76 matches
-
scrie următoarele într-un PS: “Omul de mișculații și aranjamente al lui Adrian Năstase, adică Adrian Petrache, secundat de Alexandru Bitner și Dan Andronic, încearcă să acopere operațiunea de preluare a postului Realitatea TV printr-o cutie poștală. Și mă hămăie pentru că am vîndut din acțiunile mele la Expresiv S.A. La mintea lor este impardonabil să vinzi ce este al tău.” Mai ales dacă nu vinzi cui trebuie, adaugă Cronicarul.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
dat să văd cu propriii mei ochi cum un mare bulevard al Capitalei s-a transformat miraculos în-tr-o secvență din "1001 dalmațieni": la trecerea mea, simțind prezenta străină în spațiul coșmaresc al acestor desene animate aberante, simpatic-înfiorătoarele patrupede au apărut hămăind, lătrînd și mîrîind amenințător, de peste tot: din ganguri, de pe caldarîmul străzii, din gurile de canal ale căror capace fuseseră furate demult, din gunoaiele neridicate cu lunile, ba chiar de pe capotele unor splendide automobile occidentale parcate pe lînga zidurile delabrate și
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
de lapte. Copilărie, de parcă un cântec de leagăn a trecut pe lângă urechea mea. Au urmat „carele”, Carul Mare și Carul Mic. Semănau cu cele care adeseori treceau prin spatele casei mele spre târg, care cu boii rumegând alene și, căinii hămăind, legați la osie. Muzica stelară era nostalgică, melodii vechi știute încă de pe vremea bunicii Stele ne depășeau, stele ne întâmpinau. Unele mi-erau cunoscute din manualul de școală. Le știam numele. Altele, fără nume, îmi erau prietene încă atunci când mă
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
nade, umpluturi" ș. cl., răsfrângere, la rându-i, și vrednică icoană a unei nevrednice istorii); dar, pentru că sălășluieș-te,-ntr-însul, ca într-o malebolge, acea sinistră "iazmă" urlătoare ce-a devenit Sultana Negoianu: fosta amazoană cinofilă, ajunsă Cerberul acestor iaduri, ce-și hămăie "în nopțile cu lună" ibovnicii Anubiși de pe vremuri. ("Ascunsă, ori închisă", o astfel de "sultană" va fi având, în preajmă, și, cică, Pașadia; doar că aceea, noaptea, nu latră, "țipă" numai.) De fapt, ruinele/ "epavele" umane sunt, mai cu seamă
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
cu bănuții voștri. Ce dacă-s munciți ? De ce ați vrut să vă Îmbogățiți peste noapte ?! Ce, voi vreți să vă comparați cu noi ?! Ei, asta nu se poate, că nu sunteți dulăi, sunteți și voi, acolo, niște bieți cățeluși care hămăie, dar asta nu deranjează, că tot nu vă aude nimeni. Și apoi nu vedeți cât avem de muncit și de gândit : vă intoxicăm de vre-o săptămână cu vești despre război și nu ne oprim aici. Că doar am avut
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cum. Ei, se mai întîmplă și la oameni în toată firea chestii de-astea, așa că... ce mai vorbă! Se opri și se așeză pe banca de lîngă poartă pentru a-și lega șiretul. Cîinele îl simți numaidecît și începu să hămăie de mama focului. Noroc mare că Ilinca se afla prin apropiere și alungă javra. Apoi deschise poarta să vadă ce se-ntîmplă în uliță. Cînd colo dădu cu ochii de Bărzăun. În primul moment începu să rîdă, apoi se apropie miloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
G. L. L. înseamnă Întreprinderea de gospodărie locală a locuințelor). De aceea, o vară întreagă a citit numai Caragiale. Și în toamnă „a luat” ! Con brio! S-a mirat și directorul Gavrilă Strat, poreclit „Dulăul”, fiindcă atunci când vorbea părea că hămăie printre ostrețele gardului. Tot elevul Perju îi scosese porecla... Ehei! Ce timpuri! Rozându-și (cu discreție!) unghiile și ascultând părerile „colectivului” despre el, ȘEFUL, un zâmbet vag îi luminează fața. Hm!... Obișnuita ședință pentru „caracterizare” în vederea „reconfirmării pe post”. La
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe o ulicioară. - Mai e mult? - Tucă! mi-a răspuns Stancio, împingând cu umărul o portiță într-un gard de nuiele. Am văzut în fundul ogrăzii o casă cu streșini joase, încărcate de zăpadă. Era lumină la fereastră. Un câine a hămăit de câteva ori și ușa s-a deschis: în privazul ei luminat s-a ivit o femeie tânără și, la spatele ei, un moșneag. - Stancio! a strigat femeia, c-o tresărire de nemăsurată bucurie". După ce se descotorosesc de echipamentul militar
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
