155 matches
-
ani”; iată două dintre ele: „Olteanul care e hîtru/ Vinde umorul la litru,/ Dar Saizescu, glumeț de soi,/ Îl dă pe gratis, la butoi”; „Cum te știu poznaș, ghiduș,/ Vei fi iar spirit jucăuș,/ Convocînd pe scenă-ndată/ Să rîdă hîrb de oală spartă”; 4. Pe coperta III, trei fotografii color: „Geo Saizescu la Doctorat! Asistat de soție - prof. Avi Saizescu, prof. dr. Ion Spânulescu, Rectorul Universității «HYPERION», și prof. dr. Florin Zamfirescu, Rectorul U. N. A. T. C., și...” „aplaudat de
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
de carii ca orice suflare de viermi? cu opt găuri si arsă în foc, ocarina e-o replică-n miniatură a trupului stând pe cenusă - el însusi aducându-se ardere, zisă de tot? stii ce-i spune, când se întâlnesc, hârbului oala spartă? răspuns: „ocărăste-L si mori!"
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
Ai strâns cerneală din toate călimările Și ai umplut fântână pribegiei S-adape lutul sterp în care-mi cresc cuvintele Sa-nece ciutura melancoliei. Doamne! Ai strâns sihăstria pădurii și-a haiducilor vină Si-ai făcut pântec de liniște S-adune-n hârbul de ură chirpic de hodina S-adoarma războaie pe tăcutele flinte. Doamne! Ai strâns în ulcele sămânță de ler Si-ai sadit-o în tâmpla mea arsă Sa-nfrunzeasca mlădițe pe lujer de fluier Din dor și jelanii rămase acasă
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
post de însoțitoare. Ne-am spionat reciproc câtva timp, am intrat și am ieșit din apă de mai multe ori până să îndrăznesc să le abordez pe motiv de muzică bună de la posturile turcești prinse mai cu înlesnire pe litoral. Hârbul meu de radio închiriat se dovedea de ajutor în captarea atenției tinerelor fete, mai ales că dădusem într-adevăr, pe scală, peste o muzică grozavă la Ankara. Le-am chemat s-o asculte, astfel făcând cunoștință cu nereida Marina Greceanu
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
uităm că Rogojin, complice principal al autorului, o snopește, literalmente, în bătaie! Bravo, Rogojin! Să fim atenți, foarte atenți la tot ce spune Ippolit! "...nu pot nici să-l iubesc și nici să-l respect pe prinț..." * "...un sfredel...", "...un hîrb de tuse...", "...sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare...", iată cîteva din complimentele făcute lui Ippolit! Și totuși, sincer să fiu, mi-e mai simpatic decît Mîșkin!! Minunată replica Aglaiei în întîlnirea ei cu Nastasia Filippovna: "Dacă ai
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
parchez aiurea, nu o mai fac. Merg până unde reușesc să parchez corect, cu plata sau fără. Nu am pretenții la locuri de parcare, pentru că am văzut că nici occidentalii nu au astfel de pretenții. Unul mi-a parcat un hârb în fața garajului, desi stradă era liberă. După două zile am chemat Poliția, împreună cu serciul de ridicare auto. Nu au putut ridică mașină fiindcă nu avea plăcute de înmatriculare, doar au mutat-o vis-a vis. Proprietarul și-a luat mașină
Problema parcărilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82544_a_83869]
-
spân, ce-ngână cu preoții tropare, ți-a mângâiat un deget, plângând, în postul mare. Am iscodit magiștrii ursitelor și-n carte, Să aflu cine suntem, ce-am fost, în doi și-n parte, Dar m-am ales cu-n hârb de ghicitori deșarte. Când orbul ne-a atins cu-n deget plin de rouă, A scos, zâmbind, din traistă, un măr tăiat în două.
