78 matches
-
bădică, mâne ți se-mplinește anul, ia-mă și pe mine cu d-ta, că ți-oi fi de mare folos. Eu te voi scăpa din multe primejdii pe care ți le gătește baba.“ Ea scoase din fundul unei lăzi hârbuite și vechi o cute, o perie și o năframă. [...] de dimineață i se împlinise lui Făt-Frumos anul. Baba trebuia să-i dea unul din cai și-apoi să-l lase să plece cu Dumnezeu. Pe când prânzeau, baba ieși până în grajd
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1494060691.html [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
niciodată să aflu, și probabil că nu știe nimeni, de la ce i se trage porecla. Stăteam odată în stația de autobuz și dinspre cimitir a coborît cu mare viteză o caricatură de mașină, un fel de corcitură între un Trabant hîrbuit și o Volgă antideliviană, și madam Jorjet, care se ducea la oraș, gătită ca o cucoană, a început să-l blesteme pe șofer: “ ... vedea-te-aș cu roțile-n sus, arză-te-ar focu să te arză de nenorocitul dracului
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_36_42_ioan_lila_1339754236.html [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
nimerisem orientându-mă după niște repere dinainte alese. Mulțimea de binevoitori se repezise să-mi calce pe urme, strigând și gesticulând. De undeva se făcea auzit sunetul unei mașini de intervenție. Spre norocul meu, tocmai trecea prin fața parcului un tramvai hârbuit, în care mă urcasem cu ușurință din mers, grație abilității dobândite în copilărie, pe când mă dădeam la vale cu vagonetele de transportat var rezidual pe linia cu ecartament îngust a fabricii de sodă din O.M. (Abia atunci îmi amintisem
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Popas_in_ciclade.html [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
-ntorcea - de unde știa? În orice caz, cu 5-10 minute înainte, Bălan se ins¬ta¬la în gura Uliței Cimitirului, uitându-se din când în când pe drum în sus, spre casa lui Dinică Șandru, de după care trebuia să apară autobuzul hârbuit condus de Nelu lu’ Potcoavă - un alt Ion Teșcuț după numele ade¬vărat -, autobuz care i-l aducea pe stăpânu-său acasă. Azi așa, mâine așa, a observat și lumea obiceiul ăsta al lui, iar Bălan al nostru a început să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
venit Moartea. Să nu întârzii!” O, Doamne, și cum toate Elenele, nu doar cea mai celebră din Iliada, au tot întârziat, Menelaos s-a întâlnit, el singur, cu Bătrânețea, cu Iarna, cu Moartea, alergând spre golfurile Mării Egee cu „Mercedesul” lui hârbuit, ca o corabie veche dezgropată din valuri. Un alt îndrăgostit, Andreas Embirikos, suprarealistul născut odată cu veacul 20, în portul Brăilei, ținea să măsoare vârsta plantelor: „Totdeauna în mijlocul lucrurilor tensionate Totdeauna în mijlocul florilor hibernale din casă Tremurătoare ca tinctura de iod
Din nou despre poeții greci by Ion Brad [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
spera să-și facă treaba cu ei. I-a cumpărat toamna când erau încă niște juncani ne învățați să tragă în jug, dar asta nu l-a descurajat pe Colorado. O văduvă din sat i-a oferit un car cam hârbuit care necesita multe adăugiri. Uite așa a reușit să-și înjghebeze un utilaj necesar pentru întreținerea celor vreo 4 hectare și jumătate de pământ pe care îl avea, dar și pentru un mare ajutor dat gospodăriei. Lucrul la câmp se
BELDIE; ÎNTÂMPLĂRILE COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 by http://confluente.ro/Beldie_intamplarile_copil_mihai_leonte_1375087456.html [Corola-blog/BlogPost/340531_a_341860]
-
o lună l-a făcut ca nou și-apoi l-a pus la treabă. N-avea carnet, așa că a trebuit să plătească un șofer. În scurt timp, a reușit să-și scoată banii investiți. Apoi, a cumpărat un buldozer. Tot hârbuit, ca vai de el. Cu chiu, cu vai, l-a reparat și pe-ăsta și după câteva luni a scos banii înzecit. După vreo doi ani, a cumpărat primul gater. Apoi a investit în turism. A deschis o pensiune la
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Dan_petrescu_1396439456.html [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
o mînă de țărnă-n ochi. De-acuma copiii și nepoții să-mi trăiască și să se bucure de lume, că eu mi-am trăit traiul, mi-am mîncat mălaiul”. * Căutînd prin podul casei, dau peste o lămpiță: veche-veche și hîrbuită, cu burlui subțiratic. O lăsase mama acolo cu hăt ani în urmă. La vîrsta ei, mama nu e adepta societății de consum. Ea are concepția tradițională a țăranului, care nu aruncă nimic, el repară, cîrpește, adună prin poduri, prin magazii
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Niste_amintiri.html [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
