37 matches
-
cu năframa soacră-si. -Nu, mă, nu!, îi răspund cu asprime. Aiurezi? Și mai gândește și singur... Zi de Sfântul Ilie, toridă! Schwartzeneger, fiul prietenului, bâiguit de căldură, întreabă: -Tati, ghilotina aia nu e nenea Băsescu ? -Ce ghilotină, mă! Ești hăbăuc ? Stai, că te trezesc io, mintenaș! Și jap-jap!, două palme. Juniorul începe să urle, Claustrina să țipe, iar soacră-sa să regrete. Ce zi! Însă la telejurnale, se transmite un reportaj teve într-adevăr tulburător, care ne răscolește în minte
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
fratele meu, toți au fost minunați! M-au umplut de optimism, de promisiuni încât... Și măi, dragă, după această "seară a candidaților la președinție", am adormit fericit, dar am visat că se dezlănțuise un nou potop, iar tata Noe umbla hăbăuc prin portul Constanța să găsească vreo ambarcațiune pentru a salva măcar o parte dintre românii care începuseră deja să se înece... Și ploua, fratele meu - turna cu găleata - ploaie de lapte amestecată cu miere și cu grindină, iar când m-
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
m-atingea pe piept, ca un proprietar de sclavi, căutător de dinți sănătoși, el se lipea de mine ca o slujnica rîvnind să-și lingușească stăpînii, el phalusul îl rotea că pe-un sfredel năuc, bolborosind în limba de faun hăbăuc. Cine să fie, îmi spuneam iar și iar, bărbatul pe jumătate tap, prădălnicie făcîndu-mi dar, cine-l așteaptă-n așternut, la ceas de seară, ce damă de ghinda, cîntînd la chitară? El mă trăgea de păr și-mi înfășurase chipul
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
crede - cel mai mare frizer.// Tunde și rade la șase scaune simultan și nu greșește niciodată./ El are ochiul ager și mîinile iuți./ El are faimă și precizie./ Cîte unul se crede Vasilescu Dorel și nu are nimic./ Umblă ca hăbăucul și nu știe ce înseamnă aia: Vasilescu.// Nea Gică e cel mai mare frizer din lume" (Despre nea Gică, nebunie și Vasilescu Dorel). Acest "cel mai mare" nu traduce oare egocentrismul individualizării? Oare sub badinajul consemnării amuzate nu se întrevede
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
fac „POD de FLORI”, când undele sale sclipeau vesele, copleșite de atătea petale parfumate și multicolore. A fost doar un vis?.. Unde sunt acele ape ce cântau și jucau amețite de razele speranței? De-atunci a rămas Prutul într-o hăbăucă mirare, din care nimeni nu-l poate trezi. Nu înțelege de ce „Podul de Flori” s-a transformat în „Podul de Dor”? Al cui DOR? O fi auzit și el că politicienii români, atât de la București, cât și de la Chișinău, o
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
așa? Se vede după cum înghiți. Cred, domnule Joe DiMaggio, că ar trebui să lași frumușel mănușa aia în pace și-o să te bagi în pat. N-o să-ți dau voie să ieși pe arșița asta și să-mi alergi ca hăbăucul cu gâtul ăsta răcit, nu, nu. Trebuie să-ți iau temperatura. Nu-mi place deloc gâjâitul ăsta. Foarte sinceră să fiu, mă simt depășită de evenimente, că te-ai fâțâit toată ziua pe-afară cu gâtul ăsta roșu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu-l știa, dar care se năștea atunci. Un plan bun, un plan care ieșea din mintea lui și care avea drept scop reașezarea prințului la locul său. Venea în Vladia vara, să se distreze, să mănînce raci, sa umble hăbăuc pe dealuri și prin vii cu iubita lui? Foarte bine. Toate astea însemnau ceva atunci, vara. Dar în rest? În rest, cînd toată lumea se încovriga în culcușul ei, când ronțăia susan și nuci și se uita pe fereastră cum crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
da seama despre ce este vorba cînd o să-l audă pe cel din barcă ori cînd o să audă numai tîrșîitul lotcii pe fundul nisipos al Dunării, cînd va acosta. Și, în vreme de război, orice soldat, chiar și unul mai hăbăuc, unul care umblă noaptea pe malul Dunării ca să-și răcorească țeasta aprinsă de băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonard Bîlbîie a dovedit reale calități în stabilirea realității. Și apoi, ce nu este adevărat, de a stabili ceea ce aparține realității de ceea ce vine din fabulație, înțeleg prin asta imaginație. Corect?" Mihai Mihail îl privi amuzat. Asta întrecea orice așteptare, hăbăucul de Pangratty să-l contrazică într-o problemă de specialitate, o problemă a Serviciului! Aprobă, ,,Corect. Fabulație-imaginație, tot un drac!" " Singurul punct unde nu ne înțelegem, domnule Mihail. Singurul, pentru că vreau să vă atrag atenția că paralela dumneavoastră între adevărat-neadevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