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
cu Grigore Vieru și încă un prieten al lui Cezar nu mai țin minte cine. Nu a mai fost să fie...l-am așteptat (o “mâna” de prieteni adevărați) la Spitalul de Urgență Floreasca, unde a fost adus de un hârb de helicop ter (chiar în ziua aceea trebuia să i se facă revizie !), ciano zaț deja. Defibrilările și masajele cardiace nu au mai ajutat la nimic inima poetului nu a mai vrut să bată. Ce greu mi a fost să
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
să ne facă lucrul așa cum li-l cerem?... De ce sunt atât de mulți profesori care-și fac treaba de mântuială, obligându-ne să ne "medităm" copiii contra cost?... De ce autoturismul "Dacia" - simbol al nivelului nostru tehnologic și economic - este un hârb atât de jalnic ?... De ce, când suntem intervievați pe stradă în legătură cu atribuțiile instituțiilor statului, dăm răspunsuri atât de tembele?... De ce unii dintre noi năvălesc în capitală să răstoarne guverne și să-i "pedepsească" pe intelectuali cu bâte preistorice?... Dacă suntem atât
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
și ne explică că, dacă sunt ruginite, e semn că trebuie plimbată cât mai mult, ca să se ducă rugina și să înceapă, biata de ea, să funcționeze normal. A, am uitat să zic că, la frânare, scotea niște sunete de hârb care nici la REMAT n-ar fi avut ce căuta, darămite pe șoselele patriei. S-a dovedit că aveau dreptate oamenii experimentați și că, odată scoasă la plimbare, a început să-și recapete funcțiile vitale. S-au stins becurile amenințătoare
Surpriză – dacă ai maşină, e musai să mergi cu ea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18211_a_19536]
-
mă omoară, Ca leii ce apucă și zbiară, Cu gurile rînjite, pre hiară. Și ca apa fui vărsat afară, Și oasele mi să rășchirară. Inema-n zgău mi să veștezește, Ca o ceară cînd să răstopește. Mi-i vîrtutea ca hîrbul de sacă, Limba-n gingini lipită să-neacă. Și m-ai lăsat, Doamne-n țărna morțîi, Și cînii mă-ncongiură cu toții” (Ps.21). În astfel de versuri, care prefigurează mari piese ale poeziei românești din secolul XX, expresivitatea stilului atinge cote
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
strânge.) Stai liniștită. Ana: - Cioburile aduc noroc... la tine acasă!... Auzi la el!... Mă plouă în casă și să stau liniștită!... Ce fac acuma? Rareș: - N-am spart nicio fereastră... Ce tot... Ana: - Da ce-ai spart? Rareș: - Un... ci... hârb... de oglindă... Ana: - (Se ridică în capul oaselor.) Oglinda! Oglinda lu’ Ionel!... (Plânge.) Când își tăia mustața! Era...o icoană pentru mine! Rareș: - Mamă! te-ai ridicat singură!...(Ana cade la loc.) E... fantastic!... E... Mâine... poimâine... cobori!... Mergi!... Ana
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
dulce. Păi... e trecut de 8, catadicsi ea să dea răspuns, fără să se uite la ceas. Phii, exclamă Bărzăunul clătinînd din cap. A întîrziat peste 20 de minute? Oare de ce? Eu știu?... O fi avut, poate, vreo pană... Că hîrburile de pe traseul nostru... mamă, mamă! Mai bine le-ar duce pustiului de pe-aici, ori ar face borș cu ele! Iar pe șoferi să-i tragă pe râzătoare, că tare-s ai focului! Păi nu? Bărzăunul se umflă de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
astădată nereținute: "Încep manevrele de toamnă / vulpile schiaună prostituatele se retrag sub plăpumi / nici negustorii de rachiuri și nici parlamentarii gureșii / nu rămîn cu mîinile împreunate pe pîntece // cătina ciorile imploră protecția brumei atîtea / și atîtea ființe se ascund în hîrburi pînă / și teoriile filosofice intră-n talazurile putrefacției" (Bubuie pălăriile). "În multipla desfășurare de sensuri a titlului, notează Cornel Ungureanu, semnatarul unei admirative prefețe , am putea descoperi și semne din amurgul imperiului agonic , atît de legat de manevrele de toamnă
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
sînt cercetările lui în istoria Bucureștilor, aceea pe care au uitat-o pietrele, dar o mai știu oamenii. Oameni și case, nume și străzi, dealuri și vii fac identitatea orașului, de june berbant și, mai pe urmă, de bătrîn păstrîn-du-și "hîrburile" la fereală, printre blocurile "noii or-dini". Istorisirea începe cu Domnul Tudor, în 19 martie 1821. Mersul pe poduri, casele unde a poposit (fotografia uneia dintre ele, aparținînd în epocă stolnicului Giani Oră-șanu, e reprodusă în carte) dau prilej de incursiuni
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
farmecul personal al celor cinci interpreți: Ioan Pop, liderul trupei, poliinstrumentist și virtuoz "țâpuritor"; Ion Covaci, mânuind vioara cu dexteritatea unui Jimi Hendrix rural și neezitând să danseze pasional, în pofida celor 68 de ani împliniți chiar pe parcursul turneului lusitan; Dumitru Hârb - celălalt "ceteraș", la fel de abil improvizator ca și primul; admirabilele vocaliste (și percuționiste!) Anuța Pop și Voichița Tepei, într-un tandem de o reală feminitate, iradiind nu doar forță muzicală ci și vitală. Reprezentațiile au fost însoțite de expoziția Joc de
