56 matches
-
și pînă la tonul regizorului (tînăr din punctul de vedere al anului absolvirii facultății, clasa Cătălina Buzoianu) Sorin Militaru. Despre care nici n-au avut timp să afle mare lucru, debutul lui neîntîmplîndu-se foarte de mult. Nu un puști, bănuiesc, hîrșîit și înarmat probabil cu un tip de experiență în privința banalului și excepționalului vieții, a zonelor originale și a celor penibile, Sorin Militaru a montat la Teatrul Odeon Genocid sau ficatul meu e fără rost. O comedie radicală (scrisă în 1992
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
simt și-l mînă-n lume c-o nuia". Întorsătura frazei este mereu proaspătă, neașteptată, expresiile, ușor ironice, sînt inspirate. Rampa este rodul aceleiași revolte satirice, rostite, tocmai de aceea, dezinvolt, vioi; impetuozitatea șăgalnică a discursului e măsura de reprimare a hîrșîitului în istorie a unui mit mucezit: Avem și noi o rampă de lansare. Îi zice Miorița. Fii atent, / printre construcțiile de-acest gen, / se pare, / că-i cea mai veche de pe / continent. // Un cosmodrom în fiecare tîrlă / de oi avem
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
fost o limbă pe care n-a auzit-o până atunci. A păstrat însă o impresie generală despre ea, ca limbă vocalică: „O mulțime de vocale! Câteva marcate, eufonice. Pe scenă nu se auzeau însă prea multe. Un țâsâit și hârșâit de consonante, o cascadă întreagă, care nu mai voia să se sfârșească”. În continuare, cronicarul dramatic stăruie asupra muzicii care însoțea actul scenic. Și aici e de părere că muzica nu a fost bine aleasă, căci i s-a părut
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște sufletească impasibilă, aburită de o ușoară tristețe. Ion Zamfirescu și soția sa, Mariana Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și intrau
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
încît regia rămîne undeva în umbră. Declarat sau nu. Pitorescul situației, al locului și protagoniștilor anulează, din păcate, nuanțele și implicațiile spirituale. Adriana Trandafir este în mod evident motorul spectacolului, avînd o energie debordantă bine controlată și materializată. Cea mai hîrșîită dintre toți, păstrîndu-și însă disponibilități sufletești de "mama răniților", Anna, deși lovită de soartă, are încă o extraordinară capacitate de compasiune îmbrăcată în hainele tragi-comediei. Bine îmbibată de alcool, la limita vulgarității, Anna și-l ia pe Bachus aliat pe
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
mai rămas/ decât disperarea atunci când te văd/ și se videază singure cu dispreț/ pentru ele și pentru tine" (ibidem). an fine, materialitatea devine mortuar delicată, grațios fantomală, precum o ultimă concesie făcută visului "poetic": "Era aidoma unui disc de patefon hârșâit,/ cu sunete dintr-un alt veac,/ dintr-un alt material,/ dintr-un alt fel de a pune un picior ănaintea altuia,/ dintr-o altă mătase./ Doar uneori părea că tresare și cu dulceața/ la zbaterea an cerneluri/ și verbe colțoase
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
bizare sau a unei vietăți atipice, nerepertoriate încă în atlasele de specialitate. L-am urmărit de mai multe ori, abătîndu-mă din drum, fără vreun gînd și fără vreun scop anume. Ca să nu mă apropii prea tare îmi sincronizam pașii cu hîrșîitul prelung al bocancilor lui scîlciați și fără șireturi, iar cînd el se oprea să-și mai tragă sufletul și să-și mai șteargă, cu latul palmei, transpirația care îi șiroia pe față, mă opream și eu prefăcîndu-mă că-mi leg
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
invaziile armate e o performanță. Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea stridentă a abordării registrului reflexiv: "Doar un insignifiant ce își întoarce atitudinea este un ipocrit. Iar ipocriții au o singură
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
durerilor’’ (Tomba - p. 35), care se simte apăsată, asemenea unei păsări cu aripile frânte, dar, în același timp aspiră către un infinit, spre o nevoie de a redescoperi ceea ce ploaia spală, biciuind cu ropote în toba timpului, nisipul aspru și hârșâit al mizeriei umane. Iar aspirația către infinit, merge la Ayten Mutlu de la extazul luminii la agonia umbrei și a tenebrelor, până la denudarea elementului primordial al însăși existenței umane: apa, acel ocean universal. Și de la aceasta până la drumul destinului nostru, biete
