141 matches
-
în istoria echivalențelor românești ale Marii Opere. Și va rămâne evidența că, în toți acești ani ieșiți din țâțâni, cineva a avut incredibilul curaj să facă abstracție de necazurile și nevoile ce ne-au îmbătrânit înainte de vreme, de morișca politicianistă hârâind în gol, de VIP-urile de trei lulele avortate de micul ecran, preferând să escaladeze de unul singur masivul muntos și, ajuns pe creste, să înfigă al doilea steag tricolor. Am zis eu bine cândva: "de n-aș fi atât
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
De m-ar face nu carne și nimic, De m-ar face cutremurare și revelație. * Acum toate lucrările pământului m-au spulberat. Aud numai pe jumătate, Văd numai pe jumătate, Pâinea zilnică e cu mucegai, Merg șovăind către nimeni Și hârâie prin gâtlejul meu respirația Celui din urmă timp. Stau cu mine însumi de vorbă despre părăsire Și creștere. Vino cu mine, tu care nu ai venit, La malul marin unde lacrima se zbate. Ai fost numai tăcere și rebut. Venirea
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
mutat în cimitir domnii, mă mir că tocmai mata n-ai aflat asta. - Am eu destule pe cap, ba chiar cu nemiluita. Vă poate spune asta oricine de-aici din curte. - Nu-i mai tot amesteca pe alții, Matild! Cadristul hârâie, își aprinde o țigară, la flacăra chibritului îi vedem fața buhăită, are ochii pungiți, mâna îi tremură vizibil. - Nu știu, zău, ce-ar zice alde Kis, Szántó și surorile Béldy, dacă ar ști că te ții întruna de denunțuri. - Dar
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
unei femei fabuloase. Aveam, cred, vreo cincisprezece ani. Mă încruntam geamăn cu sprâncenele aproape împreunate ale lui Musa. Uns cu uleiuri fine și sprijinit pe perne moi, așteptând ca pomezile să-i invadeze por după por, îl ascultă pe Ahmet hârâind șoaptă după șoaptă în catifeaua înserării. Tariq nu vrea război. Și nici aur, și nici măcar pe femeia cea blondă, pe care i-o cere cu atâta obrăznicie. Nu. Nu e asta. E nevoia lui de a strânge lațul. De a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un ton solemn chiar dimineață, fixându-l prelung pe secretar, care a înțeles că trebuie să noteze imediat această maximă. Acum însă nimeni nu mai știe unde se află înaltul emițător de maxime. Numai patefonul își face în continuare datoria, hârâind un marș. Cum frecvența turațiilor scade rapid, marșul de luptă se transformă într-un marș funebru. VIAȚĂ CULTURAL-SPORTIVĂ Mircea Căpuștean este un om fericit. Secretul? Foarte simplu: și-a dat seama la timp care este adevărata sa vocație. Și aceasta
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
apoi degetul lui apasă pe o tastă. O să te cheme A. Deocamdată. Așa-ți trebuie. Așa-mi trebuie. Zece seara. Cavanosa ține telecomanda în mâna dreaptă și respiră greu. Își aude respirația. Aude o mie de voci mici care îi hârâie în gât. Apasă butonul. Capul prezentatorului de știri își țuguie buzele ca să rostească un cuvânt ce începe cu litera o, apoi dispare de pe ecran. Peste exact o jumătate de secundă, apare un hipopotam. Proprietate personală a postului Animal Planet. Hipopotamul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ca să se distreze și să se amuze, o invitară și pe privighetoare să cânte. Privighetoarea, modestă, nu prea vroia, dar așa au insistat, că până la urmă a acceptat. Unele Își făceau semne cu ochiul. Altele se Înghionteau, abia așteptau să hârâie pasărea asta săracă: ce tare vor râde! Dar cum Începu privighetoarea să cânte, se făcu o liniște de mormânt. Ascultau ca fermecate. La sfârșit chiar și cele invidioase au aplaudat. Și așa de tare le-a plăcut glasul privighetorii că
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
