5 matches
-
Iehovah Nisi! Adonai Melekh! El Gibor! El Shaddai! El Hai! El Roi...! Fir-ar să fie! Pe Tabernacolul Leviților! Feri, Doamne! Parcă-parcă... A fost olecuță mai rău. Mai dur. Mai gloduros. Mai tăricel și mai supărător, ca nici o altă dată! hâcâie zdravăn Comandantul, după ce zdruncinăturile și emanațiile sulfuroase încetează. Ce mai bulibășeală mizerabilă, mon ami! M-hmm... Nu crezi? Posibil, posibil, posibil! E viclean vrăjmașul! Iepurele ronțăie repede-repede-repede, intrigat, agitat, zădărât (ori pur și simplu, din reflex): Să fie..., oare..., întrucâtva-cumva-ceva..., un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
privirea scormonitoare a bătrânilor ochi de viezure. Înclină ușor fruntea. — Soarta a făcut ca la Herculanaeum să se găsească atunci și Annaeus Seneca... — Retorul din Cordoba? — Da, încuviințează celălalt, venise să-și trateze reumatismul la izvoarele termale de acolo. Principele hâcâie ușurel. — Ți-am spus că și mie mi-au ajutat. Se încruntă brusc. — Nu văd ce legătură are Seneca cu fiu-tău și cu fata lui Plautius Silvanus. — Nepotul tău, preabunule, l-a găzduit pe Narcissus în casa lui de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră, înțepată ici-colo cu arbori arămii. Supravegheați de un caporal scund, negricios, și ajutați de un țăran cu fața păroasă și roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul își răsucea mustățile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu dispreț. Priveliștea îl supăra, deși căuta să nu-și dea pe față nemulțumirea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scripci se zărea iarăși luna, iar de undeva de afară, prin ușa întredeschisă, răzbătea nechezatul unor cai nerăbdători s-o pornească la drum. Culae se dădu jos din pat și își căută din ochi găidulca, dar n-o văzu. Moșneagul hâcâi din gâtlej în felu-i de-acum bine cunoscut și, luând din perete găidulca cea mai frumoasă, din care cântase cu o seară înainte, i-o puse încet în brațe, ca pe un dar binemeritat. Ia-o, nepoate, îl îndemnă bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]