75 matches
-
sugestiv, cu accente adesea umoristice, rostirea omului simplu. Așa se creează atmosfera dintr-un sat aflat în uimire (Uriașul), iar dialogul dintre un intelectual colecționar pasionat și niște țărani care-i cară acasă un prețios dulap vechi, într-o căruță hârbuită, trasă de niște mârțoage, pare o scenă dintr-o comedie. Limbajul firesc nuanțat de o ironie abia simțită conferă o sporită notă de autenticitate și farmec povestirilor din acest volum. Vasile Datcu, Paznic la ușa nopților, București, Ed. Eminescu, 2002
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
Unirea. Imagine al cărei contur se completează în romanul Danei Dumitriu mai ales prin intermediul unui simbol ale cărui prezență și semnificație s-au putut vedea în toate volumele; apariția, în momentele tensionate ale „intrigii” din al doilea volum a trăsurii hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca istorică a epocii, cînd roșii spun „înainte”, iar conservatorii, „înapoi”, cupeul hîrbuit, calul costeliv și birjarul adormit reprezintă semnalele avertizoare ale imobilității
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
momentele tensionate ale „intrigii” din al doilea volum a trăsurii hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca istorică a epocii, cînd roșii spun „înainte”, iar conservatorii, „înapoi”, cupeul hîrbuit, calul costeliv și birjarul adormit reprezintă semnalele avertizoare ale imobilității, ale stopării unui proces istoric a cărui țintă este progresul. Există în Prințul Ghica numeroase disocieri interesante care privesc istoricitatea unor forme ale socialului, politicului sau economicului, notații care amintesc
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Institutul Cervantes are un pretext românesc și mai multe subtexte: puterea și izolarea ei, mitul tinereții și "omul nou", libertatea personală și pierderea ei treptată. La Început a fost ceva ca un secret între inițiați: magnați ai industriei, celebri playboys hîrbuiți, dictatori, neînduplecați, bătrîne stele de cinema, mari lideri sindicali căliți în luptă, cîntăreți veterani epuizați de solicitările excesive ale microfoanelor și reflectoarelor se eclipsau pentru un moment, dispăreau de pe scena publică vreo două-trei săptămîni și, înainte să se răspîndească tot
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
lîngă mine: de doi ani și jumătate, de cînd locuim împreună, îmi place să cred că noi două am devenit, daca nu prietene, cel putin amice. Și nu pot să pricep de ce te ferești de mine. Patria mea e trupul hîrbuit al bunicii, pîndit de muscatele negre, patria mea sînt oasele bunicului meu, patria mea sînt cearcănele surorii mele, întinse pînă spre cer, spre milă lui Dumnezeu. Patria mea sînt merii, perii și nucii din curtea în care n-am mai
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
femeilor e-o patrie de fum / sub care jarul ochilor mocnește ,/ în cuiburile clopotelor babele clocesc / ninsorile ce o să vină,/ păsările se umflă noaptea-n cuiburi / și cînd răsare luna cu ghearele prin nori / plesnesc de nenoroc, / drumurile cu măsele hîrbuite / macină pașii călătorilor" (}inut).Un prisos de încrîncenare și cruzime, de țipăt, sfîșiere, blasfemie e totuși o dovadă de maniheism stînjenitor. Se ajunge la un manierism al violențelor, redundant: "de-aș avea spirt în cap și ochii mei / ar fi
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
urgent de făcut, în ultima vreme nici nu-l mai sună, nici nu-i mai scrie, deși tăcerile și absențele lui au devenit tot mai dureroase. Toate instinctele îi spun că Alex are pe altcineva. Se simte ca o căruță hârbuită care se prăbușește într-o râpă. Ar vrea să găsească minciuni cu care să-și panseze pielea jupuită, care să-i anestezieze nervii căpiați de suferință. În ultima vreme este din ce în ce mai agitată, o dor toate mădularele. Simte că i s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
balcon să savurez în liniște și în răcoarea revigorantă a zorilor cafeaua, acompaniat de alte două țigări. Mă uitam de sus, vizavi, în piață, la țăranii și precupeții care-și descărcau legumele, fructele sau alte genuri de produse din mașinile hârbuite. Începusem să-mi mai revin. Puține lucruri sunt atât de plăcute cum e privitul la unii care asudă și se spetesc muncind în timp ce tu stai și lenevești, degustând tacticos ceva bunuț. Mă simțeam din ce în ce mai bine, iar nefericitele pățanii nocturne se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din nou vocea Părințelului. — Bine, se dă bătut Roja, poți să oprești unde nu încurci pe nimeni. — Aveți mare nevoie de odihnă, îl îndeamnă șoferul, căutînd un loc de tras pe dreapta. — îngrozitor trafic, mai zice Roja, privind la mașinile hîrbuite care îi depășesc cînd pe dreapta, cînd pe stînga. Oltcit, Dacia, Lada, Skoda, Wartburg, Fiat 500, Aro 10, le trece în revistă. — Poluare ca în iad, zice șoferul cu ochii la țevile de eșapament, într-o zi o să murim din cauza
