76 matches
-
baronilor locali ai PNL este calitativ la fel de puternică ca și la PSD dar, cantitativ, mai redusă potrivit cu numărul baronilor PNL. La fel ca în PSD, Antonescu și-a format o șleahtă de clănțăi, care sunt gata în orice moment să hămăie, la comandă, împotriva adversarilor politici. Pentru a alimenta această grupare cu indivizi adecvați, Antonescu a nesocotit orice criterii de racolare sau de promovare. Ieșirea PNL de la guvernare s-ar putea să ducă la ieșirea de pe scenă a lui Antonescu și
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Viorel_roman_statul_si_bise_viorel_roman_1387706275.html [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]
-
am puțin timp liber, îmi place să stau de vorbă cu câinele și mă bucur să văd cât de mult mă iubește. Sare, dă din coadă, îmi atinge mâinile cu botul, cu limba, de parcă mi le-ar săruta a recunoștință, hămăie, îmi spune ceva pe limba lui, dar își dă seama că nu pricep, dansează în jurul meu, mă prinde cu multă grijă de picior, își încearcă a joacă dinții, știe el cât de mult, fără să muște cu adevărat. Unul din
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Numai_intrebari.html [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
liber. Deloc. Și iarăși își dă seama după ton, că l-am iertat. Se lasă din nou legat și își reia locul. În timpul zilei, indiferent unde aș pleca, se pune pe lătrat că îl aud toți vecinii. Și la fel hămăie de bucurie când mă vede întorcându-mă. Unul din vecini a fost în stare să-și omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată eram în București, căutând o adresă, când am văzut
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Numai_intrebari.html [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
el este puțin cunoscut la noi. Reproduc doar poemul „Rezonanță”, care mi-a inspirat un poem „în replică”. Rezonanță Camera goală începe să rânjească Mă retrag în propria piele. Tavanul începe să chelălăie. Îi arunc un os. Colțurile încep să hămăie. Le arunc și lor un os. Podeaua începe să mărâie. I-arunc și ei un os. Un perete începe să latre. I-arunc și lui un os. Și- al doilea, și-al treilea, și-al patrulea - Începe să latre. Fiecăruia
VAKO POPA de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Vako_popa_boris_mehr_1326329634.html [Corola-blog/BlogPost/361817_a_363146]
-
am puțin timp liber, îmi place să stau de vorbă cu câinele și mă bucur să văd cât de mult mă iubește. Sare, dă din coadă, îmi atinge mâinile cu botul, cu limba, de parcă mi le-ar săruta a recunoștință, hămăie, îmi spune ceva pe limba lui, dar își dă seama că nu pricep, dansează în jurul meu, mă prinde cu multă grijă de picior, își încearcă a joacă dinții, știe el cât de mult, fără să muște cu adevărat. Unul din
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Numai_intrebari_cap_11.html [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
liber. Deloc. Și iarăși își dă seama după ton, că l-am iertat. Se lasă din nou legat și își reia locul. În timpul zilei, indiferent unde aș pleca, se pune pe lătrat că îl aud toți vecinii. Și la fel hămăie de bucurie când mă vede întorcându-mă. Unul din vecini a fost în stare să-și omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată eram în București, căutând o adresă, când am văzut
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Numai_intrebari_cap_11.html [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
de lapte. Copilărie, de parcă un cântec de leagăn a trecut pe lângă urechea mea. Au urmat „carele”, Carul Mare și Carul Mic. Semănau cu cele care adeseori treceau prin spatele casei mele spre târg, care cu boii rumegând alene și, căinii hămăind, legați la osie. Muzica stelară era nostalgică, melodii vechi știute încă de pe vremea bunicii Stele ne depășeau, stele ne întâmpinau. Unele mi-erau cunoscute din manualul de școală. Le știam numele. Altele, fără nume, îmi erau prietene încă atunci când mă
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/madeleine_davidsohn_1459414806.html [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
a fi un taciturn. M-am împrietenit cu el - jur! - dezinteresat; mergeam duminica împreună, pe ulițele patriarhale ale Iașilor, mergeam așa, hai-hui, „în pohta lelii”, „în dorul lelii” - cum zicea el; gustam primăvara, aerul ei cu fum din ogrăzile unde hămăia câteodată vreun dulău, ne îmbătam apoi cu parfumul de liliac, ce venea de după garduri din fier forjat, ascultam liniștea păcii și-a odihnei, păsările cerului ne mângâiau direct pe inimă cu aripi de poezie, dealul Șorogarilor își pieiptăna, în vântișorul
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1458483834.html [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
