48 matches
-
îmi clocotește sîngele în obraji. Bărbatu-meu se-ntoarce și îi zăresc ochii vinovați. Persoana se vîră zglobiu în curtea mea, înaintează sigur, înclinată într-o parte de greutatea valizei. Ce-o fi înăuntru? Șifoniere întregi, vreun trup ucis și hăcuit? "Am venit, așa cum am discutat cu soțul dumneavoastră, pentru demonstrație." "Mă tem că ați greșit adresa. Noi aici sîntem pe Dealul Filaretului, iar demonstrația se găsește în Piața Revoluției. Mai aveți timp să ajungeți și să ocupați un loc", am
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
Kabyr Mândrul Med cu Apa Vie: Cavaleri Cabyri - Doi Zei Buni Mi-au zis: Râde-Mi Mesie, Zeu de Ziuă, Mezilă, Râde-Mi Demon Bun de Mânatul, de Mânecatul Oilor, Râde-Mi, în Codexul Morții Eroice Vasileea, de frații tăi hăcuit. Și El Mi-a Râs Mie întrucât eram El: Și Mi-a zis: Ajungem Bucuria Raiului când bem mied, Atunci cad în Obârșii din Râpa Pomului Locului Simeria și Vincea, și iarăși într-al Nouălea Cer până la ultimul, în Moesia
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
un adevărat palimpsest./ Totul a mers bine pentru primele straturi,/ pînă ce, astăzi, luciul/ tot mai puțin argintiu/ s-a umplut de sînge,/ de vene, de nervi și de măruntaie.// Stau și mă uit la mine/ ca la un animal/ hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură" (Influențe livrești). Poetul se simte intrînd în zid, împingînd din răsputeri cu brațele și cu coatele cărămizile și
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
cu imperfectul tuturor Gramaticilor, el intră pe ușile întredeschise ale Operei, fie poetice, fie divine. Dacă toată căutarea nu trebuie să ducă decît spre ființa din “vene, nervi și măruntaie”?! “Stau și mă uit la mine/ Ca la un animal hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură” (“Influențe livrești”). Experiența-limită pe care o trăiește aici poetul face ca obișnuita propensiune a creatorului către o metafizică
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
cum ți s-a întîmplat pe treptele măcelăriei lui potszudek într-o zi de iarnă grozavă. seara aveau să te cuprindă apele galbene ale primului leșin, așezat între genunchii părinților în sala de concert. ca într-un bot de miel hăcuit. măcelarul potszudek trecea arcușul peste gîtul viorii tăindu-i carotida cu scrîșnet înghețat. își afunda mîinile pînă la coate în hălci de muzică zdrențuite, dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul mielului hăcuit s-a închis prinzîndu-te în întunericul lui umed. te-ai trezit întins pe zăpadă. aproape de urletul galben, în valuri, al unui cîine de pripas și ai spus ,îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui". 6 ,ești fata unui
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
crepuscul, de Veneție în scufundare, ea nu recurge la formule-soc, la teribilisme, compunîndu-se din zîmbitoare amărăciuni ce respectă un protocol. Însoțind lentă surpare a ilustrei urbe, decompoziția e blîndă, cruțătoare: "Pleci, fiica, te duci și mă lași/ tăiat de cuvinte, hăcuit -/ eremit/ dintr-un neam de bărboși inconformi pauperi,/ trecînd de pe un umăr pe altul/ ziua de ieri, de mîine, de ieri// Te duci, te desprinzi de pe rețină,/ din inima mea trasă acum la rindea,/ rafinată, lehuza/ cu pîntecele supt de
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
mă lași/ cu heruvii în Iași -/ sat tulburat de spahii,/ clopotnița/ în care doar morții sînt vii// Te duci, te înalți/ peste imperii, cu aripa ceraților psalți/ și nu știu dacă, revenind,/ nu mă vei află/ tăiat de cuvinte, desfigurat, hăcuit/ eremit" (De pe un umăr pe altul). Uneori consista în exacerbarea fabulosului provincial: "Va scriu din lumi postjunimiste:/ că luna are sîni de ceară,/ că luna are lăzi de zestre// Țarina e un cer mirabil:/ ea are pivniti și bordele/ și
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
cât s-apropia de oraș, cu-atât monștrii erau mai numeroși. Cerul de deasupra orașului era negru. O luptă, un adevărat măcel începuse-ntre oameni și monștri. Câțiva soldați în drum spre front trăgeau în neștire. Pe străzi trupurile monștrilor hăcuiți te făceau s-aluneci. Din trupurile lor se scurgea un lichid vâscos. Adrian aluneca într-una. Din câteva case izbucniră incendii. Dar pompierii erau ocupați cu tulumbele în lupta cu monștri. Câteva biserici se zăreau fără cruci, iar una chiar