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aceea a soției.. Lui Antoniu i-au amorțit picioarele și spatele. Se ridică de pe pat, Își schimbă tricoul care e Îmbibat de transpirație, cu o cămașă mai subțire de pânză, cu mâneci scurte. Își stropește fața cu apă, deasupra ligheanului hârbuit. Se gândește la Kawabata, la mașina care a purtat trupul inert prin tot orașul, spre locul În care oasele lui bătrâne vor odihni pentru totdeauna. N-a apucat azi noapte să-i termine muribundului povestea, acum o scrie și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
siguranță un câștig frumușel. Înafară de scaun și de măsuț Încărcată cu bijuteriile turcești, În Încăpere se mai află două vase cu margarete destul de ofilite, o tavă metalică plină cu lumânări, pusă direct pe ciment alături de un aparat de radio hârbuit, la care se transmite o ședință de Senat. Termină conversația telefonică și, dă cu ochii de Antoniu care Încă nu a avut curajul să i se adreseze. . Femeia e totuși de treabă, și, după ce și-a dat seama ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din nou vocea Părințelului. — Bine, se dă bătut Roja, poți să oprești unde nu încurci pe nimeni. — Aveți mare nevoie de odihnă, îl îndeamnă șoferul, căutînd un loc de tras pe dreapta. — îngrozitor trafic, mai zice Roja, privind la mașinile hîrbuite care îi depășesc cînd pe dreapta, cînd pe stînga. Oltcit, Dacia, Lada, Skoda, Wartburg, Fiat 500, Aro 10, le trece în revistă. — Poluare ca în iad, zice șoferul cu ochii la țevile de eșapament, într-o zi o să murim din cauza
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai cu seamă antilirismul din ultimul vers, față de care, la un moment dat a protestat (în termeni rudimentari, un politician din Comisia de Învățământ a Parlamentului 33): „Uneori mai regret epoca beat/ când stam cu auzul aplecat peste un mag hârbuit/ să ascult râgâituri la chitară/ Eram alcătuit din tricou, blugi, idei, pancarte, amor, ochelari/ pentru toate casele eram o înghițitură ușoară/ după festinul cu numere mari./ Azi stau înghesuit într-un transportor blindat/ și prin vizor defilează băieții cu cravată
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
Întâlnirile cu scriitori români nu depășesc, în genere, nivelul acestor querelles vanitoase (o relativă excepție: Fănuș Neagu). Dar nici alte notorietăți nu-l impresionează din cale-afară pe Marian Papahagi. Le intuiește anchiloza. Din top: Ezra Pound e o „prezență puțin hârbuită” și pare „un om puțin senil” (p. 88). Un filon de un anume interes e cel legat de obscurul Henry H.H. Remak (profesor de literatură comparată la Indiana): atacat în Cronica de un publicist care flutura cu dezinvoltură acest nume
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
într-o birjă cu un cal. După moartea ei, Ion Păun Pincio a văzut într-o dimineață pe Strada Teatrului din Botoșani niște obiecte scoase la licitație: „o canapea, vreo două sofe, niscaiva cărți și câteva lucruri, toate vechi, toate hârbuite, care grăiau lumii de sărăcia, de mizeria” în care a trăit Henrieta Eminovici, sora poetului. Singurii supraviețuitori ai poetului au rămas Aglaie Drogli, căsătorită între timp cu Gareiss von Dollitzsturm, Aglaia a fost al optulea copil, născută la Ipotești la
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
peste asta cu ajutorul lui Dumnezeu.” Într-o altă curte, pe un petec de pământ ce se ridica mai sus de apă, era un crâmpei de gard. Pe el atârnau niște velințe din care se scurgea noroiul gros. Casa era toată hârbuită, apa până la genunchi. “Ai mai putut să îți salvezi câte ceva?” am întrebat-o eu pe femeia care se uita la mine cu ochii plânși. “Am dat fuga cu câteva țoale în brațe pe la niște oameni, dar nici nu știu ce am apucat
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