pleacă) DĂNILĂ: Are dreptate și Smaranda, ce să zic? Dreptate am și eu, dacă mă gândesc bine. Toți au dreptate. Așa că ia să bat în poartă la alde frate-meu, să-mi facă și el liturghia cuvenită. (bate în poartă. Hămăit de câini) Bădiță Ispas, acasă ești? ISPAS (iese din casă, urmat de Anisia): Bre Dănilă, ce tot au cânii aiștia cu tine, că bat ca la urs când te-aud! Și doar ar fi trebuit să te cunoască, bre, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
somn bun ne trebuie... Ai dreptate, Costache. Acușica-i miezul nopții și ne-a mai ieși un strigoi în cale. Au ieșit. Mergeau repede, cu atenția încordată... Era liniște. Doar câte un câine somnoros străpungea noaptea înaltă de mai cu hămăit răgușit... Petrache își terminase socotelile, numărase banii încasați, îi pusese în casa de bani și, potrivindu-și pălăria pe cap, era gata să iasă pe ușă. În seara aceea nu trebuia să-l aștepte pe Costăchel, pentru că acesta fusese plecat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prin locuri dosite, pentru a fi cât mai departe de ochii stăpânirii. La o răscruce, bulibașa hotărî să o ia pe un drumeag lateral, pe lângă o lizieră de salcâmi, pentru a se depărta de un sat unde i-ar fi hămăit câinii și le-ar fi semnalat prezența. Celelalte căruțe îl urmară supuse fără a întreba de ce? Era îndeajuns că bulibașa hotărâse așa. Alergaseră atâtea zile la rând și acum continuau aceeași goană nebunească. Aveau vaga presimțire că pe umbrele lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care mă punea mereu să-i repar patul după ce... îl stricam împreună. Că, vorba ceea: frumos am fost, deștept am să fiu... hă hă hă! Un tunet de râs a zguduit geamurile crâșmei. Până și câinii din curte, speriați, au hămăit de câteva ori. Apoi pe aista dacă îl iei încet spune tot - a mai reușit să spună moș Dumitru, printre hohotele de râs ale cărăușilor. Și câte or mai zace în mintea lui și nu le știm noi! - a presupus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Tano nu ne mai spionează prin geamul ușii de la intrare. Pentru că l-am ignorat, s-a supărat: Poftim! "Te las în pace-ntîie-a ta". De teoria chibritului literar geme lumea. Io-s sătul. Nu se mai aude nimic dinspre el. Nu hămăie, nu scîncește, nu zgreapțănă. Are des ore surdo-mute, cînd doarme țărănește în fîn, visînd că l-a-nșfăcat pe Mișu Negrițoiu și că-l vaccinează să nu motănească pe gardul lui. Mai am ceva de spus, Șichy. Leit-motivul vieții post-ceaușiste a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în suferință. Încă mai plătesc, de vreme ce încă rememorez scene de dragoste de finiș de secol. Ce faci, Iordanco? mă strigă Tano, de-afară. Stai cu botul pe visele alea de tinerețe? Ce să-ți fac dacă lași amintirile să te hămăiască? Io cum să te apăr? Da, Tano, sînt încrucișate ca oasele, cele două oase de sub capul de mort: Atenție, pericol. În varianta lui Ion Mircea: Totul e-n ordine. Veniți, a înflorit privighetoarea și liliacul cîntă". În varianta Mircea Ivănescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la poarta Dochițâi... Dau să ies. Nici pomeneală să pot. Șanț adânc, nu șagă. Să strig, nici vorbă! Beat beat, da’ Îmi era rușine. Norocu’ meu o fost un zăvod de câine al ei. Hămăia de mai să trezească tot satu’. O trezit-o doar pe Dochița. Numai ce-o văd că vine la gard, cu o furcă În mână, și Întreabă: „Ei! Măi! Care ești acolo? De ce umbli horhăind În miez de noapte și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în vreun fel starea colectivității. Cunosc deja toate traseele, dialogurile încă nepurtate, zarva iscată de clopotul ce anunță închiderea porților și ridicarea podului; știu cum vor arde focurile și cum se vor striga din oră în oră străjile, cum vor hămăi câinii și cum se vor stinge opaițele. Știu toate repetările, nimic nu s-a schimbat aici. Oamenii obișnuiți mă respectă, dar fac tot posibilul să mă evite. Îi stingheresc, poate. Maimarii cetății nu mă respectă, dar mă caută și încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
