50 matches
-
ceva-ți spune că va da în vileag tot ce-i mai rău în tine. Păstrez pentru mine întrebarea asta, păstrez pentru mai târziu senzația difuză de vină, mă agăț de bara lustruită și rece concentrându-mă pe ghetele mele hărtănite, aproape destrămate după o altă iarnă în care n-am înțeles nimic, ce caut aici? ce îi mai poate arăta un asemenea oraș unuia ca mine, aproape destrămat deja, chiar, ce caut aici? - și mai departe mă holbez la străinul
„Adunarea Poeților și a SpectActorilor craioveni” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105623_a_106915]
-
sociale, excursii în țări de duh... Aici, moșul atât a adus: o mătură. De ce, nimeni nu știe! De ce a fost atât de măsurat, acolo unde ar fi fost atât de ajutat, la măturat, nu a declarat. Astăzi, privind mătura aceea hărtănită, sprijinită de zidul Bisericii, cuminte, moșul și-a adus aminte de cadoul de anul trecut. Darul vechi, și-a spus moșul, a fost atât de bine folosit, încât abia se mai ținea în sârmă. Avea iar un ochi umezit. Ninsoarea
MĂTURA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Matura.html [Corola-blog/BlogPost/342537_a_343866]
-
întâmplase, cuvânt cu cuvânt sau cu minime variante, harul ei de fabulație tot mai reușea să-mi transmită spaima pe care o resimțise. De la mama ei moștenise mama pasiunea nemăsurată pentru textele sacre. Singura carte ce exista în casă, foarte hărtănită, era Breviarul Familiei și Căminului, cu copertă rigidă neagră care îi conferea un aer de solemnitate. De aceea nu m-am mirat că Joana condimenta cu reminiscențe biblice îndrăznețele ei comparații între furtună și stăvilare imaginare și ecluze sparte care
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Îndepărtat, de la comerțul făcut în Cincinnati, de la tăiatul vitelor din Omaha, de la distribuit, recoltat, afaceri laborioase, construite încet-încet, de mărimea unei balene sau microscopice, care se sprijină pe forța de muncă a nației. Și chiar cineva de aici, în papuci hărtăniți și bretele sau în corset și desuuri de bumbac, ar fi putut fi o cămară în care se ascundea sarea ce conservă universul, însă era nevoie de un talent precum al lui Origen însuși să îl descoperi printre imaginile înfiorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
câțiva morți-vii se aruncă spre el, tălăngindu-și ciolanele. Cu coada ochiului, îl observă pe Șobolan, apărut în pragul ușii capelei, pe trepte, cu Momocilă alături, survolând ațâțat împrejurimile și ținând în brațe, ridicat, ca pe o jertfă, leșul sdrelit și hărtănit al lui Pizdeluș! Pisica aia ticăloasă i-o fi ros nenorocitului legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau peste noi! răcnește Dan. Pe nevăzute, Fratele intuiește cum Poetul proiectează de-a-ndăratelea, preventiv, un dupac ushiro-geri, în masa puhavă de cadavre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să aflați că pe vremurile acelea rari erau profesorii fără studii În școala noastră: avea conducerea de partid și de stat grijă să ne trimită cadre calificate. Bineînțeles că nu le convenea să bată zilnic drumul până aici cu autobuzele hărtănite ca vai de mama lor. Pierdeau toată ziua cu drumul dus-Întors la oraș, cu orele de la școală și ajungeau pe la casele lor numai ca să doarmă. Pe urmă iarăși, trezit la cinci dimineața - autobuz-școală-autobuz-somn. Cam așa era programul de viață al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cerșiră de mâncare. Singurele care nu se sinchisiră fură cele două capre care, cățărate pe acoperișul cocinii, rupeau frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau, ca niște lațuri de cotarle ori ca niște cravate boierești, armele de care se arătau amândoi tare mândri: cele două praștii. Așa cum se cuvenea, arma Blondului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