o mînă de țărnă-n ochi. De-acuma copiii și nepoții să-mi trăiască și să se bucure de lume, că eu mi-am trăit traiul, mi-am mîncat mălaiul”. * Căutînd prin podul casei, dau peste o lămpiță: veche-veche și hîrbuită, cu burlui subțiratic. O lăsase mama acolo cu hăt ani în urmă. La vîrsta ei, mama nu e adepta societății de consum. Ea are concepția tradițională a țăranului, care nu aruncă nimic, el repară, cîrpește, adună prin poduri, prin magazii
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
-ntorcea - de unde știa? În orice caz, cu 5-10 minute înainte, Bălan se ins¬ta¬la în gura Uliței Cimitirului, uitându-se din când în când pe drum în sus, spre casa lui Dinică Șandru, de după care trebuia să apară autobuzul hârbuit condus de Nelu lu’ Potcoavă - un alt Ion Teșcuț după numele ade¬vărat -, autobuz care i-l aducea pe stăpânu-său acasă. Azi așa, mâine așa, a observat și lumea obiceiul ăsta al lui, iar Bălan al nostru a început să
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
niciodată să aflu, și probabil că nu știe nimeni, de la ce i se trage porecla. Stăteam odată în stația de autobuz și dinspre cimitir a coborît cu mare viteză o caricatură de mașină, un fel de corcitură între un Trabant hîrbuit și o Volgă antideliviană, și madam Jorjet, care se ducea la oraș, gătită ca o cucoană, a început să-l blesteme pe șofer: “ ... vedea-te-aș cu roțile-n sus, arză-te-ar focu să te arză de nenorocitul dracului
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
spera să-și facă treaba cu ei. I-a cumpărat toamna când erau încă niște juncani ne învățați să tragă în jug, dar asta nu l-a descurajat pe Colorado. O văduvă din sat i-a oferit un car cam hârbuit care necesita multe adăugiri. Uite așa a reușit să-și înjghebeze un utilaj necesar pentru întreținerea celor vreo 4 hectare și jumătate de pământ pe care îl avea, dar și pentru un mare ajutor dat gospodăriei. Lucrul la câmp se
BELDIE; ÎNTÂMPLĂRILE COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340531_a_341860]
-
nimerisem orientându-mă după niște repere dinainte alese. Mulțimea de binevoitori se repezise să-mi calce pe urme, strigând și gesticulând. De undeva se făcea auzit sunetul unei mașini de intervenție. Spre norocul meu, tocmai trecea prin fața parcului un tramvai hârbuit, în care mă urcasem cu ușurință din mers, grație abilității dobândite în copilărie, pe când mă dădeam la vale cu vagonetele de transportat var rezidual pe linia cu ecartament îngust a fabricii de sodă din O.M. (Abia atunci îmi amintisem
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
o lună l-a făcut ca nou și-apoi l-a pus la treabă. N-avea carnet, așa că a trebuit să plătească un șofer. În scurt timp, a reușit să-și scoată banii investiți. Apoi, a cumpărat un buldozer. Tot hârbuit, ca vai de el. Cu chiu, cu vai, l-a reparat și pe-ăsta și după câteva luni a scos banii înzecit. După vreo doi ani, a cumpărat primul gater. Apoi a investit în turism. A deschis o pensiune la
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
bădică, mâne ți se-mplinește anul, ia-mă și pe mine cu d-ta, că ți-oi fi de mare folos. Eu te voi scăpa din multe primejdii pe care ți le gătește baba.“ Ea scoase din fundul unei lăzi hârbuite și vechi o cute, o perie și o năframă. [...] de dimineață i se împlinise lui Făt-Frumos anul. Baba trebuia să-i dea unul din cai și-apoi să-l lase să plece cu Dumnezeu. Pe când prânzeau, baba ieși până în grajd
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
oameni veniți de peste munte ori de plin alte părți îndepărtate care astfel se înfățișau la „dom Gavrilă” care încă din tinerețe ținuse școala înființată și menținută numai prin strădania lui și unde, în singura încăpere erau patru rânduri de bănci hârbuite, fiecare an cu rândul lui iar în afară de abecedarul care se transmitea din an în an, restul materiilor erau predate verbal. Ca urmare, de câte ori primeau vreo scrisoare se înfățișau imediat la tataie care le citea „cartea” - cum o numeau ei - și
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
după cum, timp de peste 50 de ani, nu am fost invitată niciodată să onorez vreo festivitate dedicată poetului. Din noaptea Sfântului Andrei s-au păstrat doar trei poezii ale coșmarului care acum devenise datină. Labiș se așezase turcește peste pătura patului hârbuit, dar ospitalier, umbra lui din profil apare clătinându-se pe peretele văruit („Umbra mea își clatină/ Limpede var/ Vine ca o datină/ Noaptea de coșmar"). Aurel Covaci se așază, în poziția lui Buda, în fața poetului și își desenează unul altuia
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]