25 matches
-
fojgăiți - de lacome promisiuni... ...fiori se târau în sus - spre bărbie și gură și frunte - tenii monstruoase tentacular rămuroase - ieșite din abisuri - precum coșmarul krakenilor - umilite de urduroasa suveranitate a mâlului oceanic ...plângeam - deci - lacrimi călduțe de mâl - în mijlocul imemorialelor hălăduiri de mâl toți - din toate galaxiile ascultate cu ciotul - sângerând hidos - al conștiinței - toți mă implorau - servil să mă trezesc eu continuam să-mi întind mâlul - pe meridianele și paralelele inimii era o vreme a descompunerii smeritului putregai de sămânță
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 by http://confluente.ro/Solutia.html [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
În ultimă instanță, este vorba despre o carte care cheamă o anume copilărie. Copilăria frumoasă, nebunatică, aventuroasă, uneori șăgalnică, alteori frământată, pe care mulți dintre noi au avut-o sau și-ar fi dorit să o aibă. O copilărie a hălăduirii prin codri, dar și una a lecturilor de romane picarești, palpitante, lungi cât o vacanță de vară, bune de luat În tren, la cabana de la munte, pe nisipul plajei sau, indiferent de loc, la umbra blândă a unei Înserări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se bucură..." Această concluzie era motivată de faptul că la intrarea în Labirint, care coincidea și cu ieșirea din el, Cristea observase, săpată pe frontispiciu, inscripția: "Alege între trei și te vei rătăci". În timp ce-și contempla în inițiatica hălăduire prin Labirint niște viziuni ale propriei copilării, Dimitrie Cristea este prevenit că "cine gustă peste măsură din aromele trecutului alunecă în nebunie". Vai, cât de actuale sunt aceste considerațiuni pentru nostalgicii basarabeni după trecutul sovietic "când era bine, pentru că eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încrâncenează, se armonizează și realizează ceea ce suntem. Și dacă harul divin care antrenează zestrea noastră genetică ne îngăduie să creăm, arta ne scaldă viața spirituală. Nimeni nu a putut identifica un centru specific din creier căruia să-i atribuim sufletului hălăduirea ori lui Dumnezeu locuirea. Și totuși religia, poesia, muzica își găsesc în creier loc de răspântie. Credința poate fi o reflecție a funcției hemisferei nedominante, fiind un dat abilităților preverbale, prosodice și ritmice, nu în esența ei ci ca substrat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
decît întîlnirea cu ele! sînt pe cale să constitui o nouă specie literară: călătoria feroviară via Buhăești Roman, unde duce, față de trenul de pe aceeași relație? indeterminare in statu nascendi, trenul pe șapte-opt secunde în stația Grajduri, își dă frîu liber în hălăduirea de noapte, călători ca alde mine către al nouălea cer, stînd din starea noastră imuabilă, figé, fără grija de hrană și de băutură, pentru gînduri și griji cea mai bună hrană din gînduri și griji, alături de mine, pe banchetele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Învățarea locuirii și a petrecerii timpului 8.1. Laudă căminului - cu tot ce este-n el! 8.2. Casa - loc al regăsirii și Împlinirii sinelui 8.3. Învățarea „pe fugă” și valoarea formativă a clipei 8.4. Pledoarie pentru răgaz, hălăduire și pierdere de vreme 8.5. Dorul - o problemă personală și insondabilă 8.6. Reflecții legate de trecerea timpului 8.7. Primăvara, simbolul Începutului și revigorării... 8.8. Sărbătoarea luminii și Învierii 8.9. Pedagogia sărbătorii 8.10. Și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
nu mai pot Încăpea În timpul tău, sau ies, pur și simplu, fără să-ți dai seama, din constrângerile temporale proiectate de tine. Nu pot spune că nu mă fascinează generozitatea cu care te raportezi la durată, Îmi aduce aminte de hălăduirile mele de altădată, când, ca și tine, huzuream, nu luam În seamă cum trece minutul și ceasul. Îmi mai aduc aminte când, Întrebându-te ce nedumeriri mai ai, legate de ceea ce este și va urma, m-ai lovit drept În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
rar, de care nu dispui În nici un caz la tot pasul, mai ales În marile aglomerări urbane. Ce mai strigăte de satisfacții, ce mai bucurii pe capul amicilor mei! Și ce dezamăgire În sufletul meu, căci Îmi aduceau aminte de hălăduirile din zilele lungi ale vacanțelor de vară, prin poienile pline de vrăbii gureșe și obraznice ce te enervează rău de tot și huceagurile de pe dealurile satului În care am copilărit. Ba, dacă stau bine să mă gândesc, vrăbii am mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
cum să devenim Înțelepți, să ne cunoaștem pe noi Înșine, ci și cum să exploatăm viața, să ne trăim clipa și să Înnobilăm timpul, fructificând fiecare ceas și extrăgând valoare din orice moment al vieții! 8.4. Pledoarie pentru răgaz, hălăduire și pierdere de vreme Trăim Într-o lume În care sunt valorizate acțiunea și febrilitatea. Ne mișcăm din ce În ce mai repede, vizăm eficiența cu orice preț, blamăm orice „pierdere de vreme”. Timpul liber și-a pierdut conținutul, iar atunci când Îl avem, fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