într-o birjă cu un cal. După moartea ei, Ion Păun Pincio a văzut într-o dimineață pe Strada Teatrului din Botoșani niște obiecte scoase la licitație: „o canapea, vreo două sofe, niscaiva cărți și câteva lucruri, toate vechi, toate hârbuite, care grăiau lumii de sărăcia, de mizeria” în care a trăit Henrieta Eminovici, sora poetului. Singurii supraviețuitori ai poetului au rămas Aglaie Drogli, căsătorită între timp cu Gareiss von Dollitzsturm, Aglaia a fost al optulea copil, născută la Ipotești la
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1464499205.html [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
oameni veniți de peste munte ori de plin alte părți îndepărtate care astfel se înfățișau la „dom Gavrilă” care încă din tinerețe ținuse școala înființată și menținută numai prin strădania lui și unde, în singura încăpere erau patru rânduri de bănci hârbuite, fiecare an cu rândul lui iar în afară de abecedarul care se transmitea din an în an, restul materiilor erau predate verbal. Ca urmare, de câte ori primeau vreo scrisoare se înfățișau imediat la tataie care le citea „cartea” - cum o numeau ei - și
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/constantin_stefan_selaru_1418364087.html [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
peste asta cu ajutorul lui Dumnezeu.” Într-o altă curte, pe un petec de pământ ce se ridica mai sus de apă, era un crâmpei de gard. Pe el atârnau niște velințe din care se scurgea noroiul gros. Casa era toată hârbuită, apa până la genunchi. “Ai mai putut să îți salvezi câte ceva?” am întrebat-o eu pe femeia care se uita la mine cu ochii plânși. “Am dat fuga cu câteva țoale în brațe pe la niște oameni, dar nici nu știu ce am apucat
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_1398797488.html [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
după cum, timp de peste 50 de ani, nu am fost invitată niciodată să onorez vreo festivitate dedicată poetului. Din noaptea Sfântului Andrei s-au păstrat doar trei poezii ale coșmarului care acum devenise datină. Labiș se așezase turcește peste pătura patului hârbuit, dar ospitalier, umbra lui din profil apare clătinându-se pe peretele văruit („Umbra mea își clatină/ Limpede var/ Vine ca o datină/ Noaptea de coșmar"). Aurel Covaci se așază, în poziția lui Buda, în fața poetului și își desenează unul altuia
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Stela_covaci_moartea_lui_nicolae_labi_stela_covaci_1329878388.html [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
ca printr-o gestică sobră să nu facă notă discordantă cu minunatul decor natural...”". Pelicula nu depășea 5 minute, fiind de fapt o "filmare", un "filmuleț". Este lăudabilă activitatea acelor minunați operatori ai epocii care cu acele „minunate” aparate demodate, hârbuite uneori, cu laboratoare rudimentare de prelucrare a peliculei, cu condiții de lucru nu tocmai bune, au oferit singura „bază tehnică” pentru realizarea primelor încercări de realizarea unor producții cinematografice românești de către minunații împătimiți regizori ai noii arte." Primele "filme românești
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
se petrece împrejur. Trecu un brec încărcat de copii. Apoi iar căruțe cu ciobăie și cuști, perne acoperite cu țoale, porcul guițând în codârlă și câinele legat cu frânghie, șchiopătând alături. Vehicule de toate neamurile: care de fân și trăsuri hârbuite, briști și docare, furgoane militare și chesoane, câte o baterie cu tunurile trase din greu de opt cai, apoi un escadron de tren, infanteriști și cârduri de vite, dar mai cu seamă căruțele cu stranii și clătinate arhitecturi de bagaje
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
umed, imposibil de dat jos. Era atât de mult zgomot de la strigăte și de la motoarele lor vechi care huruiau în timp ce mașinile se căzneau să se așeze în șir încât m-am strecurat și eu ușile din spate ale unui camion hârbuit și, dând o mână de ajutor unui tip să încarce scândurile pentru bănci și să întindă o foaie de cort pe deasupra lor, m-am alăturat și eu acestei adunări în lumina amurgului. Iar acum, nu eram decât la câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
totul ca să se poată însura? Înainte să plec era înnebunit să se însoare cu Cissy. Dar mobila era veche și polacul ăla nu putuse să-i dea mare lucru pe ea. Cât puteai să plătești pentru o sobă de bucătărie hârbuită? Sau pentru niște paturi și mai vechi; iar mobila tapițată cu piele pe care când eram copii ne dădeam de-a dura? Era de pe vremea setului Americana de la Rameses, din secolul trecut. Poate că tata fusese cel care o cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
