206 matches
-
semnificația celorlalte opere, aparținând aceluiași creator. Realitatea, consemnată de istoria literaturii universale, ne arată că de multe ori, opera de proporții mai mici, dar cu o mare forță de concentrare și exprimare, atârnă greu în cântarul valori, germinând ideile mari, habitudini și principiile estetice de bază ale artistului ajuns la maturitate. Un exemplu elocvent este cea privind Sinfonia a IX-a care n-ar fi existat, probabil, fără celelalte producții beethoveniene, în gradație ascendentă, după cum ar fi absurd să reducem personalitatea
PARTICULARITĂŢILE MANIEREI ARTISTICE ALE MARILOR OPERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Particularitatile_manierei_artistice_ale_marilor_opere.html [Corola-blog/BlogPost/370918_a_372247]
-
Andrei Pleșu este, cu adevărat, o lectură vie, totalizantă, focalizată asupra tensiunii detaliului, dar atentă și la logica dinamică a întregului. Autorul ne determină să percepem adevărul parabolelor biblice ca pe o modalitate de a ne sustrage atracției nocive a habitudinilor cotidiene, orientându-ne spre irizările unei gândiri dispuse să facă saltul spre metanoia, spre geometria esențializată și inefabilă a transcendenței, spre un decor sacru, ce mizează pe verticalitate, centralitate, amplitudine spațială și deschidere. Ilustrative, în acest sens, sunt enunțurile privitoare
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
Dacă Japonia a reluat procesul de modernizare imediat după război, noi am mai rătăcit, nu neapărat din proprie voință, încă patru decenii și prin cealaltă formă de extra-modernism, ceea ce, cu siguranță, a lăsat urme profunde, deci sechele mentale, spaime, idiosincrazii, habitudini foarte greu de eliminat într-o perioadă scurtă de timp. Prima modernizare am început-o relativ bine și am încheiat-o prost. Pe cea de-a doua am început-o destul de nefericit dar, poate, printr-un fel de simetrie, vom
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_moderinitatea_si_modernizarea_romaniei_.html [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]
-
dar mă obseda repetitivul și monotonul sunet pe care-l făcea primăvara, fără să-și fi cunoscut sau auzit vreodată antecesorii: unul doar bun de împerechere, celălalt doar să facă un ou în cuibul altor păsări, restul dezvoltării și-a habitudinii progeniturii fiind transmis genetic prin ou. În Alaska am aflat și am văzut somonii care s-au întors din Pacific pe râulețul de unde plecaseră în urma cu trei, patru ani să perpetueze specia și apoi să moară, lăsând în niște ouă
NATURA ŞI FASCINAŢIILE EI GENETICE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 by http://confluente.ro/Natura_si_fascinatiile_ei_genetice.html [Corola-blog/BlogPost/367003_a_368332]
-
se întîmpla după ce cîțiva ani aproape că fusesem nedespărțiți la propriu. Am locuit un timp în Berlin și acolo megeam peste tot împreună, și la cumpărături și la plimbare, și la prieteni și la plajă. Gabriel a schimbat desigur vechile habitudini. Ne-a zguduit bine și ne-a lecuit de singurătate... Acum e la vîrsta cea mai poetică, mai plină de paradoxuri și de drăgălășenie. Ne solicită în continuare foarte mult, dacă ne izolăm într-o cameră dă buzna peste noi
Femeia de lângă Mircea Cărtărescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18840_a_20165]
-
nu mai exista în memoria indivizilor respectivei societați) și devine socializat în respectiva cultura. Habitus este un vechi concept filozofic, ale cărui origini se găsesc în gândirea lui Aristotel, a cărui noțiune de "hexis" („stare”) a fost tradusă prin "habitus" („habitudine, obișnuință”) de către scolasticii medievali. Cu toate acestea, "hexis" nu poate fi redusă la o simplă habitudine deoarece, chiar dacă obișnuințele pot fi puternice, ele nu se înscriu în însăși esența ființei. Doar cunoașterea profundă, autentică poate permite mobilizarea sufletului uman în
Habitus (sociologie) () [Corola-website/Science/322532_a_323861]
-
un vechi concept filozofic, ale cărui origini se găsesc în gândirea lui Aristotel, a cărui noțiune de "hexis" („stare”) a fost tradusă prin "habitus" („habitudine, obișnuință”) de către scolasticii medievali. Cu toate acestea, "hexis" nu poate fi redusă la o simplă habitudine deoarece, chiar dacă obișnuințele pot fi puternice, ele nu se înscriu în însăși esența ființei. Doar cunoașterea profundă, autentică poate permite mobilizarea sufletului uman în toată plenitudinea sa, iar acest tip de cunoaștere e asociat de Aristotel virtuții. În Etica Nicomahică
Habitus (sociologie) () [Corola-website/Science/322532_a_323861]
-
comportă în lume. "Habitus"-ul este astfel matricea comportamentelor individuale, ceea ce implică negarea unui determinism supra-individual (determinismul existând în funcție de indivizi). Acest habitus influențează toate domeniile vieții (alimentație, cultură, muncă, educație, consum, petrecerea timpului liber...) "Habitus etnic" este un ansamblu de habitudini, de dispoziții dobândite și de practici caracteristice unui anumit grup etnic dintr-o societate multietnică și / sau multirasială. Spre exemplu, habitus-ul etnic este sesizabil cu o relativă facilitate în diferențele comportamentale observate la indivizii (sau la grupurile de indivizi
