99 matches
-
de dor praf de-ecuator dimineți crai isteți vând scaieți răstignind scapeți absalom păr de gnom metronom clironom fără chip de om adonai mucegai mă strigai eu cântam din nai ferentari fete mari cu șalvari sfinții-s tot mai rari hăulind dăulind flori de grind toți m-au prins doinind avacum pisc de fum nu știu cum trăiesc și răzbun apelai la serai încântai zânele din rai crai nebun vai de scrum căci de-acum sunt străin străbun DAC ORI ROMÂN SĂ FII
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
manuscrisele în hol. Am dat s-aprind aragazul. Nu mai funcționa. Știam că vecinul are o butelie. Bat la ușă. Nu-mi răspunde. O fi plecat? Insist. Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
manuscrisele în hol. Am dat s-aprind aragazul. Nu mai funcționa. Știam că vecinul are o butelie. Bat la ușă. Nu-mi răspunde. O fi plecat? Insist. Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
VULGAR. Să-i spunem, convențional, Răcnelea. E mult și colțos. Masiv și butucănos. Dacă punem la socoteală și coatele, ocupă trei scaune cu-n singur mandat. Ca să arate oratorului, sălii și, eventual, județului că el e de altă părere, Răcnelea hăulește. Scoate un fel de onomatopei strașnice și pământoase, cam așa: - Uăh! Iha! Niiio! Ee-hă! TIPUL TEMBEL. Să-i spunem Fonfo. Confundă țările cu capitalele și instituțiile internaționale cu mărcile de bere. Nu cunoaște bine decât o singură limbă: pe cea
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
deplasară și-ntr-o parte și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar toate încercările nu duseră la vreun rezultat mulțumitor. Minute în șir aruncară cu pietre în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră și hăuliră pe toate gamele, de răsunară împrejurimile mai ceva ca la un atac al pieilor roșii, spuseră bancuri și chiar îl luară în răspăr pe Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd să fie cu toții foarte bine dispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
era starea aia ireparabilă care trebuie scrisă cu multe semne grafice, era miiiiLLLăăă. Coborând scările, știam că bufniturile înăbușite pe care le auzeam veneau de la capul ei izbit repetat în perete. Jos, în curtea blocului, am auzit-o răcnind și hăulind singură. Miros de roșcată amară — De ce se spune că roșcatele au un miros aparte? m-a întrebat, fără să clipească, Rebecca. Simți ceva deosebit la mine? Aplecată așa, în dreapta mea, în mașină, și citindu-mi proza, coama stacojie îi ascundea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
țigara și arun când-o în câine. M-a răsturnat, urcându-se ea pe mine. — Ești un mincinos netalentat, mi-a mârâit printre dinți. Te pretinzi ocultist, dar n-ai ghicit nici măcar că peste o lună mă mărit. Remora a hăulit la tavan. Năucit, am simțit cum se declanșează ceva electric în mine. I-am gâfâit că nu-mi pasă. Am telefonat după pizza și șampanie. După care am sunat înapoi la restaurant, cerând să ne trimită și ciorbă de pui
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
animalică, pentru că bun, bine, știi că vei avea o arcadă spartă și vei semăna o vreme cu Elephant Man, dar nu vrei nici să pierzi dinții din față. Am lovit la rândul meu cu piciorul în coaie și am fugit hăulind, sperând că, masivi cum erau, nu aveau cum să mă prindă. Desculț, am alergat gâfâind, noaptea, prin pietre și scoici tăioase, până am realizat că de fapt nu mă urmăreau. Am descoperit însă că uitasem la bar pachetul de cărți
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
la pod s-au oprit, frânând disperați, că n-aveau cum să treacă de o parte și de alta a podului, și noi am trecut prin mijloc, mândri, în mare viteză bălăngănită, și i-am lăsat în urmă, și am hăulit, și iar am început o tură de oraș. Istoria șamanismului românescu 145 — Fugim printre mațele și oasele lui Mozol, puiuților, striga Nea Nebunelea. Să vedem pe unde ieșim din el. în microraion, i-am văzut rânjetul admirativ și trist. — Cocoșei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