stare să te omoare. Poate că ar trebui să vin și eu cu tine și să am grijă de tine. Vrei? Mersi. Nu vreau decât să fiu singur. Nici el nu voia să vină cu mine de fapt. Autobuzul cel hârbuit a scos brusc un sunet, ca o armată de mașini de cusut dintr-o hală. Prin gazele de eșapament, imaginea catedralei apărea de parcă ar fi fost reflectată în oglinda unui râu. Plec, a spus Iggy. Nu uita, m-a avertizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Avocatul nu fuma. De când se prenumăra conștient printre semeni, acesta nu trăsese nicio pipă-ntreagă, preferând comoditatea înțelegătoare a statutului de fumător pasiv. Nonșalant, Dănuț proiectează bățul de chibrit folosit, în direcția plitei, dar nimerește total aiuristic, într-o tigăiță hârbuită și arsă, de tinichea, unsă de jur-împrejur cu ulei de gătit și cu funingine, pe fundul căreia se ițeau, semi-solidificate, resturile unui prânz frugal, complet nesănătos: O coajă de franzelă și câteva jumări și cioturi lucioase, vitroase, aproape negre, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pat o oliță de noapte. Episodul doi. Cehoslovacia. La sfîrșitul lunii august a anului lui Dumnezeu 1989, la ora 4 dimineața, un grup de 14 tineri tovarăși turiști Își Întîlnește ghidul, În parcarea hotelului Jiu din centrul Craiovei. Un microbuz hîrbuit al Biroului de Turism pentru Tineret urmează să-i ducă la aeroportul Otopeni de lîngă București. E Întuneric și răcoare și, dacă ar fi să folosești un epitet pentru toată afacerea, ai putea spune „misterios“ - dar cred că „adormit“ ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ți-a halit Box rezerva de zacuscă din cămară, țipă Vlad rîzÎnd. Ies plouat, fără alte efuziuni, cu inima sfîșiată de tristețe. La 7.30 dimineața, sîntem deja În curtea garnizoanei din Hațeg, după ce ne-am afumat Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În spate muntele cu piscul Înzăpezit. Se adună baterii de la toate unitățile din jurul orașului. Cu toții veți forma o unitate nouă, ne spune ceremonios un maior, după ce sîntem aliniați În careu. N-avem de ce să fim mîndri, sîntem cu toții convinși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
253 În acest punct, putem observa ceea ce îl deosebește pe Zola de Balzac, căci naratorul nu caută să se ascundă în spatele poveștii. Astfel, în celebra descriere a pensiunii Vauquer: Ca să arăți cât este de vechi acest mobilier, cât este de hârbuit și putregăit, mâncat de vreme, olog, chior și schilod, clătinându-se la fiecare mișcare și gata să își dea duhul în orice clipă, ar trebui o descriere care ar lungi prea mult această povestire și pe care cititorii grăbiți nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și comunicațiile în oraș, motiv pentru care Hodocin se deplasase în zona montană a Tarcăului, unde și aflase piatra potrivită și necesară pentru înlocuirea vechilor pavele prismatice din lemn de pin, aflate, după numai trei ani de folosință, în stare "hârbuită"2. Nici rezervoarele de apă ale orașului nu mai corespundeau cerințelor, din punct de vedere cantitativ, reclamând deschiderea unor noi izvoare, ca și curățarea și reamenajarea celor vechi de la Aron Vodă (Aroneanu) și Șapte Oameni. La 11 ianuarie 1851, Mihalic
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pod, calmul fluviului care-și cunoaște albia certă, micile bulboane, și ele turbulențe discrete, abia clipocind Înșelător, sînt brusc perturbate de vacarmul În care marfarul trece pe pod. Nu doar șirul de vagoane de metal al unui tren de persoane hîrbuit, ci amestecul impur de cisterne, platforme și containere hodorogite În număr greu de socotit trece clătinîndu-se periculos pe podul care, cu zgîlțîiala lui epileptică, acompaniază și mărește vacarmul perindării. Cele două curgeri sînt absolut contrastante. Exhibiționismul plin de tupeu al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În umilința și discreția ei, ea se oferă doar, prin oglinda picului de apă scursă de pe streașină, pe care Încă Îl mai poate păstra, celebrării soarelui. Scena-n sine este ancestrală: existența permanentă sub streașină, recurgînd la recipiente uzate și hîrbuite, dezafectate de la utilitățile lor primare, a cîtorva captări de apă din resursele cerești este un obicei care face farmecul vechii gospodării țărănești. Și, așa imperfectă, crăpată și paradită, covata e integrată armonic În micul univers cvasiperfect al econimiei sătești care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Iașii, bunăoară, își arată chipul crepuscular, vetust, trasat în tușe migăloase, precise. Orașul apare ca o așezare hibridă, mai mult rurală, străbătută de uliți strâmte și abrupte, invadate, după anotimp, de verdeață, colb sau noroaie, cu tramvaie jalnice și trăsuri hârbuite, cu cinematograf, periferii mizere, cu orătănii, cu tot felul de mahalagii, dar și cu așa-zisa lume bună. În genul acesta de proză, ilustrat și de I. Al. Brătescu-Voinești sau de I.A. Bassarabescu, invenția aproape că lipsește, iar compunerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]