353 matches
-
de data asta, grație lui Mircea Horia Simionescu, cu care am rămas în continuare într-o reciprocă și caldă corespondență poștală, fiecare scrisoare pe care mi-o trimitea fiind un dar celest, care îmi ușura viața de poet peregrin și hăituit. Iată în continuare câteva din scrisorile noastre, ale maestrului și ale mele, la cele pe care eu i le scriam făcându-le mai întâi ciorne (din cauza scrisului meu dezordonat, ce nu mi l-am putut corecta nici până în prezent), și
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
DURERII, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Plânsul meu în toiul nopții E canonul unei zile, Când m-au strâns în dinții sorții Triști lachei cu minți agile. Plânsul meu e plâns de fiară, Hăituită, fără vină, De pigmei ce vor să pară Suverani peste lumină. Plânsul meu e plânsul vostru, Neputințe strânse-n urlet, Demnități puse-n căpăstru, Iar atunci vă port în suflet. Și mă rog făr’ de 'ncetare: Cerne Doamne peste lume
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Psalm rescris cu jalea firii, De durere să mă vindec Mulțumind Dumnezeirii. Citește mai mult Plânsul meu în toiul nopțiiE canonul unei zile,Când m-au strâns în dinții sorțiiTriști lachei cu minți agile.Plânsul meu e plâns de fiară,Hăituită, fără vină,De pigmei ce vor să parăSuverani peste lumină.Plânsul meu e plânsul vostru,Neputințe strânse-n urlet,Demnități puse-n căpăstru,Iar atunci vă port în suflet.Și mă rog făr’ de 'ncetare:Cerne Doamne peste lumePacea ca
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
a Cuvântului scris și citit de enoriași, drept pentru care, a făcut toate demersurile posibile pentru reapariția ei, după îndelungata interzicere de către regimul comunist. Nu numai ofranda cuvântului a dat-o părintele Petru, ci și pe cea a propriei existențe: hăituit, arestat, încarcerat, el nu s-a lăsat intimidat de torționarii comuniști, ci și-a ținut demnitatea de creștin și de preot. A fost eliberat în 1964, prin decretul de amnistiere generală. Astăzi, părintele franciscan Petru Albert, din tabloul așezat în fața
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/In_memoriam_un_preot_franciscan_plecat_cezarina_adamescu_1342344962.html [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
umed de lacrimi sau zâmbitor de radiații venite din semnul existențial al semenului. Cuvântul mușcă sau sărută pătimaș obrazul celui căzut în vraja deochiului care se lasă purtat, cu picioarele goale, pe pietrele încinse ale drumului vieții. Îngenuncheat, vlăguit și hăituit de faptul că niciunul, dintre cei prezenți, nu a înțeles rostul cuvântului său, robul rostirii elevate geme înroșind cu sângele scrierilor sale slovele, din care picură neîncetat sacra substanță a vieții cărților lui. Le strânge la piept și le udă
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Estetica_romanului_superrealis_stefan_lucian_muresanu_1372258130.html [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
lor nu le place steagul un anumit steag al unei țări suverane. Câteva zile mai târziu am contactat-o pe Maria Băjeanu, s-o întreb ce-a simțit în momentul în care i s-a cerut să plece de pe mall. ”Hăituită. M-am simțit hăituită în țara asta, în America, cea mai liberă țară din lume. Așa ceva n-am mai simțit de mulți ani, de pe vremea comunismului când lucram în Comerț în România. Mama mea a fost unguroaică, tatăl meu român
UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GÂT ÎN SUA CÂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 by http://confluente.ro/Unguriilor_le_sta_berea_in_g_simona_botezan_1373503424.html [Corola-blog/BlogPost/362476_a_363805]
-