de duh, acolo, nimic, dar Nimicul este mare, cine se poate pune cu Nimicul? Între Nimic și Dumnezeu Este doar o diferență de nuanță. Când voi ieși din viață, Ca dintr-o casă veche, Fără ferestre, ușile Date deoparte, Mobila hămăind Precum câinii obosiți, terorizați, Voi zări cerul limpede, Chipul iubitei aplecat Peste chipul meu, Voi respira ușor, Atât de ușor, Încât respirația Lunii Va semăna cu o salvă de tun. Vom pleca împreună, Fără haine, înveliți de un nor argintiu
AI SĂ LAŞI ÎN URMĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ai_sa_lasi_in_urma.html [Corola-blog/BlogPost/351482_a_352811]
-
iureșului de buzdugane și săbii aprig încrucișate, cavalcadei cailor năzdrăvani călăriți de Feți și Ilene până aproape de cer ce ne ținuse cu răsuflarea tăiată și cu bărbia proptită în pumnii strânși buchet pe băncile goale, ca niște „sabaci gata să hămăim”, înlăturasem tot ce ne-ar fi putut distrage atenția, carte, maculator, călimară și alte rechizite pentru a nu deranja cu fâșâitul sau zgomotul lor acest captatio integrum pe care-l reprezenta firul epic, tors cu sârg și neasemuită înzestrare retorică
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 by http://confluente.ro/Profilul_livresc_al_dacalului_meu_cornelia_sandru.html [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
nemiloasă, care își află împlinirea într-un viol, cel mai adesea, regretat mai tîrziu, încă mai visează la vreun Făt-Frumos generos și tandru, dar realitatea, mama ei!, gemea Vascodagama urinînd parcă la nesfîrșit, este după gard! Un cîine începuse să hămăie, ce plăcere mai au și javrele astea, se înțepenesc pe picioare și, cu boturile ridicate la luna mare ca un cur de muiere, încep să urle, să schelălăie și să latre, pînă cînd se aprind luminile prin case, poveștile circulă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
ușor, ea dominând și în prezent „afișajul” ... „ Onorat” totuși cu „c(i)olanul” unei abia schițate gudureli cu scâncet (emisă de un ipotetic proprietar al celui din urmă) la adresa „dulăilor” nu a reușit (și nici n-a încercat) curajul unui „hămăit” mai ca lumea. Ceva mai târziu i-a pierit și scâncetul. Scăpase de el „pasându-l” altora. Pentru că la „curtea puterii”, a oricăreia și la orice nivel se poartă doar „schelălăitul”. Fără acesta, arta servituții se află în suferință. Cât
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_servi_r_tuti_electorale_si_la_locale_.html [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
că mă iubește din ce în ce mai mult. Mă latră alarmat ori de câte ori ies din curte și se bucură atât de expansiv când mă apropii de el, încât trebuie să îi acord în fiecare zi un timp din ce în ce mai mare pentru discuția noastră în doi. Hămăie, dă din coadă, îmi linge mâinile, mă sărută pe obraji, scheaună - el de fapt îmi vorbește - și nu stă o clipă locului. Ar fi în stare să țopăie nu știu cât timp în jurul meu, ca să-mi facă plăcere, intru și eu în
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_29_ion_untaru_1349063549.html [Corola-blog/BlogPost/348446_a_349775]
-
am puțin timp liber, îmi place să stau de vorbă cu câinele și mă bucur să văd cât de mult mă iubește. Sare, dă din coadă, îmi atinge mâinile cu botul, cu limba, de parcă mi le-ar săruta a recunoștință, hămăie, îmi spune ceva pe limba lui, dar își dă seama că nu pricep, dansează în jurul meu, mă prinde cu multă grijă de picior, își încearcă a joacă dinții, știe el cât de mult, fără să muște cu adevărat. Unul din
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_11_.html [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
liber. Deloc. Și iarăși își dă seama după ton, că l-am iertat. Se lasă din nou legat și își reia locul. În timpul zilei, indiferent unde aș pleca, se pune pe lătrat că îl aud toți vecinii. Și la fel hămăie de bucurie când mă vede întorcându-mă. Unul din vecini a fost în stare să-și omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată eram în București, căutând o adresă, când am văzut
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_11_.html [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
am puțin timp liber, îmi place să stau de vorbă cu câinele și mă bucur să văd cât de mult mă iubește. Sare, dă din coadă, îmi atinge mâinile cu botul, cu limba, de parcă mi le-ar săruta a recunoștință, hămăie, îmi spune ceva pe limba lui, dar își dă seama că nu pricep, dansează în jurul meu, mă prinde cu multă grijă de picior, își încearcă a joacă dinții, știe el cât de mult, fără să muște cu adevărat. Unul din
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Numai_intrebari_0.html [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
