59 matches
-
am fost coleg de clasă, l-a regretat mai târziu, constatând că multe din volumele de valoare s-au rătăcit înainte de a apuca să fie luate în evidență de prestigioasa bibliotecă timișoreană. Roman ne vorbea grav cu vocea lui ușor hârâită, semn, poate, al cumplitei maladii care i-a fost fatală peste ani, divagând cu dezinvoltură pe marginea textelor literare comentate, lucru care mie îmi plăcea, firește, mai mult decât arida analiză gramaticală a complicatelor fragmente alese de obicei din Creangă
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1456989506.html [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
upercut și un picior zdravăn, până îl azvârlii peste balustrada balconului, făcându-l fluturaș printre florile din grădină. Am sărit după el. Acum făcea:clonc, clonc! clonc, clonc! Dar tot cu limba scoasă și minutarul bleg. Îmi plăcea cloncănitul lui hârâit, semn că urma să-și dea duhul. Dar...n-a fost așa. Cloncănitul lui devenea din ce în ce mai tare, asemănător bătăilor de clopot. M-a cuprins frica. Mai ales că minutarul cel bleg se ridica și se făcea tot mai mare...mai
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413083252.html [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
ce trebuie făcut, cum ieșim din belea, că în ritmul acesta peste câteva sute de ani nu vom mai fi nici amintire! Târșeloși, jalnici ce sunteți! Aici ochii stinși ai Supremului Vampir Arab, avură o licărire sumbră, iar vocea sa hârâită rosti cu viclenie: - Dar Înălțimea Ta cum te des- curci? Că, după cum vedem, deși ești veteran, arăți încă tare bine și în putere. Sper să nu ne fitilești cu aiureala aia cu fondul genetic, cu românul care are șapte vieți
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400345696.html [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
dna Rusu Lucreția, la Muzeul din orașul meu de baștină, Râmnicul Sărat. Ei bine, acolo, în atmosfera ce mi se părea destul de solemnă atunci, existența unui disc învechit de vinil, din ființa căruia răzbătea cu greutate în liniștea sălii sunetul hârâit al unei partituri muzicale clasice, mi-a marcat pentru totdeauna sufletul. Ani la rând apoi m-am tot gândit la muzica aceea destul de greu audibilă în acel moment din cauza vetusteții specifice a respectivei plăci circulare de redare a sunetelor, simțind
IN MEMORIAM 125 DE ANI DE LA NAŞTERE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_repere_singulare_ale_ar_magdalena_albu_1344184495.html [Corola-blog/BlogPost/354958_a_356287]
-
să se odihnească. Pe la miezul nopții, pe pervazul ferestrei coborî baba cea urâtă. Își rezemă mătura de perete și începu să se învârtă în cerc, căutând-o pe prințesă. - Unde te-ai ascuns prințesă? Ți-am adus mâncare! Vocea ei hârâită îl trezi pe prinț. Acesta așteptă până ce hoașca se apropie de colțul în care dormeau, după care sări în spatele ei și îi imobiliză brațele. Până să apuce să se dezmeticească bine, băbătia fu închisă într-o ladă, iar prințul și
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
care zâmbea radios. El trăsese lozul cel mare: monitor general. Din această băltoacă de năuceală ne-a scos vocea dogită: - Ei, ia să vedem, care ne sunt monitorii și care “onorabilii” mârlani? Urmă o selecție, dar pe ce criterii? Vocea hârâită ne-a edificat: - Scoateți abecedarele! Ne-a pus pe fiecare să citim câte ceva. După ce citeam, auzeam verdictul : “monitor!” sau, după o pauză prelungită, figura ponosită a domnului Fusulan se strâmba scârbită: “mârlan!”, sau schița rânjetul de satisfacție: “mârlan ordinar!”, după ce
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
-Dar ești grozavă, tu! Ce te-a-ndemnat să treci de-a bușilea, că mă și pufnea râsul când te-am văzut între ălelalte târându-te în patru labe?! Eu am defilat grațios pe lângă... Și se pomeni dând drumul unui zgomotos și hârâit șuvoi de ha-ha!-uri și, spre sfârșit, semn al oboselii coardelor vocale, de ho-ho! -uri. De fel, am replica la mine în orișice minut! Însă acum, trăiam o inhibiție... Doar eram în curtea bisericii, tocmai săvârșisem un ritual... Brrr! Chiar
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1492925311.html [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
drag flăcăul acesta, cu pletele lui blonde revărsate peste bunda mițoasă specifică Ieudului, cu chitara agățată cumva haiducește la gât și cu vocea lui de înmuiat pietrele. Nenea Duca cântă alături de el, ca și cum l-ar fi sprijinit cu glasul său hârâit, fără să-și ia ochii de pe prințul colindelor. Când Ștefan își ceru scuze pentru lipsa din țară de anul trecut, an în care colindase pe la românii din străinătate, Nenea Duca dădu binevoitor din cap, ca și când scuzele îi fuseseră adresate lui