acel moment de Împărat ar fi putut asurzi chiar și un surd. Roșu la față, cu capul În piept, Napoleon se năpusti ca un berbec spre burdihanul generos al adversarului, Înfigându-și degetele În plantațiile de pe obraji. De durere, Elvis hăuli o notă prelungă și falsă, azvârlindu-l pe Bonaparte direct Într-un coș cu rufe murdare. Bătaia generală Începu. Fără să mai piardă timpul, Proust Îl puse la podea pe James Brown, Încercând să-l țină acolo, Însă acesta se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie de cârtițe și cu tufe uscate, rămase din toamna trecută. Apoi el își duse mâinile pâlnie la gură și hăuli prelung, ca să-l audă cineva. Nu-i răspunse decât ecoul, urmat de lătrături de câine și de alte cântece de cocoși, și în cele din urmă o apucă încet pe șosea drept înainte, așa cum îl povățuise badea Petre. 5 Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
manuscrisele în hol. Am dat s-aprind aragazul. Nu mai funcționa. Știam că vecinul are o butelie. Bat la ușă. Nu-mi răspunde. O fi plecat? Insist. Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Atunci, fără să bat istoric în ușă intram ca o furtună cu iarna pe un umăr fierbinte. Mă scuturam de scântei galbene și de cenușa ce-mi transformau mantaua-n amintiri din recenta-mi vizită pe lună. Apoi, mă pierdeam hăulind către creste rebele și ninse, iar bolta-mi părea ca o simplă planetă de ceară. Netulburat de la fereastră priveam cum zăpezile stinse plecau una câte una înspre seară. Trebuia s-aștept să mă doară vremea în viforoasa-i schimbare - de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
zdrobiră sub bocanci fariseii - saltimbanci. face-m-aș poet-haiduc Țării mele să-i aduc la necazuri - că prinos, un domn harnic și mintos. Țara seamănă cu mama ce-și spală-n lacrimi năframa și o ia prin munți, la vale, hăulind doine de jale... BALADA Țara mea din povești cât de tristă ne ești; și poetul - credea că-ți veghează o stea, steaua ta de destin dintr-un veșnic amin unde chiar Dumnezeu te botează mereu. Țara mea de creștini botezați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ar fi greu cum nu cred să fie/ marcaje pentru trecerea lor// la vară cînd ploaia va face recurs/ siluită de iarbă cărarea o lasă// ieri ți-am trimis un colet cu iluzii/ poștașii-s în grevă/ și-mi pasă” (Hăulită din exil). Poezia lui Vasile Muste e ca o troiță iscusit lucrată, la marginea unui sat, pe o șosea pe care trec mereu vehicule moderne.
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
Iar Clopotele toate prind să bată; Ci soarele n-apune niciodată. Eterne melopeicile valuri, Vapoare rătăcind cu idealuri, Un far torcând tristețea lui amară, Iar marea se frământă solitară. Și gândurile se succed mulțime - Izvoare de demult, din străvechime, Podgorii hăulind autumnale Din cele patru puncte cardinale. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Puncte cardinale / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PUNCTE CARDINALE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361344_a_362673]
-
pe culme, pe vâlcele se suie și se coboară, zvârlind în a lor cale sămânța după vânt”. În pacea amurgului, soarele scapătă-n asfințit, înghițit de pădurea cu stejărei a lui Mitică Sultanii. Plugarii domanișani se întorc de la arat, veseli, hăulind pe lângă juguri, îndemnând plăvanii care trag carele, unde dorm obosite plugurile și grapele cu dinți de lemn de salcâm ce ziua întreagă au mestecat sfântul pământ dătător de viață. În zilele cu cruce roșie în calendar, domnișani și domnișance, în
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Valea Doamnei. Este timpul ca acei truditori care au muncit toată ziua să se îndrepte spre casele lor, pentru o binevenită odihnă: „Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele s-aud mugind Și flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând, în stoluri, fete De la grâu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși, copiii vin; Satul e de vuiet plin, Fumul alb alene iese Din cămin”. Iată