existențiale cel puțin suspecte. S-a ajuns la situația de a ne simți jenați dacă dispunem de timp și-l folosim pentru sine. Ne ascundem de faptul că unii dintre noi mai alunecăm uneori În dulci reverii, plutim pe valurile hălăduirii sau ne complacem În clipe de răgaz. Uităm că acest timp poate prefața un timp al rodniciei și creativității, al edificării și Înălțării. Cuvintele de ordine par să fie activitate, mișcare și reușită. Am intrat Într-o civilizație ce repudiată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
a întors acasă însă, Ulise era profund schimbat. Dar nu polytropia și polymechania au schimbat soarta lui Ulise. Și nu obișnuita „școală a vieții” răstoarnă destinele! Ci altceva, mult mai rafinat, mai elevat, mai bine organizat. Se pare că, în hălăduirile sale, Ulise a poposit o vreme - vreo șapte ani - la o mare universitate, în care a studiat științele divine. Acest popas rodnic a determinat, se pare, Kehre odiseică... * A fost obsesia vechilor elini și ar putea fi și a noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
virtual, creat de noi, ne predispune la anumite tipuri de conduite, unele dintre ele meritând să fie puse în chestiune. Se pare că acesta aduce mai multă libertate și mobilitate, astâmpărând nemărturisitele dorințe de căutare, de explorare, de rătăcire și hălăduire. Omul integrat în cyberspațiu se comportă asemenea dandiului clasic, vrând să iasă în față, să pozeze și să epateze. „Dandy-ul informațional colectează informația nu pentru a o transmite mai departe, ci pentru a o face pe grozavul” (Lovink, 2004
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
editată. In 1978, am avut parte de o primă versiune în limba română, dar, titlul schimbat în mod arbitrar în La poalele vulcanului, anula semnificația narațiunii despre strivirea, mistuirea unei ființe omenești de către magma arzătoare, sugerând, dimpotrivă, o idilică, molcomă hălăduire într-o vale însorită. Formulările din tălmăcirea semnată de Ion Caraion, care nici nu cunoștea limba engleză, diminuau și ele intensitatea trăirilor și incandescența expresiei. Abia în 2003, ne-a dăruit o adevărată traducere Florin Șlapac, care a scris și
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
care paznicul local întreabă ceata dacă are hârtii de liberă trecere. Imaginea e plină de umor, infatuarea paznicului față cu nonșalanța și degajarea nomazilor care se odihnesc întruchipând exact contrastul între ordine și libertate, între strictețea vieții citadine și neîncătușarea hălăduirii. Iar pentru cine a trăit în România până în 1989, ridicolul controlului de către autorități e și mai evident... Într-adevăr, compararea situației "țiganilor" în literaturile Germaniei, Elveției, Austriei și României vădește unele puncte comune, dar diferențele sunt cele care te pot
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
Năvălește în ochi, a despărțirilor zeamă, mie inima cu sentimentalism emi zdrobește! Eu aș fi vrut să trăiesc și să mor la Paris, de n-ar fi existat un atare pământ - M o s c o v a, firește.” În hălăduirile mele prin internet, am dat și de o traducere care deformează grav sensul ideii, metaforei, stilisticii, caracteristice originalului acestui poem, ceea ce te duce la gândul că respectivul tălmaci (A.P.) nu prea cunoaște subtilitățile, nuanțele limbii ruse, dar nici pe cele
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
cuptor a fost scoasă, Și vă mai chem, anii mei, de unde sunteți, veniți, De după secerișuri, după cules, după otavă de coasă, Cât încă sufletul meu pe hotare cu snopii e Și mai sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie! Hălăduiri Supus unor stăruitoare preocupări agreste, Ajung prin cartiere democrate uneori, Ca în literatura cu lozinci și manifeste În care pentru un ideal erai pregătit să și mori. Cum să ies, îmi spun, din conturul acestei provincii, Să mă pierd în
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
turiștilor străini, indiferent de unde vin, cine sunt și ce știu (sau nu) dinainte despre România. S-a pregătit temeinic pentru ca grupul de medici, „oameni cultivați, interesați, citiți, fini observatori și amatori de cultură”, dar prea ocupați pentru a-și îngădui hălăduiri îndelungate, să se bucure din plin de cele numai patru zile ale călătoriei care avea să-i ducă la Cluj, Sighișoara și Sibiu, să le perceapă așa cum au fost și sunt și să înțeleagă conexiunile lor cu Europa și îndeosebi
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
freamătul stelar, nostalgia miturilor, sentimentul crepuscular par vagi ecouri din poezia lui Blaga. George Meniuc luptă dramatic cu o tendință melancolică, străduindu-se să țină partea vieții, a energiei și a tradiției, în poeme ca Vlagă, Copilăria-mi verde, Muzeu, Hălăduire, Fântânile trecutului, Oseminte, Unire etc. Răzvrătit împotriva depresiei și a "non-eului bizar", înstrăinat, poetul apelează la resursele copilăriei și ale originilor (casa, plaiul natal și "singurătatea Ierbii"), pentru a înlătura lașitatea unei sinucideri: "Mâna nu m-ascultă, răzvrătită/ Să-mi
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
tremur pur afectiv. Culoarea e tot mai puțină, schițele în creion predomină (Crochiu). Nemaiferindu-se de gol, poetul își îndreaptă uimirea asupra acestuia, plonjînd în incognoscibil: „Necunoscuți în juru-mi, eu însumi necunoscutul,/ În asfințit îmi caut, scăpat în unde, scutul” (Hălăduiri). Un punct zero al poeziei, echivalînd cu o premisă a increatului.