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1419133228.html [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
ce trebuie făcut, cum ieșim din belea, fiindcă în ritmul acesta peste câteva sute de ani nu vom mai fi nici amintire! Târșeloși, jalnici ce sunteți! Aici ochii stinși ai Supremului Vampir Arab, avură o licărire sumbră, iar vocea sa hârâită rosti cu viclenie: - Dar Înălțimea Ta cum te descurci? Că, după cum vedem, deși ești veteran, arăți încă tare bine și în putere. Sper să nu ne fitilești cu aiureala aia cu fondul genetic, cu românul care are șapte vieți în
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ultimul_bal_al_vampirilor.html [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
al armoniilor. Fiece zi - o uimire. Posedați suntem de intuiția particularului, Infinitul ne produce greață. Cum poate vocea Kostromarului? Tristețea zorilor la execuție. A amurgului pentru un om părăsit. A amiezii pentru un om flămând. Din pânza radioului - un glas hârâit. Urmașilor mei eu nu le scriu, Nu voi pleca într-un sicriu, Umblând pe două-trei picioare, Mai știi , chiar patru aripioare. Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță, Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea
URMAȘILOR MEI, COPIII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/boris_mehr_1462162668.html [Corola-blog/BlogPost/353362_a_354691]
-
al armoniilor. Fiece zi - o uimire. Posedați suntem de intuiția particularului, Infinitul ne produce greață. Cum poate vocea Kostromarului? Tristețea zorilor la execuție. A amurgului pentru un om părăsit. A amiezii pentru un om flămând. Din pânza radioului - un glas hârâit. Urmașilor mei eu nu le scriu, Nu voi pleca într-un sicriu, Umblând pe două-trei picioare, Mai știi , chiar patru aripioare. Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță, Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/boris_mehr/canal [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
al armoniilor.Fiece zi - o uimire.Posedați suntem de intuiția particularului,Infinitul ne produce greață.Cum poate vocea Kostromarului?Tristețea zorilor la execuție.A amurgului pentru un om părăsit.A amiezii pentru un om flămând.Din pânza radioului - un glas hârâit.Urmașilor mei eu nu le scriu,Nu voi pleca într-un sicriu,Umblând pe două-trei picioare,Mai știi , chiar patru aripioare.Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță,Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/boris_mehr/canal [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
și îl îngrijesc zilnic. Kafka glumește numindu-i « mica mea familie ». Situația medicală este însă critică. Din cauza durerilor, scriitorul nu se poate hrăni decât cu dificultate, slăbește enorm și deseori își pierde vocea, scoțând în schimb din gâtlej niște sunete hârâite. Două povestiri la care Kafka a lucrat pe patul de spital fac aluzie într-un mod straniu la starea agravată a scriitorului: "Un artist al foamei" descrie în nuanțe foarte vii scăderea în greutate a protagonistului pe măsură ce acesta își perfecționează
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
fum din vatră, ieși pe fereastra cu paravan de bambus, Când auzi glasul tatălui său, umerii lui Hiyoshi se înmuiară și tăcu. Yaemon avea doar vreo patruzeci de ani dar, condamnat să-și petreacă zilele ca un olog, avea glasul hârâit și aspru al unui om trecut de cincizeci. Am să-i spun tatălui tău că-mi dai prea mult de furcă, spuse mama sa, slăbind strânsoarea. Copilul își acoperi fața cu mâinile și se șterse la ochi, plângând încet. Privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ai folosit un prezervativ reciclat și când... când m-ai cunoscut pe mine? Lui Alice îi bătea așa de tare inima în piept că abia dacă-și mai auzea propria voce. —Îmmm, da, probabil. —Cum? a zis Alice cu glas hârâit. Ceea ce a șocat-o a fost felul vesel și relaxat în care Jake a răspuns. Lacrimi fierbinți ardeau în ochii lui Alice. Nu e imposibil, a adăugat el. Vocea lui Jake era zglobie, era aproape ca și cum s-ar fi autofelicitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
generatoare a glotei și, drept consecință, au ajuns în imposibilitatea de a emite sunete. ▪ Cea mai frecventă soluție este implantarea unui emițător fixat la nivelul gâtului, însă rezultatul produce mult disconfort. În primul rând că "noua voce" este, de obicei, hârâită, dizgrațioasă. În al doilea rând, emițătorul produce și sunete involuntate, uneori în momente nepotrivite. Nu în ultimul rând, protezarea aceasta este vizibilă pentru toți cei din jur. ▪ O a doua soluție este rezolvarea cazului prin exerciții logopedice cu ajutorul cărora se