interpreta cum doriți, dosarele mele nu mi le-au găsit încă cei de la C.N.S.A.S. și pe care le caută - o fi ajuns pe la Berevoiești, încă nu știu - dar cei de teapa mea "pleava și drojdia societății" ca si alți hăituiți sau oropsiți ca și mine sau cei cu arborele genealogic ca și al meu îmi vor da dreptate. Cred că nu s-a vrut să mi se arate dosarele pentru ca să nu pot demonstra în contradictoriu cu decizia mea de pensionare
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE!14 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 by http://confluente.ro/sorin_andreica_1407689511.html [Corola-blog/BlogPost/371274_a_372603]
-
cu demnitate crucea Neamului întru Hristos, fiind condamnat inițial la moarte, iar apoi la închisoare pe viață. Toată detenția sa a fost dominată de suferință și dragoste, de asceza suferinței de Neam și mistica iubirii de Dumnezeu. Prinosul sufletului său hăituit de hățișuri și ceață a spart cerbicia din vidul dureros al celor ce ne-au vândut, se vând și se mai vând încă. Cu îndemnul iubirii în inimă, el a înflorit pe cărările celor mulți, florile de cais, iar cerul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și Botez, cât în om mai e sflare. IOSIF (IOSEF), se traduce, că : "va adăuga și el" A fost logodnicul Fecioarei și scut lui EMANUEL, Din Nazaret în Betleem ; în Egipt surghiunuiți... Și de oștenii lui Irod, au fost destul de hăituiți... ÎNGERUL din Betleem, ce-nseamnă și "Vestitor" Spunând că S-a Născut MESIA, a fost întâi Colindător ! Aflând cu multă Bucurie, despre IISUS, mai mulți păstori Au spus și ei către alți oameni, fiind buni Colindători ! Cei 3 Magi din
DE LA ZAHARIA PREOTUL, LA UCENICII DOMNULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1487416695.html [Corola-blog/BlogPost/371746_a_373075]
-
dincolo de moarte. Tu prevesteai ca-n profeții Miraculosul cer de foc în ape Și codrii de refuzuri, ofranda îmblânzirii La vremea înfloririi și rodirii Atât de amânate și târzii Chemări cicatrizate-n toate Câte ai trăit, în rănile nevindecate Pustiuri hăituite Că jaful de magnolii, ce dispar Sub vorbe fără înțeles, rostite în zadar. De aceea azi, acolo unde ești toate lăuntru-ți sunt Că revelația din vremea vieții Tu dincolo de vaer, de nimicnicie stând Prevestești în tine o veșnicie De dincolo de
ETERNUL EFEMER de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 by http://confluente.ro/Eternul_efemer_elena_armenescu_1370674996.html [Corola-blog/BlogPost/346216_a_347545]
-
am ajuns în sfârșit acasă!”. S-a lungit greoi pe pământul răcoros, iar eu l-am controlat cu atenție, dar cred că se culcase special pe partea rănită, ca să nu i-o pot vedea. Privirea lui tristă, ca de animal hăituit, arăta ca după o luptă înverșunată dusă de unul singur, cu fiarele... de tot felul, ale acestei lumi. I-am adus apă și mâncare, dar atunci nu s-a mai atins de nimic. Când îl mângâiam inchidea ochii înlăcrimați și
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/_ursu_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1339269406.html [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
dezamăgirea, furia, sarcasmul și vitriolanța. Un design al modului în care se concepe lumea poeziei îl întâlnim în poemul O viziune a fiecăruia. Acesta este poemul de manual al lui Nicolae Coande, el începe și se încheie astfel: „Pentru șobolanul hăituit de pisică poezia nu înseamnă/ nimic./ Viața îi e mai scumpă/ (...)/ Ceva orbitor li se arată: unuia clarul de lună/ celuilalt/ peretele întunecat de care stă agățată luna“. Șobolanul nu mai are nicio soluție, adică are: „peretele întunecat“. Eul poetic
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU by http://revistaderecenzii.ro/nicolae-coande-extatica-intunericului-de-stefan-vladutescu-c/ [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