prin grădinile acoperite de un strat proaspăt de zăpadă. De cu seară, până spre miezul nopții, ninsese cu fulgi mari, deși. Pe urmă, cerul se limpezise ca șters cu mâna. Se pornise vânt subțire, ger. Târgul era numai glasuri și hămăit de câini. Un dulău enorm, alb, a fost străpuns cu furca: făptașul crezuse că e lup. Un alt câine, tot alb, a fost împușcat, la hotar, de către o strajă. Era al unuia dintre paznici, venise adulmecând urma stăpânului. Confuziile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bună ziua, dar nu mai mult. Lătra scurt și mușca aerul dacă încercai să-i pui zgardă. Noaptea, îi aduna după el pe toți cîinii fără stăpîn și bîntuia cu ei pe străzi. Pe Fănică nu-l mușcase Leuțu: doar îl hămăia, dar de la el prinseseră curaj două potăi care-l mursicaseră de picioare. Se duce acasă cu pantalonii rupți, de nu mai avea ce să le facă. Virginia, la restaurant: pitește Fănică pantalonii mai la fundul șifonierului, se oblojește cu spirt
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
să sper. Pas de-ar fi niscai zăbun Atârnat colea-n cuier! Clopu-i bortilit nițel, în schimb, șalul iaște ioc! ...Pitula-s-ar neica-n el Ca-ntr-un guler de cojoc! Și de-atâta bocnă-n sat, Câinii-s, hămăind, puțini. Ca în iernile de-al' dat': Crapă calciul în găini. . . Din tavan până-n papuc, Numai ger stereotip! Doamne, oare mai apuc Vremuri să mă trag la slip?! Egnin (capriț cu rime din oglindă) - frățânelui George Corbu - Cum iarăși se
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
în abdomenul ciudat de plin al tradiționalei păsări. Minune mare! Din abdomen prinseră a se revărsa în sos bucățele de carne de porc, de vită, de curcă, spre profunda satisfacție a invitaților și a unui numeros public de câini care hămăia prin apropiere. — Dar din ce faceți bujbeiul? - întrebă Barzovie-Vodă cu gura plină. — Din batal! - răspunse Huruzuma. Episodul 17 DRUMURI SUD-EST EUROPENE Nu vom mai zăbovi asupra feluritelor bucate ce s-au adus la acel ospăț obișnuit de la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văzut, să fii sănătos. Dar cam câți erau? — Cam doi - zise Parnasie prinzând curaj. I-am văzut într-o noapte la stână la Dumesnicu. Eu dormeam, dar m-au trezit câinii. Am crezut întâi c-a intrat lupu, că prea hămăiau dobitoacele. Am luat ciomagul, am ieșit din colibă și peste gard, cam la zece pași, în poiană, i-am văzut. Eu m-am uitat la ei, ei s-au uitat la mine, așa cum vă uitați acuma și dumneavoastră. Și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de-un urs - mormăi Stejeran. Stai că vine și ursu acuș. Și cum sta într-o noapte Mădălina și visa la o turmă mai mare și la câini mai bărbați, numai ce-și aude câinii ei învățați, cinci de toți, hămăind de mama focului. Apoi aude numai patru, apoi numai trei, apoi doi și la urmă unu singur, ăl mai ăla, scheunând de ceasu morții. Se scoală Mădălina, se piaptănă, își pune ea, cătrința și brâul ăl roșu, că nu ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a fi un taciturn. M-am împrietenit cu el - jur! - dezinteresat; mergeam duminica împreună, pe ulițele patriarhale ale Iașilor, mergeam așa, hai-hui, „în pohta lelii”, „în dorul lelii” - cum zicea el; gustam primăvara, aerul ei cu fum din ogrăzile unde hămăia câteodată vreun dulău, ne îmbătam apoi cu parfumul de liliac, ce venea de după garduri din fier forjat, ascultam liniștea păcii și-a odihnei, păsările cerului ne mângâiau direct pe inimă cu aripi de poezie, dealul Șorogarilor își pieiptăna, în vântișorul
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
iureșului de buzdugane și săbii aprig încrucișate, cavalcadei cailor năzdrăvani călăriți de Feți și Ilene până aproape de cer ce ne ținuse cu răsuflarea tăiată și cu bărbia proptită în pumnii strânși buchet pe băncile goale, ca niște „sabaci gata să hămăim”, înlăturasem tot ce ne-ar fi putut distrage atenția, carte, maculator, călimară și alte rechizite pentru a nu deranja cu fâșâitul sau zgomotul lor acest captatio integrum pe care-l reprezenta firul epic, tors cu sârg și neasemuită înzestrare retorică
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
baronilor locali ai PNL este calitativ la fel de puternică ca și la PSD dar, cantitativ, mai redusă potrivit cu numărul baronilor PNL. La fel ca în PSD, Antonescu și-a format o șleahtă de clănțăi, care sunt gata în orice moment să hămăie, la comandă, împotriva adversarilor politici. Pentru a alimenta această grupare cu indivizi adecvați, Antonescu a nesocotit orice criterii de racolare sau de promovare. Ieșirea PNL de la guvernare s-ar putea să ducă la ieșirea de pe scenă a lui Antonescu și
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]