buni / mai précis de cînd aia mică nu mai e o fetiță / deși el continuă ca un caraghios ce-i să o numească așa / hîrțoagele acelea - zic - zac uitate undeva / ca manuscrisele de la Marea Moartă // se va fi găsind un hăbăuc ca tine să le dezgroape / și să încerce să le pună cap la cap / oarecîndva // pînă atunci numele ei fie Laura / umbli cu reminiscențele livrești / nicidecum dar de-ar fi fost să intru în vorbă / mă gîndesc acum / aste cuvinte
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
se doresc mistificatoare, la treapta expresiei. Locația favorită a autorului pare a fi barul, în mediul căruia se intersectează figurația feminină, stimulentul bahic, vorba în doi peri: „blonda de la bar vrea să facă cinste/ și spune: «o skol la toată lumea!»./ hăbăuc, te privesc./ cu blonda de banc e clar cu tine încă n-o scot la capăt,/ și cînd te întorci de la toaletă/ tragi după tine misterul, provocatoareo,/ avînd gusturi simple/ întorc o bere noroc, cînd accepți fără fițe skol-ul de la
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
pe scena în ruină. Doar dragostea ne umple de candori, Când nu e înecată în rășină. La poarta nemuririi facem sluj, Dar timpul ne-a postat pe coji de nucă. Lucrăm în Timișoara, stăm în Cluj, Sfidând și soarta noastră hăbăucă. Ne spunem cât de bine mai trăim: Avem vacanțe, -avem și libertate! Însă cu toate-acestea ne simțim Un șir de morți, într-o maternitate. Statui de visători..., ce minunat! E-o artă, azi, să te menții pe gheață. În ringul
STATUI DE VISĂTORI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342732_a_344061]
-
bogat și se pregătiră să năvălească peste el, imediat ce acesta avea să se înfrupte din băutură. A doua zi dimineață, un urlet puternic se auzi dinspre casele lui Negru. Cu paloșul în mâini, acesta se repezise afară. Mergea ca un hăbăuc și se izbea de acareturile din curte. Rotea lama tăioasă deasupra capului, sfărâmând tot ce-i ieșea în cale. Chiar și așa orb, Negru era un dușman de temut, așa încât cei trei se fereau din calea lui. Simțea el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nisipurile fierbinți. - Acum, să poftească tolomacul ca să-l căsăpesc! Și începu să facă salturi uriașe, aruncând și el țipete războinice, prea slabe ca să acopere zgomotul infernal ce venea de la Uragan de Foc. Turbatul deschise ușa și începu să alerge hăbăuc pe întortocheatele coridoare, tunând, trăsnind și aruncând cu flăcări și gaze ucigătoare, căscând gura cât o peșteră. - Unde sunteți, nenorociților, că vă termin! Acuș vă spulber, vă fac scrum! Și Mărțișor îi făcu pe plac. Îi spulberă în ochi un
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
bun să inițieze nici să gestioneze afaceri esențiale, n-a fost bun niciodată. N-a dat case mari, de export, n-a pus la punct vreo companie reputată în Europa, n-a făcut vreo afacere răsunătoare, vreo construcție să rămâi hăbăuc. A fost mic politician, om de zurba și de mișcare, țârcovnic de idei, gestionar mărunt și nu foarte sigur, cântăreț la luna dar cu voce potolită, actor în toate chipurile, în felul său mulțumit de sine, oricâte bice și palme
DESTRĂMAREA ROMÂNIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344528_a_345857]
-
unde mă cuibăream încovrigată. Nu puteam să beau sau să mănânc nimic; îmi simțeam stomacul strâns, ca o mănușă de box. Ieșeam pe balcon și fixam din priviri cerul, încercând să rezist cât mai mult timp fără să clipesc. Umblam hăbăucă după Béat prin casă, rugându-l să nu mă lase singură și, în niciun caz pe întuneric. Mă vedeam deja cu poliția la ușă, somându-mă să mă duc cu ei, la închisoare. Nu cred că aș fi opus vreo
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
mare, e mic, ce zici că vine, de fapt pleacă, iar ce e bun, e rău.Și viceversa. Deși părea serios și grav, bunicul era hâtru, vorbea în dodii, era un înțelept de-a-ndoaselea, un fel de Cilibi Moise ceva mai hăbăuc și mult mai profund. Tata spunea să mă-nvăț minte. Iar eu mă dezvățam ne-cuminte. Și acum asta fac. Gândesc de-a curmezișul, în răspăr, înnot contra curentului. Incă nu m-am dat pe brazdă. Și nici n-am
