36 matches
-
nici o fiară nu venea peste ei și toate se petreceau în bună pace și orânduială în sălașul lor de pe malul râului. Dar într-o zi, de dincolo de dealul Tarniței se auziră sunete crâncene de corn, nechezături și tropote de copite, hămăituri de câini și, pe drumeagul de miază-noapte, se iviră călăreți ciudați, cu ochii pieziși, cu fața gălbejită cum nu se mai văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în grabă
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1435738277.html [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
și-mi lingea mîinile, dar unul ședea jos și-mi lingea picioarele. Săracii simțeau ce-are să fie. Și-au venit ăncăvediștii, ocupanții ăștia sovietici, la poartă. Da’ cîinele o sărit de lîngă mine și s-a repezit la ei. Auzeam hămăitul lui. L-au pălit cu ceva și cîinele a-nceput să scheaune. Tropăind se vîrau prin-năuntru. Au înconjurat casa. Vreo doi trei au venit la mine. Cînd m-au văzut, că era întuneric, m-au întrebat: Da’ tu ce
Dan Cristian Turturică by http://balabanesti.net/2012/10/06/dan-cristian-turturica-rusia-si-romanii/ [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
nu îi grăbea, totul era să găsească un stand unde vântul să le sufle din față. Apoi n-aveau decât să aștepte, porcii se îndreptau ață spre porumbul lor. Gurile rele răspândiseră vorba că de aceea îl și cultivau ... Un hămăit de câine îl făcuse să tresară. Dulăul se repezise la el cu dinții rânjiți și coama gâtului zbârlită. Cs, cs, cs, Alfi, șoptise, lăsându-se pe vine. Câinele se oprise cu urechile ciulite. Mârâituri i se iscau încă fundul gâtlejului
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > ONIRICE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 403 din 07 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Dadaistă Poetul umblă-n Baston cu ac la un capăt- Pe jos, litere... Frig Culoar iarna Un hămăit de pitbul Iuțește mersul Aievea Parfum de iacint N-ai uitat niciodată Prima iubire... Botniță Un icnet surd Carnasier de pradă Mârâind nervos Sanctuar Niciodată iarna Nu-ngheață Râul, Ramul- Binomul Neamului ! Onirică Latră la lună Distanța e parcursă Pe
ONIRICE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Onirice_george_nicolae_podisor_1328599957.html [Corola-blog/BlogPost/346706_a_348035]
-
că avea anumite "interese" pe strada aceea urâtă și nepietruită. Ce fel de interese? Nu-mi dădeam seama, dar am avut sentimentul obscur că sânt dus pe-acolo, că nu vroia din pur hazard să ne plimbăm prin hârtoape și hămăituri de câini, și am spus nu. Atunci ea, absentă, gânditoare, fără să mă mai vadă, a rupt-o cu mine sugerîndu-mi vinovăția printr-o replică de ținut minte: "singur ți-ai dat foc la valiză". Și a plecat și de-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cincea generație canină crescută exclusiv în sălbăticie, fără să fi recunocut niciodată ascendența și supremația omului, animalele sirepite reprezentau un pericol potențial letal, la adresa fiecărui cetățean al urbei, fie acela bătrân sau tânăr, bărbat sau femeie, adolescent ori copil. Primele hămăituri groase și urlete sonore de avertizare, îi zburlesc mustața și freza Avocatului, care fusese de mai multe ori mușcat, la viața sa. Băi, o rasolirăm! Amici, cred că am luat-o pe unde n-ar fi trebuit, se înmoaie el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de foame... Îi îmbrățișa și dezmierda, pe fiecare, din ochi și-i iubea atât de mult... atât de mult îi iubea..! Deodată se pomeni direct în picioare, trăgând cu urechea, ca iepurele de pârloagă la pândă.. Le luaseră urma și, hămăitul de câine din nou se apropia. Umbre răzlețe se furișau printre tufișuri. „ - Alarmă, băieți... alarmă !”, strigă Baltă. Într-o clipă, toți au pornit într-o goană nebună prin întunericul pădurii. O mulțime de uniforme albastre apărură printre copaci, cu câini
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
copaci, cu câini eliberați din lesă, gata să sfâșie. „ - Răsfirați-vă, băieți.. răsfirați-vă !”, strigă Baltă, ca sa deruteze câinii. „ - Plecați, vă acopăr..!, răcni Ichim, și, descărcă un încărcător, secerând un grup de milițieni și culcând la pământ câțiva câini. Totuși hămăitul se apropia în salturi, urmat de milițieni. Sofronie, văzând cât sunt de mulți, s-a oprit și a tras o rafală lungă.. lungă, care părea să nu se mai termine... secerând o mulțime de umbre. „ - Pleacă, Sofronie... pleacă !”, răcni Ichim
