348 matches
-
de un metabolism secret al politicii, rozul ecleziastic al ierarhiilor cerești, scutite să mai gândească; rozul activist al... (sar un rând!) ...râgâind după mese copioase, rozul de șef arogant, leneș, apatic, ori glumeț, șmecheros, din cabinetele capitonate, înaintea cărora, cetățeanul, hăituit, dacă apucă să intre, își face mai întâi cruce... (Răspuns cuprins în întrebare.) * Ce ocaziune mai nimerită decât sumitul evropenesc... Ce nimereală mai bună AR FI G|SIT EI, cei răi de gură, cu călimările-n brâu, mici, mari, groși
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
societate condusă de bărbați, deci minoritară. Revelatoare pentru destinul străinului sînt următoarele cuvinte rostite de Medeea: "Pe cînd mă fugăreau prin oraș", spuse ea, "mi-era frică și am fugit ca să scap cu viață cum ar fi fugit orice animal hăituit, dar o parte din mine rămînea calmă și rece, căci se întîmpla ceva ce trebuia să se întîmple. Ar putea fi și mai rău, spunea în mine un glas stins. E o consolare că pretutindeni oamenii încalcă învoiala? Că fuga
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
-și alunge superficialitatea din prima parte. În fine, Enescu ne lasă să ascultăm vocea gîndurilor îndurerate ale Laviniei, cîteva șoapte ale suferinței pe care i le "spune" lui Titus, tatăl ei. Scena este tulburătoare și memorabilă. Corpul ciopîrțit și privirea hăituită sînt prelungirea acestor șoapte. "Mă dooaree"... P.S. Nu înțeleg de ce spectacolul nu are, totuși, un caiet-program.
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
al unei fiscalități cu efecte sufocante asupra unei viitoare administrații dispuse la însănătoșirea economică a țării. E o simplă ipoteză, poate fantezistă. Dar câte aberații nu s-au dovedit, în societatea românească, adevăruri de neclintit?! Presat din toate părțile, la fel de hăituit ca triștii fazani și bietele vulpi luate în cătare, prim-ministrul comite greșeală după greșeală. Nu dă bine deloc (dar deloc, deloc!) la un electorat fascinat de liderii macho, să mergi la Cotroceni cu o idee și să te întorci
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
cîrmaciului, nu era decît un „șantaj sentimental”, însă unul destul de abil de vreme ce reușea a prinde în mreje un public eterogen, dezinformat și cu simțul etic redus, căruia i se cînta în strună: „Tuturor celor sensibili la imaginea românului, blînd și hăituit, din cărțile de istorie ale tuturor generațiilor - imagine care se inspiră din mitul venit din preistorie, al străinului cel rău (care ne ocupă peștera și femeile) -, tuturor învinșilor și umiliților, tuturor pătimiților regimului stalinist, profesorilor de istorie, preoților, învățătorilor, militarilor
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
isteria clădirilor sticloase care strălucesc peste tot ca niște plombe ieftine, de excesul bățos al verticalelor cuplat cu disprețul crescînd pentru spații verzi și ochiuri de apă, de cerșetori șmecheri și cîini vagabonzi, de șoferi barbari și pietoni gălăgioși și hăituiți. Orașul își pierde de la o zi la alta amprenta specifică - atîta cîtă a mai rămas - și farmecul. ș?ț Și lucrurile vor continua să se degradeze, cu un fel de vervă funestă. Bucureștiul este un oraș neiubit. Nu-l mai
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
de vis natural. Se dovedește superioară poezia, deasupra tuturor și în toate, regăsindu-se în așa fel încât între ziduri de aer sfânt a construit o nouă țară, o nouă patrie, în care adastă, în chip paralel, un cerb nordic, hăituit, dezrădăcinat din iubirea de iubire. Într-o astfel de situație, poezia nu este om: Ea este devenire, este chiar aurul viu, noapte luminată, zi neostoită, univers fără limite. În egală măsură, este necuvânt, tremur de fericire, cântec (Romance d`amour
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
seducătoare, pasionala, hrănindu-mi ridurile vorace. Dansăm împreună. Dansul ciumăfaielor sub clar de luna. *** Mi-am dorit dintotdeauna să fiu altcineva, să mă trezesc dimineața, să mă uit în oglindă și să nu mai fiu eu, ca să scap de privirea hăituita a mamei, de privirea ei de animal care nu pricepe nimic din ce i se întîmplă. Aș fi vrut să plec în lume, să-mi găsesc altă familie, unde fetele au voie să chichotească și să poarte părul lung, dar
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