Evenimente muzicale românești la Lisabona și Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9171_a_10496]
-
cele mai mari erau așzate cu fundurile spre interioriorul Încăperei maiorul Marin Apostu le sparse cu patul armei, fără a găsi ceea ce căuta. Peste Ștefan, care mai mult mort decât viu uitase până și să mai respire, căzură cioburi și hârburi mari de oale. Jandarmul Încercat de altădată reapăru, iar rapida sa putere de analiză decretă că un om nu ar fi Încăput În nicio oală, oricât de mare! Înseamnă că maiorul căuta altceva, mai mic decât un om! Victor rosti
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
iarna care se ducea era doar schimbarea direcției vânturilor. Ca să-l mai înveselească puțin pe Petrache, Costăchel l-a întrebat într-o zi: Măi Petrache! Tu știi ce scrie pe fruntea ta? De unde să știu? Colivă, scrie Petrache! Colivă! Râde hârb de oală spartă - a răspuns Petrache, cu un crâmpei de zâmbet răsărit în colțul gurii... Și atât. Vara i-a găsit cu rândurile subțiate... Mulți deținuți nu au mai apucat să-și încălzească oasele rebegite la soarele verii... O coloană
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
hodinească oleacă înaintea coborâșului, convoiul tocmai intra pe pietrele târgului. Dumitre, ia o piatră în gură, că de mâine o înțărcat bălaia. Adio cărăușie! La târg ai să mai vii din când în când - doar după gaz și sare. Râde hârb de oală spartă. Tu n-o să faci la fel, Pâcule? Apoi să ne ție Dumnezeu sănătoși, că la târg vom veni ori de câte ori om vrea, dar colea cu șarabana pe care am să mi-o fac - știu eu o covălie - și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că tot n-a fi cu supărare.> - a adăugat Vasile Căpitanu. <Asta-i drept, Vasile... Numai că pentru tine zilele cu căpităneasa cea focoasă nu se vor mai întoarce. Și chiar dacă s-ar întoarce, tu nu mai ești decât un hârb acolo.> Atunci Vasile Căpitanu a sărit țanțoș: <Să nu amestecăm lucrurile, Ioane! Atunci era atunci și acuma-i acuma! Numai că hârb încă n-am ajuns, de vreme ce încă mai fac față prispei tale! Când n-oi mai putea urca pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cea focoasă nu se vor mai întoarce. Și chiar dacă s-ar întoarce, tu nu mai ești decât un hârb acolo.> Atunci Vasile Căpitanu a sărit țanțoș: <Să nu amestecăm lucrurile, Ioane! Atunci era atunci și acuma-i acuma! Numai că hârb încă n-am ajuns, de vreme ce încă mai fac față prispei tale! Când n-oi mai putea urca pe prispă înseamnă că eu nu mai sunt Vasile Căpitanu, ci Vasile Grindei și pace!>... Și uite așa, încet încet, Dumnezeu i-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Așa că ești bine venit. Intrați, oameni bun, pentru că nu-i vreme de stat la poartă nici dacă te-ai duce la fete. Vorbești de lucruri sfinte, Dumitre. Vorbesc, fiindcă încă sunt verde, Pâcule. Verde ca iasca din punga mea. Râde hârb de oală spartă. Noi am venit să vă povestim prin câte am trecut de când nu ne-am văzut - a intervenit Hliboceanu în disputa hazlie între cei doi. Mă bucur că te-ai pus pe picioare, omule. Am fost tare îngrijorat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tapează părul roz peste ureche și zice: — Veniți după mine. Cu palma deschisă, scrijelește o săgeată pe tăblia unei mese. O măsuță de joc Sheraton cu incrustații de alamă filigranată, după cum scrie pe etichetă. Acum nu mai e decât un hârb. Mergând înainte, Helen Hoover Boyle zice: — Ar fi fost mai bine dac-ați fi lăsat baltă toată chestia asta. Chiar nu e treaba dumneavoastră, zice. Pentru că sunt doar un reporter, asta vrea să spună de fapt. Pentru că sunt un reporter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o stare de încordare. Nu înțelegea care era cu adevărat rostul acelei stagnări, ce se schimbase, de unde oare atâta apatie. De dimineață o văzuse pe Ioana, femeia de serviciu de la birouri, o brunetă mică și foarte vorbăreață, picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa ghetelor cutate și jerpelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-și găsea locul. ― Mami, cât e ceasul? ― Abia e ora șapte și trenul sosește la ora opt. Ai tot timpul. Când ajungi În gară, caută o birjă. Arvunește-o, că dragii noștri n-o să aștepte tramvaiul. Știi cum merg hârburile astea. Ca niște oi rătăcite... ― Am să caut un birjar de Doamne-ajută, că o dată vin mama Maranda și tata Toader să-și vadă nepotul... Eu am s-o pornesc apostolește către gară, să mai iau o gură de aer, că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]