9 matches
-
I.: De la momentul arestării și până ați primit pachet ați stat în aceleași haine, nu v-au dat zeghe? S. M.: Da, în aceleași haine. Zeghe ne-au dat abia la Canal. În arestul Securității aveam hainele mele. Eu aveam o hăiniță pe mine, o pereche de cizme, o pereche de pantaloni și-o cămașă și altceva nimic. Dar n-am suferit de frig, chiar iarna, pentru că erau foarte mulți în celulă și erau din ăia vechi, arestați mai demult, de la Nereju
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în bucătărie imitând-o. După vârsta de patru ani am copilărit la bloc cu un număr mare decopii, fete și băieți, de vârste apropriate. Împreună cu celelalte fetițe, mi-a plăcut să mă joc cu păpușile, să le croiesc și cos hăinițe, să le aranjez căsuța etc. Am avut pe rând, câte o prietenă "cea mai bună", cu care discutam mereu depre preferințele noastre: lecturi, emisiuni sau jocuri. De la șapte ani sora mea, care a stat la bunica din partea mamei primii trei
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și mai puțin conținutul lor efectiv. La o școală sătească, de pildă, "înainte de a începe ora dimineața, profesorul care făcea prima oră [...] făcea control: mâinile pe masă, batistuța curată, unghiuțele tăiate, urechiușele [curate], fetele [să fie] pieptănate, băieții tunși, [și] hăinițele curate, cârpite" (O.I.). În așteptarea unei inspecții, "toată clasa a învățat lecția aceea pe de rost. [Profesoara a spus] am inspecție și vă omor dacă nu răspundeți. Rămâneam după ore, peste program. Toată lumea visa lecția aceea" (O.I.). Inspecția era evenimentul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
capăt avea o bucșă, tot de alamă, cu un cui gros ieșit în afară. În mâna cealaltă avea patefonul și plăcile, într-un coș. Eu, la mijloc, între ei, îmbrăcat curățel, cu săndăluțe și ciorapi albi trei sferturi și cu hăinițe noi, cămășuță cu guleraș alb, dantelat, răsfrânt peste reverul hăiniței; mama, în partea interioară a trotuarului, cu damigenuța și cârnații puși într-un paner, înaltă și subțirică, cu părul ei cel blond, lăsat liber să curgă în râuri până la talie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gros ieșit în afară. În mâna cealaltă avea patefonul și plăcile, într-un coș. Eu, la mijloc, între ei, îmbrăcat curățel, cu săndăluțe și ciorapi albi trei sferturi și cu hăinițe noi, cămășuță cu guleraș alb, dantelat, răsfrânt peste reverul hăiniței; mama, în partea interioară a trotuarului, cu damigenuța și cârnații puși într-un paner, înaltă și subțirică, cu părul ei cel blond, lăsat liber să curgă în râuri până la talie, într-o rochie de culoare azurie. Pășeam repede între ei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toate ziulicele le petreceam printre tancuri și obuze, s-a hotărât să mă trimită la muncă. Și încă la spart piatră, pe strada Mihail Sturza, unde zeci de oameni făceau această muncă pentru modernizarea străzii. În plus, aveam nevoie de hăinițe și încălțări, iar el, cu pensioara lui, n-avea putere să mi le cumpere. Nu era greu la piatră. Îți dădea un ciocan mare și pe un pietroi, tot mare, trebuia să spargi piatra la mărimea unui măr. Trei metri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și m-am aciuat în stejarul meu cel secular. Mi-o spusese tata răspicat, dar la spart piatră nu m-a mai trimis. În toamna aceea, când a trebuit să merg la școală, aveam ghete noi în picioare și o hăiniță deasemenea nouă. Niște pantaloni de la un frate mai mare, prefăcuți de mama la mașina noastră „Zinger”, completa ținuta mea. Eram mândru, ca un prinț, nu alta. În schimb, aveam de îndeplinit altă corvoadă. Să car apă cu jugul de la cișmeaua
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
plus 8000 de tone. Cu firma Prive.” Cum spuneam, mama lui este o bătrână de poveste. Iese înaintea noastră ca Sfânta Duminică, înconjurată de păsări și animale. „Pentru tăți fac. Lor le dau tăte păsările. Mă grijesc singurică. Mai spăl hăinițile mele. Mai vine primarul, mi-aduce mâncare făcută. Pentru ei cresc și păsări. Doi băieți am avut. Și am agiuns la 82 de ani.” Câtă nevoie au cei doi băieți de păsările mamei? Dar ea pentru ei crește... „Țăranii au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și abea s-a lăsat convins că prima, care ginitoru a luat-o p-a lui și i-a servit o milenară Sifonazo. PÎn iarna aia, Sampaio, c-o Împletită dă paie Îndesată pă mansardă pân la ceafă și-o hăiniță bearcă, Își tăiase drum bănos, că avea mâncărici literar și zgâria cu litere Înflorate pomelnice dă crescătorii, peisaje de iernut și armăsari dă porci, pentru ediția lărgită a Ghidului Lourenzo. Așa că, pă când, ciuciți lângă telmometru, dârdâiam dân peruci, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]