privea. Aproape din instinct, Îndrăznesc să presupun, am Început să fug cât se putea din colivia aceea de la bloc ori măcar să stau mai multă vreme În afara ei. Plecam dimineață pe la șapte și mă Întorceam aproape de miezul nopții cu vreun autobuz hărtănit care se retrăgea la garaj. Șoferii de pe acel traseu mă cunoșteau, opreau și mă lăsau să urc la ei În cabină unde, la Început, Îmi plăcea să mă holbez la luminițele colorate ale bordului. După ce plecam de la școală, mă opream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hârtiile colorate, buruienile pârlite de soare. „Ia uite-mă la ce dracu’ - Doamne iartă-mă - Îmi stă mie mintea acuma: să-mi Închipui ce gust o avea frunza de știr amestecată cu praf de pe asfalt...” Plecă, apoi, cu autobuzul cel hărtănit și adormi cu ochii proptiți Într-o gaură din podea prin care se zărea alergând drumul cenușiu. Când află că tatăl său se Întorsese de la piață fără coș, preotul hotărî pe loc să-l trimită pe bătrân și pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mormane, uitate sau organizate, chiar aranjate sistematic; un marcaj social al toleranței noastre proverbiale. Cu cât te apropii de capitală, cu atât se accentuează fenomenul. De același „marcaj” suntem Însoțiți și pe șoselele patriei, plus construcțiile dezafectate, părăsite, ruinate, dezmembrate, hărtănite, furate. În spatele casei celor mai mulți gospodari români, aceleași gunoaie, munți de hârburi, movile de mizerii; expuse, parcă, Într-o Întrecere socialistă cu tema: cine suportă mai mult? Satele patriei sunt invadate de plastic. Nu Întâmplător, și de crâșme ordinare care se
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
moarte cu sticle, mii de sticle, mai puține decât băuse, oricum, vremuri în care nu auzise încă de Morandi, De Chirico, Malevici. Alik amintește de protagonistul unui celebru poem al lui Iosif Brodski, care și el schimbase imperiul și singurul, hărtănitul palton întors într-un costum pe cinste. Alik trăise aproape două decenii din expediente, gustase din plin viața în banalitatea ei, și alergase tot timpul să prindă mirajul formei și culorii, chiar și în perioada de precară boemă a rodiilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
402; Lucian Dumbravă, George Mărgărit, CL, 1970, 1; Piru, Varia, I, 488-491; Florin Mugur, George Mărgărit, ST, 1980, 12; Lit. rom. cont., I, 382-383; J. Popper, Poetul George Mărgărit, ST, 1993, 10 ; Bejenaru, Dicț. botoșănenilor, 159-160; Emil Manu, Un romantic hărtănit: George Mărgărit, VTRA, 1998, 8; Dicț. scriit.rom., III, 159-160. M.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
bufnița aia miliția nu eram În regulă? Io unu’ niciodată nu m-am Încurcat cu ei și nici ei cu mine. Oriunde mă duc ne se leagă nimeni de mine și am liberă trecere peste tot. Îmi Întinse un buletin hărtănit și jegoșit, abia ținându-se În copertele sale. Am acte-n regulă, vere. Făcu văru’ Laur teatru la microfon cu mine. I-am tras un șut În fund, mai reținut, nu ca să dea cu nasu’ de dalele astea frumoase ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Simona Vasilache În centrul vechi, Strada Doamnei pare să devină vadul anticarilor. Lîngă cel mare, pe care-l cunoșteam de mult, lumea căutătorilor de chilipiruri, dar și a bibliofililor întîrziind lîngă hărtănitele ediții franțuzești, s-a mai deschis, recent, unul. Unu, îi zice, și te miri, fiindcă avangarda și-a dorit să sfîrșească în foc, nicidecum în praf. Dar lăsînd asta - un nume, ce-i? - descoperi cu plăcerea pe care ți-o
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
duzină de nenorocite javre îi tocau urechile și coada, frate al nostru de moarte, cerc fanatic de urlete și dinți zdrobind și trăgînd, ambuscada în care se rotesc oase, am strigat de sus de sub acoperiș dar m-a auzit careva? Hărtănit tîrît pe-ntinderea zăpezii ca-n viață - doișpe la unu. Dacă bagi cuțitu’ în hartă, în orice loc, la întîmplare, curge sînge întunecat - atît de încordată e Țara. O haită și nimeni să ne ajute sub gluga iernii.