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vază pentru cine a murit tinerii! - Fute-te-ar câinii, mamaie! chiui peste lume unul care vindea lumânări Înșirate pe balustrada de marmură a intrării În Pasaj. Câteva glasuri de vânzători de ziare, lumânări și mărțișoare, improvizară un cor de hămăituri și schelălăieli, care n-o intimidară câtuși de puțin. Bine Înfiptă În mijlocul șuvoiului mulțimii, Îi dădea cu domnu’ Iliescu care o să aibă grijă să Împuște bișnițarii și țiganii, cu tinerii care și-au dat viața și sângele pentru Revoluție, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-o direct prin culturi au intrat într-o mlaștină. Câinii de la o stână, care era instalată dincolo de mlaștină, au început să-i latre venind în întâmpinarea lor. Au fost nevoiți să se întoarcă pe linia ferată. Câinii îi excortau cu hămăitul lor. Dar după un timp i-au lăsat să și continue drumul în liniște. Luminile din Vârșet, care îi călăuziseră până atunci, se vedeau acum mari, căci se apropiaseră. Au recunoscut satul Albunar, care rămăsese în urmă. Dealurile lui se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Până m-am informat, până am făcut cunoștință cu bolnavii, s-a lăsat noaptea. O noapte tăcută, o liniște atât de totală încât pare, cumva, materială, ca un element concret. Ascult cu surprindere mici zgomote care accentuează tăcerea de fond: hămăitul unui câine (un senior grav, care nu-și permite reacții isterice, mărginindu-se parcă la câteva comentarii morocănoase); Se aude răsuflatul mătăsos al vântului, care curge ușor, la vale, spre oraș, de pe Rarău; undeva, un motor se târâie, domol, grijuliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
regimul roșu e pe cale să se instaleze: "Cum ies din zări și năzuiesc spre noi / Corăbii noi, corăbii noi, corăbii noi"... Deși armonios, cu o interesantă cezură la mijloc (Corăbii noi, coră // bii noi, corăbii noi"), versul ultim are ceva "hămăit"... Adagiul latin Habent sua fata libelli ar trebui citit, în cazul de față, habent sua fata poetae: cărțile își au destinul lor, dar și poeții îl au pe al lor! La capătul acestei relecturi, de-a lungul căreia am privit
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
nu se găsește deloc." Drept compensație, tarasconezii practică tirul în caschete: cel ce nimerește mai multe alice în propria lui șapcă este proclamat regele zilei și, seara, reintră triumfal în oraș, fluturîndu-și cascheta ciuruită, în sunet de fanfare și în hămăit de cîini. Evident, acest soi de vînătoare nu-l poate mulțumi pe Tartarin, care visează tot timpul expediții eroice, chiar dacă în spiritul său avînturile unui Don Quijote se ciocnesc cu prudența și comoditatea lui Sancho Panza. Hotărîtoare, în condițiile locului, e
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
instrucțiuni portarului de noapte și pleca în sat unde dormea de obicei la o vădană cu care își amăgea singurătățile iar eu mă întindeam pe patul meu sărac, beam un pahar de lapte proaspăt, stingeam lumina - în curte se auzeau hămăituri de câine - și mă gândeam patetic că meseria asta de director nu e pentru mine, că nu sunt apt nici să primesc porunci fără să explodez și nici să dau comenzi, nu eram croit nici să fac sluj și nici
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
a uitat, de ne zbuciumăm cu fânețe și pruni, simpli țuicari, mă rog, nu proprietari de băi, unde am fi tras și o linie de drum de fier... Intraseră de mult în sat, răscolind cu copitele cailor praful uliței și hămăitul amorțit al câinilor osteniți, moleșiți de căldura namiezei. Ajunseră în fața casei popei - clădire mare, gospodărească, într-un fund de grădină plină de flori, cu sticle colorate în vârf de bețe; Ilie voi să-și ia rămas bun; școala era mai
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