grimasa mâniei pe față. Până la urmă s-au hotărât să-1 radă din peisaj Nu fără a-1 umili și mort refuzându-i trupul Să-i fie expus după datină și în turcitul oraș Muzeul nemaifiind în acest caz "capelă mortuară"... Hăituit să fie remis din nou - acum nemuritor și rece - în orașul cu teiul lui Eminescu unde fu îngropat în mare triumf cu salve de tun și fanfare numai că La ultima deschidere a sicriului fu găsit desculț Pantofii de firmă
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
pornesc într-o goană bezmetică. Lupii se trezesc în calea puhoiului și își caută scăparea prin fugă, alături de antilopele pe care, pînă atunci, ar fi vrut să le sfîșie. O parte din ei pier călcați în picioare. "Și cînd antilopele hăituite au ieșit în năvală la șes deschis, au fost întîmpinate de cei pentru care trudeau, încă de dimineață, elicopterele. Acolo erau așteptate de vînători, mai bine zis - trăgători. în autoturisme de teren cu capotele coborîte, trăgătorii fugăreau antilopele mai departe
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
aer recognoscibil. Nu stau la coadă pentru ei înșiși - vorba vine, înșiși, sînt mai multe femei decît bărbați -, încît una, două, privesc în gol sau spre cineva care lipsește, încurajator-optimist. Sînt aici, e bine, îmi aștept rîndul. Dar și priviri hăituite, ale celor care stau la coadă cu frica de a nu fi respinși. Dacă vorbești cu ei, afli că unii renunță, temporar, la meserii pentru care au făcut o facultate sau o specializare după ce au terminat liceul. Profesori sau asistenți
Căpșuni și sinucigași by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13150_a_14475]
-
după ce în ultimii ani au fost promovați pocitaniile cu duiumul". Selecția fragmentelor epistolare și a secvențelor biografice merge spre conturarea unui portret, ușor edulcorat, care scoate la lumină, de sub carapacea didactică, slăbiciunile umane și nevoia de afecțiune a unui om hăituit. Un exercițiu de admirație, bine mascată, față de cel pe care prietenii și studenții l-au scos, abuziv, din memoria (și memoriile lor). Sfârșitul omului Victor Iancu nu trebuie să semene cu soarta imaginii sale, în posteritate. Cornel Ungureanu s-a
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
firește, să mai fie asemenea ,întîmplări" care nu pot fi obținute în serie. Sau în seră. Rămîne, după ce dai la o parte toate categorisirile, un miez al istoriei de care nu te poți atinge. O viață a ei, de animal hăituit, pe care Zare o simte, dar nu reușește să o pună pe hîrtie, altfel decît iscînd probleme. Alte și alte nelămuriri. Lucrurile stau cam la fel cu povestirea. Există, de bună seamă, o anume osatură pe care ea crește, spiralat
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
filosofului alternând preț de secunde cu unde de vădită plăcere. Peisajului pe lângă care treceam, satelor, orașelor, grădinilor, nu le acorda nici o atenție. Era vizibil bucuros să călătorească, să lase totul în urmă, să scape, rămânea totuși întunecat, era un ins hăituit. Pe cap purta o scufie de postav ca a lui Sherlock Holmes și era înfășurat într-un loden impermeabil cu multe falduri. Nu-l încheia la nasturi. Cele două buzunare exterioare ale bluzei sale conțineau cel din stânga, o sticlă plină
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
a vorbi și eu sau tocmai eu. Limitat cum sunt, accept că așa este polemica și, mai ales, unui om care are anvergura de a modela lumea după chipul și asemănarea sa nu i se poate imputa calomnia. Chiar și hăituit (de-acuma) de marea critică de artă, voi continua să-mi văd, după posibilitățile mele, de meseria în care nu am fost - precizez - împins circumstanțial. Tocmai de aceea nu știu cât de îndreptățit este domnul Șușară să-și dea cu părerea, învârtindu
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
am petrecut la Craiova pe perioada repetițiilor la spectacolul Danaidele. Tot traseul a fost o întoarcere în timp, în emoțiile și imaginile mele, teatrale și umane, deopotrivă. Trecem pe lîngă gospodării cumplit de sărace, pe lîngă oameni amărîți, cu priviri hăituite și goale, pe lîngă cîmpuri pe care ară bătrîni slăbănogi, mergînd cu plugul în spatele unor gloabe flămînde și neputincioase. Sîntem în secolul 21! Ei știu, oare, asta? Și dacă ar ști?! Mi-aduc aminte de un țigan pe care l-
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
Rivalitatea carnalitate/ spiritualitate, drumul anabasic, dematerializarea l-au „confiscat” pe poetul-profet, anunțînd dorită eliberare din „Închisoarea” trupului. Acest vector ascensional, asupra căruia stăruia demult Alexandru Horia, definește emblematic, dincolo de accesele paranoide, lirismul ivănescian. Iar omul, pătimaș, nedrept (uneori) și generos, hăituit și vindicativ, o fire violent resentimentara, prins În felurite diferende și Încăierări a rămas un răzvrătit, accesele de mînie mascîndu i timiditatea. Oricum, imun la capcanele defunctului regim. Hărțuit În anii din urmă, considerîndu-se abandonat, părăsit de ciraci, victima a