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
A. Gh. Olteanu O gașcă de băieți joacă baschet în jurul unui stâlp de telefon de care au agățat o scândură cu un coș. Picioare în mișcare, țipete... Hârșâitul și râcâitul ghetelor pe pietrișul de pe alee pare să le catapulteze glasurile în aerul albastru și umed de martie, sus, deasupra cablurilor. Rabbit Angstrom, îmbrăcat în costumul lui de lucru, urcă pe alee, se oprește și urmărește jocul, cu toate că are
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
sâni, încet, ca într-o mângâiere, până ce vârfurile degetelor trec de linia blugilor, apoi, se oprește. Nu știe dacă să continue, cred că e surprins că nu-l oprește nimeni. Și eu sunt la fel de surprinsă. Ia uite, îi aud vocea hârșâită, chiar e beată. Stăm câteva clipe nemișcați. Mi se pare că tot universul se reduce la mâna aia pe mine. De ce nu reacționez? Apoi, nu știu cum, cheile îmi cad din geantă sau, poate, din buzunar. Cineva le ridică. Mâna taximetristu lui
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Împăratului, iar aceasta tresări și bătu În retragere, odată cu geamăna ei, oprind visul care se proiecta pe partea cealaltă. Nechezăturile cailor se pierdură printre firele mopului care executa șarje pe coridor, iar sunetul goarnei și zăngănitul de zale trecură În hârșâitul metalic al găleții Împinse cu piciorul. Împăratul se ridică În capul oaselor și oftă. Își azvârli brațele deasupra capului, dar nu pentru a comanda o contraofensivă Împotriva Universului care complota Împotrivă-i, ci doar spre a-și Întinde corpul rotofei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate gol, tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna care ținea mânerul de plastic verde al foarfecii de grădină, iar Alan auzea în minte hârșâitul asurzitor și rău-prevestitor pe care îl scotea foarfeca mânuită de femeie. Bull fremăta sub Alan. Iar Alan simți cum penisul alunecă afară din scobitura genunchiului lui Bull cu ușurința dată de lubrifiere. Bull se luptă să se rostogolească pe dușumeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și păzitorii bunelor moravuri erau deja În pat și polițiștii Își puteau Întoarce liniștiți privirea În altă parte, o dădeau pe filme porno. CÎnd bătea ora douăsprezece noaptea, imaginea cu Charlie Chan sau Gene Autry Îngheța brusc, se auzea un hîrșîit strident, filmul mai pîlpîia scurt cîteva fracțiuni de secundă, apoi se oprea păcănind la mijlocul bobinei. Urmau Întunericul total, cîteva scurte momente de tușit și foșnit, după care proiectorul se Însuflețea iar cu un zumzet, și pînă și sonorul părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
clevetiri, dând chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hârșâită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încâlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întâlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișându‑se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a uitat scurt la ceas. Acum, micul meu orfan, e vremea să te duci. — Dar ce-i clădirea asta de fapt? a Întrebat Adam făcând primii pași. — E un hotel. Hotelul Java. După numai câțiva pași, a auzit În urmă hârșâitul unui chibrit care se Încăpățâna să se aprindă și aceeași melodie fluierată de-a lungul zilei. — Nu uita, i-a strigat Din În sfârșit, fii calm. Fii tu Însuți, micuțul meu orfan. Sunt convins c-ai să te descurci. Întoarce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a muncit în zadar... Nici tu sârmă, nici tu cablu, nici tu microfon, nici pastiluță... Că doar n-o fi visat că l-a văzut pe Timpan cu mosorul lui în uscătorul de la intrare, că a auzit cu urechile lui hârșâitul sârmelor prin pereți... Nu... nu încape nicio îndoială, era cât se poate de conștient... Și-apoi, cum se face că râzâtorii și prăpăstioșii sunt la curent nu numai cu discuțiile din casa lui, cu șoaptele din dormitorul lui, ci până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vădind, că viața e plină de necunoscut, că trecutul a fost o realitate, prezentul, tamponat între trecut și viitor, există și că, dacă nu dăm, din neatenție, colțul, multe și năstrușnice surprize ne așteaptă, cât am fi de hâtri, de hârșâiți, hotărâți a nu ne mira de nimic. P.S.: Aflăm în ultimul moment că Nessie a fost văzută în zona nordică a lacului ei dimpreună cu patru pui în hârjoană, ce vor fi, de asemenea, capturați în aprilie viitor. Incredibil, ni