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
-s năuc, Mii de cărări vin spre mine, dar nu știu pe unde s-apuc. Până și Steaua Polară, Ce cândva-mi oferea, generoasă, servicii de recunoscută călăuză. Azi-vicleană sadea - Eu-i fac semn, însă ea Mă privește ursuză. ...Și astfel, hăbăuc, învârtindu-mă-n loc, eu pe mine mă-ndemn și speranțe mi-adun, unde eu, numai eu, să-mi mai pot plăsmui un soroc. În final îți fac semn fermecat de Morfeu, că atât, doar atât am avut azi să
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
-vă fierbinți, În carnea mea cu târnăcoape. Am să vă dau mistere și arginți, Ca fumul, bogăția să vă’ngroape. Mi-e inima de fulgere ocean. Mi-e palma năzdrăvană și haiducă. Opriți-vă cu sufletul ochean Să beți înfiorarea hăbăucă. Pe steiul ars de foc și’nchipuiri Să vă înalț o clipă, să vă doară. Crepuscul de altare și zefiri Și vorba peste moarte să vă moară. Nu închinați cu mine rugăciuni Ci treceți, ca barbarii, mai departe, Mă jefuiți
OPRIŢI-VĂ de ION PENA în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370167_a_371496]
-
-vă fierbinți, În carnea mea cu târnăcoape. Am să vă dau mistere și arginți, Ca fumul, bogăția să vă’ngroape. Mi-e inima de fulgere ocean. Mi-e palma năzdrăvană și haiducă. Opriți-vă cu sufletul ochean Să beți înfiorarea hăbăucă. Pe steiul ars de foc și’nchipuiri Să vă înalț o clipă, să vă doară. Crepuscul de altare și zefiri Și vorba peste moarte să vă moară. Nu închinați cu mine rugăciuni Ci treceți, ca barbarii, mai departe, Mă jefuiți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
opriți-vă fierbinți,În carnea mea cu târnăcoape.Am să vă dau mistere și arginți,Ca fumul, bogăția să vă’ngroape.Mi-e inima de fulgere ocean.Mi-e palma năzdrăvană și haiducă.Opriți-vă cu sufletul ocheanSă beți înfiorarea hăbăucă.Pe steiul ars de foc și’nchipuiriSă vă înalț o clipă, să vă doară.Crepuscul de altare și zefiriși vorba peste moarte să vă moară.Nu închinați cu mine rugăciuniCi treceți, ca barbarii, mai departe,Mă jefuiți de grâne și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
-vă fierbinți, În carnea mea cu târnăcoape. Am să vă dau mistere și arginți, Ca fumul, bogăția să vă’ngroape. Mi-e inima de fulgere ocean. Mi-e palma năzdrăvană și haiducă. Opriți-vă cu sufletul ochean Să beți înfiorarea hăbăucă. Pe steiul ars de foc și’nchipuiri Să vă înalț o clipă, să vă doară. Crepuscul de altare și zefiri Și vorba peste moarte să vă moară. Nu închinați cu mine rugăciuni Ci treceți, ca barbarii, mai departe, Mă jefuiți
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
-se în dreapta și-n stânga, amețind și căzând ca prostul în coadă. - Cred că m-am îmbătat! zise el ca un nătâng și rămase în zăpadă uitându-se printre copaci. Măi, să fie! se zgâi lupul în gol, ca un hăbăuc, clipind des din ochi. Dar în timpul ăsta, Mărțișor și Norocel se strecuraseră pe lângă blegul de lup și intrară în palat. Aici croncănitorii lui Negru-Cioară văzură cele două căciuli cu ochi sclipitori, dar fiecare credea că sunt doi colegi de-ai
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
-vă fierbinți,/ În carnea mea cu târnăcoape./ Am să vă dau mistere și arginti,/ Că fumul, bogăția să vă’ngroape.// Mi-e inima de fulgere ocean./ Mi-e palmă năzdravana și haiducă./ Opriți-vă cu sufletul ochean/ Să beți înfiorarea hăbăuca.// Pe steiul ars de foc și’nchipuiri/ Să vă înalt o clipă, să vă doară./ Crepuscul de altare și zefiri/ Și vorba peste moarte să vă moară.// Nu închinați cu mine rugăciuni/ Ci treceți, ca barbarii, mai departe,/ Mă jefuiți
Marin Scarlat: Ion Pena, scriitorul interzis () [Corola-blog/BlogPost/339379_a_340708]
-
încredințează și alte sarcini, care îi vor îngreuna treaba. Ce zei, ce personaje mitologice, ce duhuri au pus totul la cale sau au intervenit pe parcurs? Dincolo de inițiere, povestea celor trei măgari e o fabulă despre cum funcționează lumea. Prea hăbăuc și prea fudul, prea prost, mult prea preocupat să îmi ling rănile de victimă a universului, morala mi-a rămas tăinuită. Citește mai mult: Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele Povestea ca viață. Sisif Povestea ca viață. Confesiunile
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]