39 matches
-
miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...!” Nevoie acerbă de aer, aerul care vivifică și care trezește din visare, din somn, din boală și moarte... Se cuvine aici
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...! ROMEO TARHON poet, publicist, Ziarul Națiunea Referință Bibliografică: PROZATORI PENTRU MILENIUL TREI: ROMEO TARHON - TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Prozatori_pentru_mileniul_trei_romeo_ta_cezarina_adamescu_1339833072.html [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
mori. Dar...bun e Dumnezeu! Așa că...S-auzim de bine, tată socrule! S-auzim de bine! Troznitura din telefon a fost ultima lovitură de ciocan care grăbi sufletul lui moș Ion să se gătească de plecare. Gâjâiturile se transformară în hârâituri și horcăieli. Cu receptorul pe piept, moș Ion dădea din mâini ca un înecat. Ionică se uita la el ca un tâmp. Ce, bă, ai început să mori? Rânji: Hai, că începe șpectacolu´! Dar horcăielile și zbuciumul lui moș Ion
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din întunericul nopții. Acel „Mânați, măi! Hăi! Hăi!, cu tot acompaniamentul de clopoței, tălăngi și buhai, pe fond de lătrături înfuriate, se auzea de dincolo de fereastra neagră în care îmi înfigeam năsucul
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1482509663.html [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... Citește mai mult Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele magice ale colindelor „live
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se simți foarte obosit și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/n%C4%83stase_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă scufund, mă sufoc, aer...! Referință Bibliografică: AER - proză scurtă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011. Drepturi de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Aer_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
din 30 iunie 2012 Toate Articolele Autorului JOC DE SCAUNE -tabletă- Privind panoramă vieții politice românești și asistând, volens-nolens la tribulațiunile zilnice ale oamenilor care o slujesc pe viață și pe moarte, ai impresia unui perpetuu joc de scaune, cu hârâiturile aferente, cu zgomotul îngrozitor provocat de mutarea lor dintr-un loc în altul, de către mânuitori care nu au altceva de făcut, si chiar simt o plăcere frivola în a le schimbă poziția. Măcar așa, pentru ca le place zgomotul și încăierarea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 by http://confluente.ro/Joc_de_scaune_tableta_cezarina_adam_cezarina_adamescu_1341068374.html [Corola-blog/BlogPost/358381_a_359710]
-
un cartier vechi si foarte verde din București. Stau, temporar, în apartamentul copilăriei mele. Aici, am fost fericită. Acum, totul e trist, trist, trist. Alienarea societății noastre îmi invadează pînă și amintirile. Mult zgomot, o agitație permanentă și fără rost, hîrîitul zarurilor de table pînă foarte mult după miezul nopții, hărnicia preaguralivelor femei de serviciu în zorii dimineților, puține zîmbete, dar și mai puțin, sentimentul de comunitate pe care îl aveam. În care ne aparțineam unii altora, cu bune și cu
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
și care ne-a transportat și pe noi, înghesuiți de-a binelea, la nunta mătușii mele din Huedin și numai spre seară, la ora când sosea cursa de la Oradea, numai atunci liniștea atotstăpână era tulburată, timp de câteva minute, de hârâitul unui autobuz care apuca să răvășească mațele pasagerilor în cele două ore cât dura călătoria anevoioasă pe o șosea nepavată și prost întreținută. La căderea nopții, liniștea în oraș era așa de intensă, încât până și susurul apelor sărăcăcioase, ce
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