extreme pe care le evităm din reflex, dar ne place să ne apropiem de ele periculos, până la atingere. Numele lor: graba și plictisul. Din cauza profesiei sau a stresului pe care ni-l producem chiar noi în timpul liber ne simțim din ce în ce mai hăituiți, lipsiți de timp. Prea multă grabă! Dar, la o privire mai atentă, n-am ști ce să facem cu timpul, dacă l-am avea. Nu degeaba se spune că lumea e plină de indivizi frustrați de faptul că timpul le
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1386053755.html [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
corespondență cu „însoțitorul” său din această carte: „Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a apocalipsei! Ce ne desparte, azi ne unește! Ce ne-nfioară, doar moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Dumnezeu: „Lumină, ai curaj să-ți înfrunți liniștea? Dar
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
e de ocară: sărmanul n-are loc să mâie doar mătrăguna 'i-e tămâie nu-n gròpniță să mă astrùce: c-un ciot de sânge fără cruce în codru fiare facă nuntă să-și ostoiască foamea cruntă.. ...Poet bizar și hăituit de umilințe ostenit - nu-s semen cu-oamenii-n vreo parte: Crist mi-i părinte - Lupul: frate... * ...vântoase de venin s-au stins s-a stins și luna dinadins mai fumegă fost foc de vatră: drumeț zăbava-și face-n piatră ...un
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Stihuri/Momente/adrian_botez_1497499082.html [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
să mă despart de el. Cât ar fi trăit, ar fi fost, pentru mine, “soțul meu”. Ultimii ani mi-au fost de grea penitență: am încetat să merg în oraș, iar dacă trebuia să o fac, eram ca un animal hăituit, vânat. N-am mai frecventat locurile care-mi plăceau cel mai mult, de groază, ca să nu-l întâlnesc. Nu mă temeam de ce mi-ar zice, ori mi-ar face...pentru că m-ar fi ignorat total sau m-ar fi privit
VIEŢI RISIPITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1464982540.html [Corola-blog/BlogPost/379881_a_381210]
-
mă chinuia. M-am oprit brusc și am privit chipul gazdelor mele. O adâncă oboseală săpase cute adânci pe chipul lor. Nu numai atât, un grotesc al grabei în mișcări, mișcări repezite și dezordonatate ce aminteau de mișcările unui animal hăituit... M-am cutremurat... Aproape nu mai rămăsese nicio amintire pe chipul lor, o urmă că au fost și ei cândva oameni. Munceau zi și noapte ca să plăteasca rata la bancă pentru frumoasa lor casă. Adesea el făcea curse lungi de
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Confortul_saltul_spre_moarte.html [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
de o Idee, Transmisă spre galactici și noi nimbi, Contemporană noastră Odissee C-un altfel de Ulise -n mute limbi, Miere uitată-n antice știubeie, Stea autohtonă, fixă, de neschimb. OVIDIU CRONICAR AL GEȚILOR Exil nedrept, dar chin mântuitor: Aproape hăituit că și Hristos, S-a- nnobilat la Pont, oricât de jos La pus Augustus cel neîndurător. Dobrogei, ´nalt herald a fost, izvor, Din care ma adap și azi, sfios, De n-ar fi fost taxat „ireverențios” N-ar mai fi scris
SONETELE MĂRII NEGRE (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 by http://confluente.ro/Sonetele_marii_negre_1_.html [Corola-blog/BlogPost/343187_a_344516]
-
neînțelesurile existenței lor: „Fețe care exprimau năucire, disperare, derută. Ochi clocotind de viață, plini de biruință, ca ai cailor sălbatici după ce, în fugă nebună, au supus sub copitele lor preeria, ce părea fără hotare; ochi înroșiți, injectați ca ai animalelor hăituite, căzute în capcane; ochi plini de răzbunare; ochi senini; ochi blânzi; ochi explodând de speranță; ochi inundați de lacrimi reținute la hotarul pleoapelor; ochi uscați; ochi duși în fundul capului de grăbită secătuire; ochi plini de întrebări care încă nu porneau
LANSAREA CĂRŢII DE TEATRU MINIONA DE IOANA STUPARU (RECENZIE DE FLORICA GH. CEAPOIU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Eveniment_cultural_lansarea_cartii_de_teatru_miniona_de_ioana_stuparu_recenzie_de_florica_gh_ceapoiu_.html [Corola-blog/BlogPost/356553_a_357882]
