiri... Am întins brațele
RADU GYR,IISUS ÎN CELULĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350892_a_352221]