arbori ca să scriu aceste rânduri, murmurul miilor de insecte, o clipă freamătul vântului în frunzișuri care vine slăbit din depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când, își umflă parcă în răstimpuri adierele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eu îndrăznesc să fac invenții, iar tu să scrii literatură deranjează. Oricîte rezultate am avea noi doi, acolo în instalații, mereu se va spune: "Vlad face invenții în loc să se ocupe de producție", "Vlădeanu scrie literatură în loc să..." De pe pupitru, se aude hîrîitul înfundat al interfonului închis. Îl deschid și discut cu Nelu Arbore, care-mi cere să-i transfer comanda pe automat la transformatorul de înaltă tensiune al filtrelor. Cînd răsucesc maneta, un bubuit surd se aude în interfon. Clar! mormăie Vlad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
strélucea și dintr-o daté, lîngé cea strélucitoare, o jumétate se Întunecé și frunzele de parcé s-au téiat În doué. Printre ele se vézu o pélérie de aluminiu, pe urmé Încé una și pésérele care s-au obișnuit cu hîrÎitul acestora și nu se mai temeau. Se auzi un pocnet și Șasa simți cézînd pe umér bucată de balon legat cu ațé, a cérei capét se termină la el În mîné. Șasa Încé mai simți cé balonul, despre care credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
prin pér și se opri deasupra microfonului féré sé spuné un cuvînt. Ochii lui au Început sé alunece pe mulțime. Ochii alunecau, alunecau și Anton Procofievici nu spunea nimic. Pe urmé mîna trecu din nou prin pér și se auzi hîrÎitul microfonului. - Brigadă a 3-a! zise microfonul. Unde-i Nicolai Arsenievici? A Început foiala și toaté lumea s-a uitat la brigadă a 3-a, acolo unde era Nicolai Arsenievici. - Unde-i Nicolai Arsenievici, vé Întreb! zise microfonul. Ce, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
scoase un chec de la alimentara și o sticlă de Xeres de pe vremuri, din care turnă câte puțin în trei păhăruțe de cristal. Printre vestigiile salvate ale averilor princiare se găsea și un vechi gramofon; după ce întoarse manivela se auzi printre hârâituri o voce sublimă de soprană cântând Ave Maria. A fost Ajunul cel mai frumos pe care l-am petrecut; cu toții eram reculeși, luxul lipsea, precum primilor creștini din catacombe. Am observat că prietenul meu nu se așeza, pe semne că
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
Soviany În volumul său de debut, Tratat la psihiatrie, Gelu Vlașin cultivă poemul "psiho", evocând "trecerile" printr-un cotidian derizoriu, plasat sub semnul meschinăriei și al trivialității, iar structura textelor sale sugerează "antimuzica", ele sunt orchestrații de onomatopee, scrâșnete și hârâituri, ale căror rădăcini mai îndepărtate se găsesc în Bacovia. Astfel încât poemele din volum, cu căutata lor punere în pagină (care îl determină pe Nicolae Manolescu să le numească, îndreptățit, "caligrame") au aerul unor partituri care evocă acustic o realitate ostilă
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
alpinism se afla în zona de dealuri, la sute de kilometri distanță. Ai fi zis că pe fir se dezlănțuise o furtună. Persoana de la celălalt capăt al firului țipa: „Ce? Cum?” Am ridicat vocea, o dată, și încă o dată, ca să acopăr hârâiturile și păcănelile. - Ce? Cine e acolo? întreba vocea. M-am apucat să strig: - Soțul meu a murit în accidentul de pe munte. Îmi puteți da niște detalii? Oamenii din fața prăvăliei s-au strâns în jurul meu. Mă priveau fix, fără să clipească
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
-ntinde și câștigă teren până în țările bogate, de încălzirea planetei și de alte performanțe ale tehnologiei. Papa Ioan Paul II nu mai poate umbla, dar nu se gândește să se retragă. Emite sunete nearticulate care-mi amintesc un pic de hârâitul vechiului nostru aparat de radio. Doar cardinalii înțeleg ce spune și-i traduc cuvintele, la fel cum preoții de la Delfi descifrau oracolele Pythiei. Aris nu asista la conversațiile noastre. Ele aveau un caracter strict personal. Tu conversai și cu el