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
în Poveste de iarnă?) În ceea ce privește episodul cu Dafne, este insistent subliniat realismul cu care sunt pictate sângele nimfei („Zici că sângerează aievea”) și lacrimile lui Apollo. Pânzele atestă, așadar, puterea iluziei, dar înscriu în subtext și tema vânătorii sălbatice, a hălăduirii prin locuri neumblate și a metamorfozei ce se poate petrece uneori prin codri și păduri. Comedia Îmblânzirea scorpiei va fi jucată special pentru „spectatorul” Sly, figură parodică de nobil înconjurat de imaginile unor metamorfoze pictate. Însă Shakespeare se grăbește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
În ultimă instanță, este vorba despre o carte care cheamă o anume copilărie. Copilăria frumoasă, nebunatică, aventuroasă, uneori șăgalnică, alteori frământată, pe care mulți dintre noi au avut-o sau și-ar fi dorit să o aibă. O copilărie a hălăduirii prin codri, dar și una a lecturilor de romane picarești, palpitante, lungi cât o vacanță de vară, bune de luat În tren, la cabana de la munte, pe nisipul plajei sau, indiferent de loc, la umbra blândă a unei Înserări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
știința ei de măiastră, să nu facă incantațiile acelea groaznice, când stăpânii întunericului, frații paingilor negri, băutorii de cucută, veneau și-i cădeau la picioare, implorând-o să-i lase liberi în lume, când cele nouă fete nebune își porneau hălăduirea prin sufletele singure, să nu care cumva să cheme izmele, amarnicele rânjitoare, aducătoarele de ciumă, holeră și brâncă, să n-o lase să latre, să încalece iepurele, să cânte cocoșește sau să guițe, să nu spargă oglinda, să nu pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trebuia să se întâmple. Ceva mai puternic decât mine îmi hotăra parcă pașii, lăsându-mă să merg alandala pe străduțele din spatele Operei, să mă împleticesc în zăpada care se așeza. Ningea liniștit, cu o Lună imensă, urmându-mă parcă în hălăduirea mea pe acele străzi pustii. Mergeam în neștire. Trecând pe lângă o biserică, mi-am amintit cum, într-o noapte de vară, condusesem împreună cu Radu Necșoiu o fată pe acolo. Am intrat în curtea bisericii. Zăpada se așezase și o înconjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au curajul - poate nebun - sau forța să și le asume ori măcar să le conștientizeze existența, jucând, printre altele, și rolul de sadic al clipei triviale. În context, numai cu aceste chipuri, cerșind sau râzândricanând, se poate îndeplini condiția unei bune hălăduiri pe străzi, și anume deschiderea spre lucrurile de jos și / spre cele de sus simultan. În această litanie-confesiune, condiția dramatică a celui prea lucid (Cioran spunea că în definitiv, toți oamenii nefericiți sunt lucizi) e vizibilă la orice pas, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
van Gogh îi este suficient un singur drum, cel din cețoasa Olandă natală în insolatul Arles, acolo unde rămîne și unde își conturează, dramatic, unicitatea. Gauguin, răzvrătitul pe condiția sa prosperă, pe care o părăsește în 1883 și-și începe hălăduirea: Bretania, Panama și Martinica, insulele Dominique din arhipelagul Marchizelor și, finalmente, Tahiti. Aici, unde își trăiește "barbaria" după care tînjise. De fapt: "Am mers mult îndărăt, dincolo de caii Partenonului, pînă la căluțul copilăriei, bunul meu căluț de lemn". Pentru ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]