flăcăule, întărește focul acela. Iar tu Goguță, încearcă să faci ceva cu scripca ceea a ta. Până una-alta, eu am să încerc să cânt așa cum am să pot.” Am pornit a scârțâi eu, dar mare lucru nu ieșea. Am hârâit-o cât am putut mișca degetele; când au rămas țepene ca niște bețe, a început Goguță să chinuie singura coardă care i-o mai rămas. Si uite-așa, scârța-scârța, până când o nouă pocnitură m-o făcut să înțeleg că Goguță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iapa, ca să nu mai aud de numele tău! ANISIA: Da' carul cu boi, bărbate? ISPAS: Lehamite și de car, și de boi, și de-așa om. Să nu-ți mai calce piciorul pe-aici, Dănilă, c-asmut dulăii; tot te hârâie ei de-o vreme. Așa să știi! (intră în casă, împreună cu Anisia) DĂNILĂ: Cu alte vorbe, ia-ți tălpășița, frățioare! Iaca-i bun! Da' parcă zicea ceva de-o iapă și de-un mut. Mutu' ca mutu', da' iapa tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
niște gâfâieli și sâsâituri amărâte. Încasam noi pumni În spate, și de data asta m-am prăbușit ca un animal cotonogit, năpădit de o ceață roșie, dureroasă În loc de conștiență. Mi-am tras genunchii la piept, din instinct, am tușit, am hârâit și m-am răsucit. Simțeam pietrișul frecându-se de tâmple și m-am gândit confuz că poate ar fi suficient să adorm ca durerea să dispară. Dar rafala de pumni continua să cadă, țintindu-mi de data asta șira spinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mobile, unul la urechea stângă, altul la urechea dreaptă, dialogând prin intermediul unui creier de om... Heroina Ceaușescutc "Heroina Ceau[escu" Ani de-a rândul, sub presiunea lui Ceaușescu, am fugit, am evadat care încotro. În lipsa heroinei, refugii în fața vocii lui hârâite de la televizor au fost cartea, alcoolul, teatrul, casetele video, sexul, Occidentul. Pușcăria cea mai grea era realitatea zilei. Ființa în cel mai înalt grad reală, chiar dacă monstruoasă, din România, era Ceaușescu. Noi, ceilalți, păream niște umbre chinezești pe lângă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
folositor. Nu face nimic. Te vei convinge singur. Am intrat în barul în care se aflau oamenii lui Luca. Un loc sinistru, dar plăcut; întunecat, nisipos, cu mese și bănci de lemn. Băuturile trebuiau luate de la bar. Două boxe uriașe hârâiau niște Jimi Hendrix. Lume așa-și-așa. Grupul pe care îl căutam stătea în jurul celei mai prost luminate mese și era compus din circa unsprezece oameni care, văzându-l pe Luca, au început să se bucure și să dea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tăiat de la rețeaua de gaze sau pentru c-a rămas unu’ ars numai pe jumătate, au adunat ce-au putut și l-au îngropat până la urmă, pe banii lor. I-a acuzat familia ars-îngropatului, au deschis proces, încă se mai hârâie prin tribunale. - Și e mare păcat, se-nchina Mitică, fostul linotipist. Cine lasă scris să fie ars, acela s-a despărțit de rânduiala Bisericii, acela nu poate fi pus la slujbe, nu poate fi trecut pe pomelnic. Ce se alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
astea... dar nu știu... - Nu te mai scuza, eu am vorbit serios cu poveștile! - Afurisito! - Trebuie, Voievoade, altfel ne cresc flori de tei în păr, iar eu una am niște rezerve vis-à-vis de articolul respectiv. Suntem frânți, ne-am tot hârâit de ceilați, facem un cuplu bun, asortat, ca tusea și junghiul. Nu ți-o fi și foame? Nu sunt erou de film sau de roman, nu încerc să-i smulg hainele de pe ea, rămâne în treningul ei bleu, nu explorez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Se vedea că n-are chef de negustorie, noaptea trăsese un chef serios cu pelin de mai. Adjutantul îl privi fix pe Bîlbîie, acesta se mai liniștise, după o clipă de ezitare se ridică de la masă și în cursul mișcării, hîrîind scaunul pe podele, rosti "Caraiman, domnul Caraiman este așteptat la Vladia. Urmează un marș asupra Capitalei. Ca-n Italia, marșul asupra Romei, toată lumea la cazarmă, nimeni nu mișcă în front. Ceea ce am văzut la Vladia mi-a ajuns." În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în tăblia biroului și apoi începu să-și cerceteze cu un interes demn de alte lucruri mai bune vîrful unghiilor. De parcă ar fi știut că în continuare prințul are de gând să mintă, Mihai Mihail tuși cu efort, mai mult hîrîi "nu-i vorba de nici o coincidență, circumstanță ori destin. Pur și simplu, Bîlbîie a urmat o instrucțiune. V-a spus exact cît i s-a indicat să vă spună. În limbajul nostru s-ar putea accepta că "v-a memorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi cu o voce de tablă. "Ești o iscoadă nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie. Știai