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
negre păduri de fag și de conifere, dominate în fund de crestele lucitoare ale munților pleșuvi. De aci încolo nu mai era nici o așezare de om afară de colibe. Pădurile le exploata un proprietar și se auzeau lovituri de topor și hârâituri de joagăr mecanic. Ioanide întinse o pătură pe iarbă și se culcă jos, lăsând pe pietrar să vorbească cu gazda a cărei casă se zărea în apropierea bisericuței și care nu era lipsită de stil. Se vede că scopul ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întunericul dinăuntru și benzile oscilante de lumină de afară, precum și din incapacitatea de a-și imagina, în ciuda realității, o semnificație mai gravă a lucrurilor, toată întîmplarea părîndu-i o reprezentație inexplicabilă, uită să aplice recomandarea lui Gavrilcea și să strige. Auzind hârâitul ușii și văzând o umbră care sugera prin contururi mantaua de piele a urmăritului, agenții traseră cu revolverele, cu atât mai mult cu cât misiunea lor era nu de a prinde pe Gavrilcea, ci de a-l împușca. Mare le
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un târziu lacătul a cedat pe neașteptate, cu verigile rupte, și am putut privi în interior prin ușa larg deschisă. încet, am pășit peste prag, înglobat deodată în lumina sepia gălbuie, pâlpâitoare, ca într-un fum ireal. In păcăniturile și hârâiturile peliculei vechi desfășurîndu-se de pe rolă am recunoscut camera copilăriei mele, cu pereții zugrăviți umil, "cu rolul", - palmieri lângă palmieri până la tavan - cu bucle de filme alb-negru împrăștiate pe covor printre piesele prismatice ale unui joc de construcții. Foarte încet, dizolvat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
era întuneric beznă. — Aproape nicăieri, continuă Jones în beznă. Dacă însă cineva avea norocul să aibă un radio cu unde scurte, exista totuși o sursă de adevăr - una singură. Și în clipa aceea în întuneric s-au auzit pârâiturile și hârâitul paraziților de pe unde scurte, câteva cuvinte în franceză, o frântură în germană, o bucățică din Simfonia I de Brahms tremurată ca și cum sunetul ar fi venit printr-o membrană întinsă de cauciuc și apoi, tare și clar: Sunt Howard W. Campbell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe burtă; oricum, stînd așa, se simțea și mai rău. Se ridică din nou În capul oaselor, apoi În picioare. Nu putea alunga șocul, felul În care o tulburase. Taci, Vivien. Făcu un pas, apoi Înclină capul auzind larmă pe deasupra hîrÎitului Înăbușit al radioului, gîndindu-se că poate e Pamela sau unul dintre băieți În hol. Dar se dovedi că larma nu avea un motiv anume. Rămase nehotărîtă un minut, mușcîndu-și mîna. Apoi se duse la garderob și deschise ușa. Garderobul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
întunericul, observă și alte figuri, pe tânărul francez cu chip mohorât, care mereu pierde timpul în preajma pathanilor, pe Flowers și o dansatoare suedeză de prost renume, despre care femeile de la zenana au citit în ziare. — Aha! strigă Firoz. Se aude hârâitul acului de gramofon și o muzică dramatică, de pian, inundă încăperea. Pran se uită peste spătarul scaunului și vede un titlu care luminează brusc ecranul: Sylvia sau teroarea traficului cu sclavi albi Firoz începe să aplaude tare și unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu un amestec de pudră colorată, un amestec de lapte și bere de mei, oferite strămoșilor. Stă în fața unei figuri asemănătoare unui bulb, cu părul strâns în vârful capului, încercând să-și amintească dacă a mai văzut-o, când aude hârâitul unui gramofon și realizează că se află la mică distanță de tabără. Pagină separată În timp ce Jonathan este plecat, obsesia lui Marchant în privința latrinelor se justifică. Modelul original (un simplu șanț) este curând înlocuit de versiunea a doua chiar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]