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
dreptate două mii de ani. // Eu sunt trimisul timpurilor noi, / Ieșiți din rând cu cei ce scurmă glia, / Și, totuși, vin să vă întreb pe voi: / E slobod să mai cânt în România?”. Hatul acela pe Feleac, morții de sub glie, țara hăcuită îi chemau pe poeți să cânte Ardealul sfârtecat, Ardealul, acea „conștiință a legăturii veșnice dintre Neam și Pământ”. Iar când răsuna prelungul dangăt ale clopotelor Ardealului, în leagănul de ființă al neamului, din deal în deal au răsunat tulnicele, ardeau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
la gâscan. De nimic nu se temea mai tare piticul decât de gânsacul spânzurat la celălalt oblânc al haiducului, care gânsac întindea turbat gâtul să-l înșface, ori de câte ori cobora lotrul din șa și se-ascundea prin mucezișuri, de unde ieșea la hăcuit ciocoi, lifte, muscali, haiduci, răzeși, bătrâne și domnitori. De-abia plecă piticul, cu ura-n suflet, că distinsul Nebune lea se făcu broască la pământ și așteptă să vadă ce poporet mi ți se-apropie. Veneau întins prin mijlocul drumului
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vrei să spui? — În cartea Miss Rona, copyright 1974, zice Brandy, Rona Barrett - care avea sâni enormi încă de la nouă ani și voia să-i taie cu foarfecele - ea ne zice în prologul cărții sale că e ca un animal, hăcuit și cu toate organele vitale la vedere, strălucind și fremătând, știi, cum ar fi ficatul și intestinul gros. Imagini de felul ăsta, totul picură și pulsează. Mă rog ar putea aștepta s-o coasă cineva la loc, dar știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a trântit. Cu lumina aprinsă în camera mea, tot ce reușeam să văd era reflexia mea în geamul dormitorului. Când am stins lumina, iată-l pe Shane, stând chiar în fața geamului, uitându-se la mine, cu fața toată distorsionată și hăcuită ca în filmele cu monștri, întunecată și întărită de explozia sprayului fixativ. Dă-mi teroare. Flash. Din câte știam, nu fumase niciodată, dar aprinse un chibrit și-l duse la țigara pe care o avea între buze. Ciocăni la geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bărbie, cu mâinile strânse în jurul gleznelor. Trupul meu se chirci, disperat s-o ia la fugă, dar întunericul, tăcerea și panica mă paralizau, țintuindu-mă locului. Am încercat să respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau toate frânte, hăcuite, sfâșiate, ferfenițite. Nu puteam auzi nimic și nici de văzut nu vedeam nimic. În cameră era o beznă ca de smoală. Nu. Nu în întregime ca de smoală. Micuța lumină verde a detectorului de fum din tavan deveni îndepărtata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu le mai putem auzi distinct, ci global, integrate unui tot - ființe sonore care își pierd individualitatea și se pliază unei ființe noi, colective, astfel generate". Ce altceva este letrismul dacă nu ștergerea individualității semantice la nivelul cuvântului? Un cuvânt hăcuit, tranșat, dezosat, tocat, dar și dospit la căldura propriei lui potențialități semantice. Odată descărnat, cuvântului nu-i rămâne decât să atârne de oasele lui strălucitoare: literele. Care se prefac în puncte sonore de sprijin. După care, înghesuindu-se, ticsindu-se
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
noastre ea îi este mare Și stâlp crescând din Țara Românească Ea steag în vânturi este să plutească Ideea bucuriei când te doare! O, NEAMUL MEU ATÂT DE CĂLCAT ÎN PICIOARE ! O, neamul meu atât de călcat în picioare Jefuit, hăcuit și scuipat de toți, Tras de Dumnezeu pe gigantice roți Tu n-auzi cum adâncul lumii te doare? De ce te lași neamul meu scuipat, umilit? Se întorc strămoșii noștri în morminte. De-atâta rușine se-negresc bisericile sfinte Cristos în
BĂLCESCU FLUTURÂND (4) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346150_a_347479]
-
Eram în cel de-al douăzeci și treilea an de viață când am reușit, după nopți nedormite, sute de notițe și zeci de cărți hăcuite barbar cu creionul pe sub rânduri, să public un articol mic într-o revistă germană. Ce frumusețe! Eram la masterat și mă visam cel puțin Schiller, ca scriitură, dacă nu ca faimă. Prietenul meu la cataramă urma să fie, desigur, un