Harta by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/2816_a_4141]
-
Valea Prahovei dar, în loc de asta, prefăcând în mine o bună parte din București și din alte orașe ale țării și ucigind mii de oameni inocenți. În defmitiv, cât de vinovată era România, pentm intrarea în război alături de Germania hitlerista, cănd - hărtănita de vecinii din jur - nu-i sărise nimeni în ajutor și nu i se oferise nicio altă soluție, de alianfa sau de neutralitate? întrebăm eu patetic, ca-n fața unui tribunal al istoriei, fără să clintesc însă niciun mușchi de pe
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
îndreptare solemne, fie că sînt sfaturi pentru drumul din urmă sau benigne, frivole coduri de politețe. Așa se face, fără mirare, că onorabilii nu au o carte. Mă gîndesc, de bună seamă, la onorabilii lui Caragiale. De anticariat sau nu, hărtănită sau cu supracoperți frumoase, de Pléiades, groasă sau subțire, neatinsă sau cu nenumărate dîre în creion, fapt este că nu-mi pot fixa în minte o ediție Caragiale. Onorabilii trăiesc peste tot și nicăieri, în pagini și deopotrivă pe cant
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
cenușie, dată de cărțile de pe care au dispărut strălucirile, luminile actualității. Printre standuri care de care mai policrome - unele dintre ele, parcă mai multe decît odinioară, avînd drept unic scop divertismentul - vreo două dughene cu bunătăți de epocă. Nu cărțile hărtănite din anticariatele de toată ziua, cărți la care s-a renunțat ca la niște utilități care și-au trăit momentul și s-au retras (culegeri de probleme, antologii de școală, romane de citit pe tren ș.a.m.d.), ci ediții
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
de grabă. Ofițerul rus țarist ajuns porcar după revoluție în Basarabia. După ce moare, se găsesc într-o ladă de care nu se despărțea epoleții lui de ofițer țarist, plus trei cărți de Dostoievski, - Crimă și pedeapsă, Idiotul și Demonii. Cărți hărtănite, aproape ilizibile de atîta răsfoială, umezeală... Armata, Revoluția, Literatura. * Țiganul ciung care vrea să-și dezbrace cămașa în tramvai, pe căldură, dar și ca să-și arate infirmitatea, cerșind bani călătorilor. Femeile protestează, țipă. Doar una tînără și tunsă băiețește, săracă
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
cercetători de la institutele de fizică, într-o liniște aproape perfectă - se auzeau numai hârtiile foșnind și câte-o tuse reținută. Când, într-o bună zi, am luat din raft cursul de mecanică și acustică, n-am observat decât că, în loc de hărtănitul exemplar broșat dintotdeauna, țineam în mâni o carte legată între coperți tari. M-am așezat la masă, am citit o vreme, apoi am închis cartea. Și atunci am văzut că pe cotor scria, cu litere argintii, ceva neverosimil și minunat
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
evocă sfere semantice care pot sugera, fără să precizeze, o tratare comică a utilizării armei: a spăla apare în expresia a spăla în sînge, cu sensul "a jefui", sau "a răzui", "a rindelui" ( DLR), iar varza este prototipică pentru ceva hărtănit, distrus, mărunțit, într-o ipostază mai curînd culinară decît naturală ( a face varză apare în dicționarul academic cu primul sens "a tăia în bucățele", însoțit de un citat din basm: "Dă-te jos... să te fac varză cu paloșul"). Dincolo de
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
imperiului. Peste tot, estuarul de limbi, de mode, de fel de a-ți pierde viața, avînd în minte o idee diferită despre cîștig. Cărțile nu sînt altminteri. Așezate în librării elegante, incredibil de învecinate, pe Saint Germain, sau în stive hărtănite, pe Saint Michel. Închise în cochilii verzi, care le scot la vedere după un program cu neputință de precizat, pe Sena. Amestecate cu gravuri, reproduceri, kitsch-uri pale sau stridente, mîini care le cer, priviri care le ocolesc. Cînd pleacă
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
care „adorau și se răsfățau” cu mașinile lor și a excursiilor de familie cu automobilul, încheiată rapid și iremediabil (n-am putut să nu mă gîndesc la toți bărbații din copilăria mea, meșterind în fiecare duminică după-amiaza pe la Daciile lor hărtănite, strînși cîte cinci-șase în jurul unei capote ridicate, cu radiourile redînd cu bruiaje transmisiunile de meciuri comentate teatral) - pînă la ziua de azi, cînd cultura automobilului a ajuns să expandeze „formele cele mai disfuncționale social” ale individualismului și separării. Urmează câteva
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
Germania, sau Belgia. Și înțelegi, împotriva geografiei fizice, care spune altceva, ce va să zică Mitteleuropa. Revenind - cît de cît... - la specificul acestei rubrici, Trierul are politica de anticariat a mai tuturor orașelor occidentale. Anume, anticariatul nu este un depozit de cărți hărtănite, unde copii, părinți, profesori și bunici (era publicul-țintă al unui compendiu de gramatică de altădată) caută materialele trebuincioase la prețuri, cîteodată, întristător de mici. Nu. Anticariatele lor își țin rangul, sînt mici magazine specializate în carte de artă, în gravură
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
din pielea altor patru Seco, cu guler lat de-o palmă, căptușită cu blăniță de ied; își potrivi cochet, puțin lăsată pe-o sprânceană, căciula cu urechi și cozoroc de șapcă, croite din spinarea negrie a lupului bătrân și bolnav, hărtănit și sfâșiat în luptă dreaptă de Tudora, în ajunul Crăciunului din anul când Miluță venise s-o vadă.. Miluță, cumnatu-său, tocmai isprăvise școala și fusese proaspăt numit șef de gară la vreo patruzeci de kilometri în apropiere. Irina își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]