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
mai departe. Se deplasa încet, cu mișcări line, atent pe unde calcă, ca să nu facă zgomot. Vuietul râului subteran rămăsese în urmă, acum liniștea era deplină. Pereții înguști îl apăsau, ar fi trebuit să audă zgomotele ciocanelor de abataj ori hârșâitul lopeților cu care încărcau pietrele. Două cazmale și un târnăcop zăceau pe jos, chiar lângă vagonetul pe care îl găsiseră în mina părăsită și pe care îl foloseau și ei ca să scoată materialul excavat din grotă. Dincolo de acesta, galeria mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clevetiri, dînd chiar impresia că el Însuși le Întețea. Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-mi cum. Celălalt Încuviință, iar mâna sa se deplasă Îndărătul mecanismului. Undeva mai jos, Într-un punct pe care poetul nu-l putea zări, din mașinărie ieșea o tijă cotită. Alberto o apucă și Începu să o Învârtă, scoțând un hârșâit metalic. - Cotul acesta Încordează o spirală de oțel. Așteaptă. Mâna sa efectuă o duzină de rotații. Dante avea senzația că, la fiecare rotație, rezistența oțelului devenea mai puternică. În cele din urmă, Alberto păru satisfăcut. De partea opusă a cotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se lumină într-un zâmbet larg, universal. - Lucky! își scoase el o poză, pusă bine în spatele legitimației de agent federal. Iată că totuși aveau ceva în comun. Doamna Popa lăsă pe măsuță poza Contesei și împinse peste ea, cu un hârșâit crispant, ceașca de cafea. - Buf! Caput! Tramvai! Contesa... și își duse o mână la gât. Finiș! Ochii lui Smith se umeziră și o lacrimă îi mângâie duios mustața. Undeva în buncărul F.B.I.-ului, camaradul lui Smith o sună pe nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din urechi. Deja se transformase Într-o plagă cu crustă. Stătea așezat pe o cutie de carton și de sub el se vedea scurgându-se urina. — Și tu ești japonez? l-am Întrebat. — Normal“, mi-a răspuns el cu o voce hârșâită. Numai un japonez ar putea vorbi japoneză așa de bine. — N-am aspirine, dar, dacă vrei, am somnifere, i-am spus. — N-am nevoie, a scuturat din cap pletosul. — Ți s-a Întâmplat vreodată să-ți spargă cineva dinții În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vieții omului un nou sens? Oare unde sunt îndemnurile la ridicarea anticelor piramide, sau a Coloseumului, a Romei, a Sarmisegetusei? Onomatopeicele interpretări ale căderii cu greutate ale târnăcopului, „trosc”, crăpând rigida piatră de granit, sau a ciocanului, „poc”, nivelând ceea ce „hârșâitul” pietrei abrazive urma să dea finețea obiectului prelucrat. Îndemnul la muncă este total, nu particular, este tot ceea ce omul a întreprins ca activitate conștientă în desăvârșirea sa. Literatul nu are somn nici liniște până ce creația lui nu se desăvârșește. George
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
autorul acestei cronici literare, pentru a o mai răsfoii încă o dată, pentru a ne mai întâlni din nou cu blândul și înțeleptul, domnul Busuioc, dar și cu Învățătorul și Preotul din romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, exemplu de „binom hârșâit”, în care cele două personaje se „mănâncă „ între ei. Pătrundem și în sufletul domnului Vucea. Cunoaștem astfel sute de învățători și de preoți, unii cunoscuți de autorul cărții din realitatea trăită de el. În finalul acestei Cronici literare nu putem
„LUMINILE SATULUI ROMÂNESC – DASCĂLUL ŞI PREOTUL” DE MARIN POPESCU DICULESCU de AURELIA DUMITRU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342230_a_343559]