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
cumpărat și lumânări, o nouă lampă de gaz și un rotogol mare de funie. Încărcat cu aceste trofee, m-am oprit, în drum spre casă, la „Leul Negru”. Ori de câte ori intru eu, cârciuma amuțește, și de îndată ce ies, izbucnește iar o larmă hârâită. Cu toate acestea, îmi propun să-mi fac o deprindere din popasurile pe aici. Blajina ostilitate a sătenilor nu mă supără. Desigur, grație televiziunii, ei știu foarte bine cine sunt. Dar și-au dat toată silința să se arate indiferenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
după o loțiune împotriva arsurilor, pentru Peregrine, a adus vestea că rețeaua locală de televiziune se defectase. Gilbert și Titus, dorind să găsească recruți pentru corul lor, au avut succes cu Perry, care avea o voce de bas aspră și hârâită, dar au dat greș cu James, care era total afon. Cu o seară înainte, reușisem să-i avertizez pe Titus și pe Gilbert să nu-i sufle o vorbă lui Peregrine despre vizita Rosinei. Și bine făcusem, pentru că dimineața n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
incinta exterioară casei: Atunci intră în colibă și pe capătu-unei laiți,/ Lumina cu mucul negru într-un hârb un roș opaiț;/ Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă,/ Un papuc e sub o grindă, iară altul după ușă;/ Hârâită, noduroasă stă în colb râșnița veche,/ În cotlon torcea motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;/ Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată/ Împlu casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se așezase apoi pe o roată de mașină, desenând de zor. Avea inspirație și nu observase silueta lui Macarie, care se apropia, decât atunci când se așezase lângă el. — Ce familie de artiști sunteți! se minunase Macarie sincer, cu un glas hârâit. Eu auzisem de la fete doar de fratele tău, dar văd că tu ai talent cu carul, băiete! Cred că pe tine nu te bagă nimeni în seamă, nu-i așa, că ești urât ca mine și mai ești și bâl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trebuie, nu-i așa? Și pun prinsoare că nu desenează ca tine! Bobo se oprise din desenat și îi aruncase o privire mirată. îi plăcea să-l asculte pe tipul ăla ciudat, cu ochi mici și pătrunzători și cu glas hârâit. Macarie se exprima răspicat și convingător, fără ocolișuri. Și era a doua persoană, după Clara, care îi vorbea de talent. — Am și eu ceva talent, dar nu destul pentru a ajunge printre cei mai tari. Sunt și cam puturos, ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
rotund. - Tréiascé Întîi Mai, Ziua Mondialé a Muncii! Megafonul hîrÎi și Șasa Își purta Încurcat privirea, Încercînd sé géseascé agéțat În vreun copac, sau deasupra vreunei ferestre, lîngé un steag, péléria de aluminiu din care se auzea vocea, dar dupé hîrÎit, aceeași voce spuse foarte familiar și blînd „Ură!” și toaté stradă se cutremuré și bucéți de cer, baloane, crengile copacilor, ferestrele deschise și steagurile au Început sé tremure și sé se amestece Între ele. Jos pe asfaltul sur se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fum din vatră, ieși pe fereastra cu paravan de bambus. Când auzi glasul tatălui său, umerii lui Hiyoshi se Înmuiară și tăcu. Yaemon avea doar vreo patruzeci de ani, dar, condamnat să-și petreacă zilele ca un olog, avea glasul hârâit și aspru al unui om trecut de cincizeci. Am să-i spun tatălui tău că-mi dai prea mult de furcă, spuse mama sa, slăbind strânsoarea. Copilul Își acoperi fața cu mâinile și se șterse la ochi, plângând Încet. Privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
jumătate: „se răsucește fulgerător cu fața-n sus, izbucnind în râs, cu ochii încă închiși, și fără măcar să-și miște capul, îmi indică zona lui inghinală, uite ce-ai făcut iar, mă animalule, mă, nemâncatule, mă șicanează Țeus cu glas hârâit, apoi mă prinde de grumaz și îmi îndreaptă brutal țeasta într-acolo, eu opun rezistență, bărbia i se ridică, tendoanele gâtlejului i se umflă, creștetul capului i se adâncește în cearșaf ca un piron care-și caută culcușul să se
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
de chihlimbar, pe care se și vedea mâncând-o împreună cu prietenul lui, lângă poarta din spatele ospătăriei. Însă nu apucă să-și scoată la lumină micul ban. Rață ajunsese acum lângă el și-i strigă drept în ureche, cu vocea lui hârâită, "Nane, ia uite-te mă, Nane, cine intră la peruchier!" Pe scândura galbenă, printre două maluri de zăpadă curată, pășeau două picioare robuste, înfășurate în piele cărămizie, și care erau absolut de neconfundat pentru orice om din București. Nane ridică
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]