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
binefăcător al „democrației”. Toți politrucii din eșaloanele doi și trei, dar și câțiva din eșalonul unu, s-au declarat dizidenți și revoluționari, având grijă șă-și tragă certificatele de rigoare, care le-au asigurat importante privilegii ce le dădeau posibilitatea să hăulească și să zburde pe larga câpie a politicii democratice. Rapid și-au vopsit existența în culorile diferitelor partide, apărute ca ciupercile după ploaie și au escaladat diferite funcții în fragilele structuri ale noului „Stat capitalist”. Evident că s-au înghesuit
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
munți de zăpadă. Altă namilă, butucănoasă, cu fălci bolovănoase avea gura mare cât o peșteră. Când se înfuria, ochii îi ieșeau din orbite, se măreau ca niște faruri alburii, fălcile i se umflau ca niște baloane uriașe. Plutind prin depărtări, hăulind și urlând asurzitor, din gura-i căscată șuiera vijelii printre dinții rari ca niște colți de stâncă, spulberând totul în cale, într-un zgomot infernal. Era înzestrat cu multe perechi de aripi care-i permiteau să zboare cu viteza unui
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
mulți se regăsesc în cântecele mele. Sunt cântece din suflet pentru suflet. Marin Voican-Ghioroiu: Acum când sunteți în plină afirmare artistică, ar fi bine să detaliați, pe etape, de la primele modulații ce le-ați emis în copilărie: cântând, doinind, agugulind, hăulind, chiuind... cine a fost lângă dvs. și va îndrumat... Cui păstrați recunoștința vocii minunate cu care sunteți înzestrat? Constatntin Enceanu: Fiind cursant al Școlii Populare de Artă din Craiova - clasa profesor Paula Dogăroiu - am fost sfătuit de d-na profesor
ÎN DIALOG CU UN ÎNDRĂGIT RAPSOD AL OLTENIEI MIRIFICE – DISTINSUL ARTIST CONSTANTIN ENCEANU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362053_a_363382]
-
47), cochetează cu micropoemul-haiku / senryu («miros în copaci / verde de Paris galeș / năzdrăvan final» - p. 48 / iha ! în versuri / cu perdeaua norii scunzi / trei cartofi un leu» - p. 51), ori se trezește într-o ironică zariște folclorică, într-o gorjană hăulită la titlu - «helău mama, văleu tata, vă ia soarta cu lopata» (p. 60) - și sorcovită-n conținut (cules din „strigătura peste sat“): cu pețitu’om primi / dar pe urmă greeeu va fi / să alegem dintre doi... / ei ca ei, dar
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
floarea și totul sub lespezi de brumă și nici nu mai pot cumpăra din talcioc alte vise limbile clopotelor sunt în mine păsări ucise... Nu mai știu să te prind, poate nici tu nu mai știi limpede jocul, au trecut hăulind peste noi toamnele bruma norocul și ne-ntoarcem trudiți în cochilii trudind lut și patimi și moarte. Iubito, pe drumul meu nici clopotul parcă nu bate, sau poate nu-l mai aud... sunt aici...sunt departe... Leonid IACOB Referință Bibliografică
NICI UN SUNET de LEONID IACOB în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364975_a_366304]
-
alerge încoace și-ncolo, era semn că porumbii urmau să fie atacați de viezuri, porci mistreți sau urși. Atunci, cel care-i păzea se scula și împreună cu câinele și făcând mare scandal - suna o talangă, bătea într-o tinichea și hăulea cât îl țineau bojogii -, treceau la respingerea atacu- lui sălbăticiunilor. Când nu era sezon de păzit porumbii în Gruiu’ Pleșciorii, Ursei făcea naveta între casa noastră și casa lui Mitu lu’ Niculcea, stăpânul lui de drept, uneori o aducea și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
NU JELIM Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Să nu jelim Din ce-a fost ieri, nimic să nu jelim când încă-n noi un foc mistuitor mai este, când viața hăulește spre colți de țintirim și vrea din tină iarăși să se înalțe peste. Să nu jelim! Din jale nimic n-o să răsară: nici flori, nici bucurie nici însetatul dor, să nu purtăm trecutul în noi ca o povară, ci aripi
SĂ NU JELIM de LEONID IACOB în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366514_a_367843]