-
mari Cucernici și Mărturisitori. Au intrat dârzi, cutezători, neînfricați, luptători, temerari, jertfitori și au ieșit Martiri. Au intrat în anchete, în calomnii, în torturi, în lanțuri, în cătușe și au ieșit cu aripi de Îngeri. Au intrat denunțați, prigoniți, persecutați, hăituiți, înfierați, înfiorați și au ieșit Sfinți. Au plecat din Codrul Verde de-Acasă și au urcat în Raiul Verde al Neamului dac. Închid ochii și văd. Regele Carolupeasca, Imoralul-cartofor, străin de Țară, Neam și Credință a devenit și cel mai
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
să-ți tragem sânii, Când el o să adoarmă să gust aroma pânii. Și uită de canoane, prefă-te desfrânată, Din tălpi până la creștet în mine-abandonată. Să te smerești, femeie, în palmele-mi muncite Ce-ți cată carnea moale prin vise hăituite. Îndură-te, femeie, că focul mi se stinge Și iartă astăzi cerul că pe la tâmple-mi ninge! http://www.youtube.com/watch?v=L9IY R0hzD8 Referință Bibliografică: Să te smerești, femeie! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul
SĂ TE SMEREŞTI, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 by http://confluente.ro/Sa_te_smeresti_femeie_.html [Corola-blog/BlogPost/348240_a_349569]
-
din Decembrie 1989, despre revoluționari și clasa politică de astăzi, într-un dialog cu Domnul Academician Florin Constantiniu ... La cei 22 de ani de la marea vărsare de sânge din luna decembrie anul 1989, România arată ca un animal bolnav și hăituit. Ne uităm în urmă și nu ne vine să credem că au trecut două decenii de speranțe zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a împlinit. În jurul nostru domnesc stagnarea și deziluzia, începuturile neterminate, politica murdară, cu degetul pe
INTERVIU CU DOMNUL ACADEMICIAN FLORIN CONSTANTINIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_domnul_academician_florin_constantiniu_.html [Corola-blog/BlogPost/359453_a_360782]
-
nu pot ieși cu nepotul la plimbare. Pe un vecin l-a mușcat chiar aseară”. În timpul acesta, hingherii își făceau treaba rapid și cu pricepere. Scotoceau după gardurile vii, prin cotloanele săpate cu ghearele labelor la temelia blocurilor de patrupezii hăituiți. O cățea a ieșit speriată de după un arbust plin cu flori galbene. Ducea în bot un cațeluș. A nimerit chiar în față unui hingher. Acesta a întins lațul crosei să i-l introducă pe cap ca apoi s-o tragă
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 by http://confluente.ro/O_primavara_tarzie_george_safir_1338230235.html [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
disperat. Erau singuri în casă, doar ei doi, nici urmă de neamuri sau de musafiri. Poate dacă se întindea puțin... - Am închiriat camera ta! Glasul stins al mamei îl opri în pragul fostei sale încăperi. O privi ca un animal hăituit, neștiind încotro să o apuce sau ce să facă. În cele din urmă, se așeză pe unul dintre scaunele de la masa din sufragerie. Își turnă un pahar de apă din cana de sticlă acoperită cu șervetul alb cu margini roșii
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1414978702.html [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
cauți când cartea este strâmtă,/ Obloanele sunt trase și nimeni nu răspunde,/ Dar mai presus de toate, când creanga este frântă/ Zadarnic strigi în noapte căci totul ți s ascunde!// [...]Adevărului, din cioburi nu i poți clădi întregul,/ El însuși hăituit ca frunzele din pom./ Nu l vei afla pe Demiurg privind aisbergul,/ Încearcă să te ntorci din nou la Om!”). Poate ceea ce contează mai mult în poeziile lui Vasile Burlui este emoția netrucată pe care o trăiește în mod autentic
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1404847457.html [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]