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
mare, mohorâtă, peronul gol, acoperit cu resturi de mâncare, hârtii semințe, flegme, sticle goale, pe urmă împiegatul, un șuierat prelung, urcam, în două ore mă aflam în vechea capitală a Țării pe unde hălăduisem cu ani în urmă disperat și hăituit de caraule și tot în zile de duminică - fusesem parcă blestemat să văd Târgoviștea nu din capriciu sau apetit turistic ci sub pecetea imperativului și coerciției. Ședința ce se desfășura într-una din sălile de taină ale Raionului, veneau (cu
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
într-o cameră goală, soția lui îl aștepta să se întoarcă acasă. Zi după zi, noapte după noapte, aceasta așteptare disperată va continua, cu spaime și cu deznădejde, și nimeni nu-i va putea spune că în noaptea asta întunecoasa, hăituit că un animal sălbatec, bărbatul ei se tîrîse să moară sub un tufiș, indreptindu-si ultimul gînd spre ea. Odihneste-i sufletul în pace, Doamne, si iarta-i păcatele, m-am rugat, în timp ce vîntul îngrămădea și mai multe frunze peste trupul
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
3 joburi (3, da? nu 2, nu 1 jumate, nu 1!). Acuma, trebuie să vă explic că sunt genul de om care reacționează destul de prost la presiune. O situație ca asta de acum mă face să mă simt hărțuită și hăituită. Aud, permanent în cap, un refren care sună cam așa: “Am treabă, am multă treabă, am prea multă treabă, mamă câtă treabă am, aoleooo, aoleooo, aoleoooo...”. Mai știu și că, după ce-o să le rezolv p-astea, vor apărea altele
Viaţa e o lungă listă de probleme de rezolvat? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21288_a_22613]
-
nu te ucide te întărește, spunea cândva un filozof german pe care sărmana panteră nu-l citise și n-avea să-l citească niciodată, dar ale cărui adevăruri devin și mai pure tocmai pentru că se potrivesc și ființelor cu blană, hăituite, declasate, umilite asemeni oamenilor, distilând suferința ca muritorii. Primăvara ca sânge, ca val de fluid pulsând în artere, ca nostalgie a perechii visate. Și...", i-am spus Fionei, ducând și mai departe jocul care o fermeca, o făcea să viseze
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
Mircea Eliade despre care notează la 25 martie 1927: ,Sîntem în plină disoluție a prieteniei noastre") și că nu a trăit cu o teribilă acuitate suferințele la care erau supuși cei de un neam cu el, toți cei umiliți, persecutați, hăituiți, cu care se identifică cel puțin în forul lui interior, dacă nu în gura mare. Să fi fost această suferință sursa deprimării sale aproape constante, a oboselii de viață, spaimelor și neliniștilor care-l bîntuiau? Răspunsul este, cred, da, dar
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
diferite acolo unde tu nu vei mai ajunge? * istoria e o bucată de zid într-un oraș din centrul europei istoria e un colț într-o fotografie în fiecare aurolac jerpelit e ceva din mine în fiecare cîine flămînd și hăituit e ceva din mine în bărbații beți și plini de vomă în bravii bărbați ai poporului nostru mirosind cu toții a urină putreziciune și teamă sînt eu și numele meu e românia. avuția mea: cîteva sute de cărți un lighean roșu
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
lor pline de noi, ca insulele în care sunt duși deportații care au încercat să afle inima și trupul din care ne-am înălțat pînă la căderea în lume, îl vor pune la uscat ca pe o piele de lup hăituit, vor face din el buzunare în care se vor strecura mîinile unor străini care se vor tăia în cuta lăsată de tine, în golul din care, rupt în bucăți, mă voi trezi să te țin în brațe, așa cum făceam cînd
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
Sfântă, în Lumina, A întors o filă nouă; Crucea înroșește ouă Care-ascund era creștină. Ziua crește dintr-o rază, Soarele din ea se naște, Moartea piere-n prag de Paste Când Hristosul înviază. Răsăritul iar vopsește Ceru-n sângele Luminii, Hăituiți mereu, creștinii Îl ascund sub șolzi de pește! EU, POETUL Eu sunt poetul care Bea pelinul, Adus de vrăjitoare, Din tainul Păstrat pentru impudice fecioare. Mă-mpleticesc în proza Dar am versul - O salvatoare doză - Pentru mersul Pe sârma-ntinsă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]