Olga, hair stylist-ul care m-a făcut să plâng. „- Aș vrea să am puţin din Monica Belluci, dar cum nu se poate, să mă tundeți măcar ca pe Charlize Theron...” () [Corola-blog/BlogPost/338959_a_340288]
-
al anilor ’40. Dacă premisele romanului ar fi fost duse la ultimele consecințe, probabil că Poodle Springs s-ar fi încheiat odată cu moartea detectivului, înecat, plin de alcool, în piscina vilei puse la dispoziție de consoarta multimilionară, dacă nu împușcat, hăcuit sau sfârtecat de o explozie. Destinul lui Marlowe a fost însă diferit. Timp de câțiva ani, paginile de început ale cărții ce ar fi trebuit să se numească The Poodle Springs Story au zăcut în arhiva scriitorului, ieșind la lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bar. — Care bar? — În Oak Room, la Biltmore... la Macombo... nu mai știu. — Am impresia că mă iei de prost, gagiule! Duarte era mexican și ăștia ca el nu sunt serviți în astfel de localuri. Așa că încearcă altceva. Doi poponari hăcuiți și omorâți, cu care tu te-ai vârât la așternut. Unde i-ai întâlnit? Reynolds Loftis rămase tăcut și țeapăn. Buzz întrebă: — Ai plătit ca să te cuplezi cu ei, corect? Nu-i nici un păcat. Și eu am plătit pentru fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu secționare de medulla oblongata, prin compresia ireversibilă a vertebrelor atlas și axis. Ca supliment, în câteva dintre aceste cazuri, autopsiile ulterioare au depistat și niște alcoolemii neobișnuite, dintre cele mai impresionante! Lucru mai rar întâlnit, buzunarele pantalonilor acelei victime hăcuite pe spate, erau pline, dar nu cu bani, ci cu o sumedenie de bilețele și resturi de hârtie, conținând prelucrări poetice posibil personale, în cheie comică, după diferiți autori, mai vechi sau mai noi. Scăpaseră neparodiate, tocmai niște versuri dintr-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
suficient pentru dezvoltarea creaturii. Pe masă și pe jos erau răspândite cioburi de veselă. Ici și colo, băltoace de sânge acopereau mâncarea, podeaua, corpul sfârtecat al lui Kane. ― Nu! Nu! Nu!... repeta Lambert, cu privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru a voma. ― Chestia aia a crescut în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu insistență. ă Pe doctor, excelența voastră, îi explică Porfiri. ă Doctor? Nu cred că avem nevoie de niciun doctor să ne spună ce s-a întâmplat aici, Porfiri Petrovici. ă Cu respect, excelența voastră. ă Un cadavru are capul hăcuit, iar celălalt este spânzurat de gât cu o secure plină de sânge găsită asupra sa. Chair așa. Nu mai e nevoie să chemi doctorul, să știi. În conformitate cu noile legi, autopsia nu mai e necesară în orice caz. Totul rămâne la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și poeții, care nu pot trăi fără el, au un instrument minunat pentru a se confunda cu alții. Prietenul meu Ivan Zamyatin spune că limbajul este un extraterestru superb, eșuat pe planeta noastră, care a fost capturat de maimuțe și hăcuit. Engleza e o bucățică din gît. Maggie și-l imaginează pe extraterestrul eșuat, o ființă pe bază de siliciu, poate, rășchirat ca un manechin dezmembrat. Doi saxoni și un gal Îi frîng gîtul și-l taie În bucăți, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cărei case și grădini dovedesc avuție și o administrație îngrijitoare și cuminte, orășel cum în zădar l-ai căuta în toată Turcia europeană, e astăzi o ruină. Turcii au stricat tot ce nu puteau transporta. Oglinzi sparte, lustruri bucățite, scrinuri hăcuite și cuprinsul lor risipit, oalele cu flori aruncate prin ogrăzi, în fine mărfurile din magazii aruncate pe uliță, iată aspectul micului oraș, în care vandalii și alanii n-ar fi putut să se poarte mai rău decât trupele turcești, cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dă din coadă viața râncedă și în călduri ca o vacă încornorată (mai cosește un pic) Sub piciorul meu din care au fost stârpite toate păsările, Sub rugurile soarelui, Sub cicatricile ierbii, Sub grăsimea rădăcinilor Stă îngropată gheața mea, Este hăcuită nașterea mea prematură, Sub toate astea urlă toate cele de la mine, fără Mine Sub mine nu mai e nici un Eu neizbăvit (mai cosește un pic) FIUL (se repede în scenă): Iarba noastră-i moartă, la fel de moartă ca și tine. Iarba
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]