tot, ticălosule, numai că nu te-a ajutat Dumnezeu și n-ai aflat că problema Consiliului e rezolvată. Nu mai trebuie ocupat, împuțitule. Consiliul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atât de nefirească pe fundalul peisajului verde-Închis, dar mai cu seamă bombănitul lui, niște vorbe nedeslușite Într-o limbă nedeslușită, rostite cu jumătate de gură fără măcar să-și dea seama ce face. Iar vorbeam de unul singur? Întreba el după ce hârâia ca să-și dreagă vocea, dacă nu cumva se făcea că râde când băga de seamă că Adam Îl privește. Nu-i decât o poezioară stupidă pe care-o țin minte de-un car de vreme, zicea. Nu conta ce spune
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu depășească vreo limită neprecizată. Păstra În minte cu limpezime și fără nici o șovăială imaginea camerei lui Karl, un mic birou, scrisul lui rotunjit, mirosul de naftalină și de cărți vechi. și-a ridicat ochii de pe hârtie. Aparatul de radio hârâia și avea feding, trupe paramilitare... aterizări În Malaysia... Încăierări cu for țele britanice... morți... preludiul unei invazii. I s-a părut că scârțâie poarta, dar nu se auzise nici o mașină. Pe fereastră nu se vedea decât o pisică neagră cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu armele Îndrep tate spre inamicul imaginar. Unul dintre ei a trecut pe lângă becak-ul În care se urcase ea, apoi s-a chircit ca să evite vreun adversar misterios. Crengile care-i camuflau casca tremurau În vânt, iar radioul lui portabil hârâia din când În când. Margaret s-a uitat În jur, trecătorii priveau scena cu un aer plictisit; știau că exercițiile acelea n-aveau să dureze. Ce se-ntâmplă de data asta? a Întrebat ea cu bluza la gură. Conducătorul becak-ului
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o vorbuliță, doar m-a apucat de mână și atât când m-am întins lângă ea. Și am plâns lângă ea domnișoară, am plâns fără să scot un suspin, așa-mi curgeau lacrimile, așa-mi curgeau! Și împielițatul acela bătrân hârâia la ușă cu unghiile, ca un motan, da, nu m-am dus, domnișoară, putea să hârâie până la ziuă, nu m-am mișcat de lângă fata mea. Ce, tu vii cu țuica în nas de pe unde vii și eu să-ți stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și am plâns lângă ea domnișoară, am plâns fără să scot un suspin, așa-mi curgeau lacrimile, așa-mi curgeau! Și împielițatul acela bătrân hârâia la ușă cu unghiile, ca un motan, da, nu m-am dus, domnișoară, putea să hârâie până la ziuă, nu m-am mișcat de lângă fata mea. Ce, tu vii cu țuica în nas de pe unde vii și eu să-ți stau așa, alei! O conduse pe Carmina până la ușa biroului. Nu era prima oară când femeia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și tot atunci se auzi un balon cé se sparge și Șasa se uité În sus și vézu ață și de ațé cum se fîlfîie, ca o cîrpé galbené, balonul lui rotund. - Tréiascé Întîi Mai, Ziua Mondialé a Muncii! Megafonul hîrÎi și Șasa Își purta Încurcat privirea, Încercînd sé géseascé agéțat În vreun copac, sau deasupra vreunei ferestre, lîngé un steag, péléria de aluminiu din care se auzea vocea, dar dupé hîrÎit, aceeași voce spuse foarte familiar și blînd „Ură!” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cu icre roșii. Și așa a și rămas încremenit. Prinse un moment când ogarul își culcă botul pe genunchii săi și încercă să o bage în gură, dar dihania aia își înălță fulgerător botul spre el și începu să-l hârâie și să-l împingă cu colții în piept. Măcar dacă javra ar fi înfulecat-o, dar așa, nu, acesteia nu îi era foame, dar nici pe el nu-l lăsa s-o pape. Pe loc, toate visele i s-au
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
de secărică aromată care pișcă limba și nasul. Țapinarii au lucrat două jgheaburi pe povârnișul despădurit din fața ferestrei mele și de acolo dau drumul la traverse la vale. Mă sui pe deal și privesc cum vin lemnele la vale cu hârâit de parcă ar plânge, și cum, în momentul când părăsesc jgheabul se urcă-n cer și apoi cad cu zgomot stârnind așchii și praf. Îți trimit o poezie. Cândva o să-ți trimit mai multe. Nu prea am ce-ți mai scrie
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]