liber. Deloc. Și iarăși își dă seama după ton, că l-am iertat. Se lasă din nou legat și își reia locul. În timpul zilei, indiferent unde aș pleca, se pune pe lătrat că îl aud toți vecinii. Și la fel hămăie de bucurie când mă vede întorcându-mă. Unul din vecini a fost în stare să-și omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată eram în București, căutând o adresă, când am văzut
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Numai_intrebari_0.html [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
urină și spermă de vulpe/ din sticla în care cândva am avut parfumuri/ franțuzești autentice/ în ceafă îi simt răsuflarea grețoasă/ (mănâncă slănină cu usturoi când prinde vulpi)/ sexul de zeu incaș îl simt plin de sudoare/ se-apucă să hămăie pe limba vulpilor/ nu-mi rămâne decât să-mi tai/ cu dinții pielițele din jurul unghiilor/ țac-țac-țac" (Fals tratat de netezire a nervilor, 6). Într-o parte avem naturalism și naturalețe, o sintaxă a simplității, imagini mai puțin elaborate dar mai
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
nițică spermă de sălbăticiune... Netezirea nervilor cititorului continuă în același stil. Vânătorul mănâncă slănină cu usturoi (să-i fie de bine!) și are un sex ,de zeu incaș", ,plin de sudoare". Nu neapărat în legătură cu aceste atribute, el ,se-apucă să hămăie pe limba vulpilor". Iar femeia emulsionată cu urină și spermă de fiară ce mai poate face? Își roade pielițele din jurul unghiilor, cu un țac-țac-țac dureros și melancolizant... Lăsând gluma deoparte, imageria avangardistă are rigorile ei - și a crede că scrii
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
ținută-n puf, ci ei! Avea dreptate urâcioasa de Chira că omul ăsta era din alt aluat. Mai încercaseră și alții s-o smotocească, dar izbutise cum-necum să le taie cheful și ei își văzuseră, după aia, de treabă, mai hămăind doar când și când la ea, a dulăi puși mai mult pe lătrat decât pe mușcat. Ea-i înțelegea și nu le purta pică, dar ce-i cereau ei era pomană de lux, la care fata se zgârcea tocmai pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
hohot înăbușit. Pe Baltă nu l-a văzut nimeni vreodată plângând. Se închinară toți... gândul purtându-i la Neagu filologul, primul lor camarad căzut, pe Hășmașu Mare. Tudosă și Nechifor și-au aflat mormânt în valea Bistrei, la poalele Ceahlăului. Hămăit de câini.. gata să rupă.. să sfâșie.. se apropia din ce în ce. Într-o fugă bezmetică, și-au dat drumul pe cursul râpos al râului Schitu spre Bistricioara... securiștii pierzându-le urma. Luna era sus... Căpitanul stătea lungit la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
libertate ne-au adus, uraa... uraa..!” Lângă mine, un bătrân în opinci și cu o căciulă mare cât un cârlan tărcat, îi spune rar, tărăgănat, tovarășului său: „ - Hai, măi, Gheorghe... hai, c’aiștea ș-au pierdut mințile !.. Îi distul sâ hămăi un câini.. că după el se iau și ceilalți..!, Pen’ că să știi di la mini, măi... gunoi la gunoi trage !”. Își trase căciula pe ochi și amândoi se pierdură în mulțime. „ - Sta-lin și poporul rus li-ber-tate ne-au a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
În 1905 : „Bădie Vasile ! strigă deodată Mihai ; să vezi, am Învățat pe [câinele] Turmei să apuce pe jidani de fundul pantalonilor... Să vezi ce frumos ! O dată - hap ! și jidanul : oi ! și numai se lasă la pământ, iar Turmei se-nvârte hămăind În jurul lui, dar de mușcat nu mușcă” <endnote id="(377, p. 148)"/>. Și câinele Bălan, din nuvela omonimă a lui Nicolae Gane, este Învățat să sfâșie - anteriile țiganilor, de data aceasta. Cinofobia era o „boală profesională”, de care sufereau mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
eu tot nu-l dau. De ce să-l dau? În jurul meu erau colți cît cuprinde zarea. Îmi fac cruce și mă arunc în mare. Urmăritorii n-au curaj și privesc de la țărm. Lingeți-vă pe bot, osul rămîne la mine, hămăiesc vesel. Dar unde s-o apuc? În zare am văzut un vapor cît o nucă. Înot voinicește spre el. Mă apropii și văd scris mare: România. Sub pavilionul românesc era el, căpitanul, adică prezidentul. Țărișoara mea, spun, dîndu-mi lacrimile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din Konstanz, unde se simțise adă postit și ocrotit. Dar neastâmpărul lui, populat de himere sângeroase, Îl Împinsese să plece mai departe, tot mai departe, cu nădejdea că undeva, vreodată, Își va găsi pacea și liniștea... Auzi deodată zgomote, tropote, hămăit de câini. Dădu să se ascundă În umbra pădurii, dar fu Înconjurat Într-o clipă. Era o ceată de slujitori călări și de hăitași, care-și stăpâneau cu greu câinii Întărâtați. Unul dintre călăreți, se vedea după Îmbrăcăminte că era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]