1 match
-
la ea. O auzeam respirând și asta mă liniștea. Nu mai plimba ochii nicăieri, nici măcar nu se mai uita la mine. Credeam că poate vrea să stea așa liniștită. La unu de noapte tot așa era. Nu se mai oprea hârcâitul ăla din piept. Eram nervoasă pe mine că îi dădusem o bucată mică de ciocolată și sigur i se oprise în gât. La unu jumătate eu îi făceam aerosol. Tot hârcâia. Am privit-o până la patru dimineață, când am căzut
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]