cobora amurgul, cețos pe vale, luminat aici pe deal de cerul roșu-violet al apusului, și iată că este seară de-a binelea! Dinspre pâlcul de cătină de pe marginea râpei, profilat ca o pată indistinctă pe zare, a pornit parcă un hămăit, sau un urlet înăbușit. Poate că fiara stătea la pândă și ne simțise în liniștea serii?... Ori nervii noștri întinși la maxim făceau să percepem exagerat și un simplu țârâit de greier? Pe măsură ce ne apropiem, pășim tot mai rar, aproape
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
niște cruci, am văzut când am dat să o descurc, dar la început am știut că sunt strigoii. Reluându-mi mersul cu gând să ies din cimitir și cu ochii mai mult îndărăt la strigoi, când, din față, aud un hămăit scurt, uscat și dintr-o groapă saltă o dihanie mare neagră și dispare în negură. Să fi fost câine, să fi fost lup? Nu știu, așa cum n-am știut cum am ieșit din țintirim, cum am ajuns, scăpând din drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Să le dea Domnu' multă sănătate! C-așa spun și eu! Tropotul copitelor aduce la gardurile din nuiele împletite ale caselor mici, din lut, pierdute printre pomi fructiferi cu rod parfumat și dulce, chipurile unor copii care-i privesc curioși. Hămăitul câinilor îi însoțește permanent, parcă și-ar transmite ceva unii altora. Un cârd de gâște cu burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la marginea drumului îngust. Copitele calului le obligă să sară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
hămăit scurt și gros de două ori un câine mare, negru și tare fioros. Era la un pas de mine și-și rânjise botul hârâind surd și arătându-și superba colecție de colți albi și lungi. Nici nam tresărit la hămăitul lui, ci numai o mare mirare s-a ridicat din mine. Ne priveam ochi în ochi, om și câine, de câteva secunde bune. Am tras un fum din țigară, iar câinele mi-a urmărit mișcările cu un soi de curiozitate
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vi-l prezint pe prințul Pangratty, aviator". Asta ar fi fost o prezentare perfectă. Profesorul n-ar fi spus decît că e vorba de un prinț, iar grasul ar fi molfăit ceva ininteligibil și ar fi tras o rafală de hămăituri, singura cale care-l scotea din orice situație. Reușise să prindă de două ori privirea lui Balbo, a simțit că italianul a reacționat, o scînteie s-a aprins o fracțiune de secundă în ochii lui umezi și întunecați, ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simțiră și dădură năvală în uliță, care strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă. Veneticul se întoarse ca fulgerul clămpănind din dinții albi, apoi porni încet, cu ochii la pândă. Cânii ceilalți, însă, dând un iureș, îi întoarseră. Costică repezi altă piatră, și javra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
celălalt și chiar și acolo, debarcaderul, bărcile trase pe uscat, casele răsărite dintre arborii goi și înțepeniți, cu acoperișurile maronii și verzi, turla bisericii înălțată deasupra lor se distingeau într-o lumină cenușie și murdară, nefirești și străine. Se auzea hămăitul plictisit și singuratic al unui câine care nu se vedea, repetat de câteva ori de ecou, în pădurea înghețată din apropiere. Plecaseră imediat după prânz, venise să-l ia cu mașina, „hai să ieșim undeva din orașul ăsta, oriunde“, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și se transformă în gânduri și te simt alături și gândesc asta și îmi și amintește altele. Mă uitam la lacul înghețat și la ciorile care se învârt deasupra copcilor părăsite și probabil înghețate din nou, îmi ziceam. Ascultam ecoul hămăitului câinelui care cine știe prin ce ogradă o fi lătrând și îmi ziceam că se plictisește, iar lătratul lui îmi amintea niște scene asemănătoare din copilărie, dar numai așa, ca simple imagini. Dar asta nu era totul. Pentru că simțeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ce ți-a spus Schneider? — șșșt, o să-l trezești pe Adam. Margaret și-a dus un deget la gură. Noaptea se transforma pe nesimțite În zi, dar În acele momente ale aurorii rămânea Încă o liniște apăsătoare, tulburată numai de hămăitul Îndepărtat al vreunui câine, un lătrat plictisit, fără prea multă tragere de inimă. — Bill crede că pe Karl Îl repatriază. Se pare că a fost ridicat În cursul unui raid militar Împotriva comuniștilor. Nu se așteptau să dea peste un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]