Habitus (sociologie) () [Corola-website/Science/322532_a_323861]
-
care evocă bătălia lui Napoleon la Austerlitz. Frânturi de fraze din acest volum, risipite printre conversațiile fotbalistice sau culinare, sunt de un mare haz." (Ludmila Patlanjoglu, Teatrul, 7-8/1986) "Domide e un «miel turbat» ce începe prin a se conforma habitudinilor unui clan de indivizi leneși și tembeli și sfârșește prin a se răzvrăti și pune ordine în locul cu pricina, într-un vis final. (...) E o morală adevărată în această piesă, căci sunt locuri în care omul ce muncește cu credință
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
îngropare în uitare a fost că... nu vine publicul. Un public, de altminteri, deosebit de fidel instituției dar care, în consecință, n-ar fi dorit să interacționeze nici cu tematica, nici cu propunerea unui tip de discurs teatral care-i scurtcircuitează habitudinile. Nu știu în ce măsură explicația sa acoperă întregul adevăr (cîtă vreme cam același public participă activ la propuneri cu conținut politic în festivalul Interferențe; doar ca respectivele propuneri vin... de afară, sunt externalizate, distanțate) - e cert însă că TMSC a fost
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
etapa contemporană, este pus în pagină eseistic. P. combină pozitivismul spectaculos cu regia ironică, unde spiritul speculativ își adjudecă spații întinse. Argumentarea pornește de la fenomene particulare, traseul nu stârnește inițial vreo surpriză, pentru ca, la un moment dat, comentatorul să submineze habitudinile și să propună o rețea de idei ce nu mai are nimic de-a face cu locurile comune. Asocierile, întemeiate frecvent pe antifrază și paradox, intră într-un joc riscat, cutezător, teribilist chiar. Țintele sunt absurditatea actului critic, refuzul poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
visătoare, să se ivească rara avis! câte un intelectual de rasă, o specie pe cale de dispariție, un spirit ales, dedat cititului (o ocupație să recunoaștem! din ce în ce mai nefolositoare în această lume pragmatică și cinică în care trăim), care sparge canoanele și habitudinile locului. Intelectualul nostru, în loc să meargă la crâșmă și să facă politică, în loc să înființeze un S.R.L. și să adune banii cu lopata, sau cu lingurița, după caz, frecventează bibliotecile (desuetă ocupație!), scrie cărți, conduce un cenaclu, face publicistică justițiară și onestă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bine cum se dezlănțuie Vulcan, decât dacă vei privi cum ard aceste orașe. Și [atunci] vei spune: „Toate acestea îmi aparțin“32. Înalta societate se arăta nemulțumită de mobilitatea acestui grup social, intransigența confesională, trăsăturile orientale ale traiului și ale habitudinilor. La modul general, suveranii est-central europeni au urmat față de evrei o linie politică familiară la acea dată monarhiilor occidentale - i-au subordonat direct puterii centrale și le-au definit situația juridică. În anul 1254 a fost emis statutul evreilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în societatea românească, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a evreilor nu a suferit un proces de aculturație deplină și rapidă, în sensul antropologiei culturale, ei fiind percepuți, judecați și catalogați cel mai adesea drept străini care prin habitudini, obiceiuri, profesii, interese nu reprezentau și nu erau solidari intereselor și realităților românești. Unul din primii noștri economiști, Dionisie Pop Marțian, relata la începutul deceniului șapte al secolului al XIX-lea: „Clasa cea mai avută de la noi este un conglomerat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lor totală, definitivă, prin revelarea unei alte imago mundi emancipate de cercul închis al alterităților, al gândirii naționaliste, teologico-ideologice. Marxismul e un prometeism care, recuperând o origine și proclamând un timp viitor, își propunea să scoată omenirea dintr-o lungă habitudine, aceea a istoriei trăite ca perpetuă experiență a servituții 101. Societatea medievală lăsase evreului administrarea banului ca pe ceva rușinos, murdar, de care te lipsești cu bucurie. Dar în vremea lui Marx banul devenise demult un semn al reușitei sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai concretă, adică personală, abstractelor evoluții de adâncime, la a căror identificare aspirau. De aceea, amintitele „tendințe”, „procese”, „constante” și „repetiții” proprii istoriei economice și sociale s-au transmutat în sfera noii istorii a vieții cotidiene (rebotezată antropologie istorică), în „habitudini” și „comportamente” colective (alimentare, sexuale, productive, corporale etc.), a căror recompunere (sau construcție) s-a îndreptat, foarte curând, din dorința unui spor de clarificare, și spre domeniul reprezentărilor, al imaginarului și sistemelor de gândire, bănuite - pe bună dreptate - că se
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dintr-o posibilă fundătură. Eu aș vedea o eventuală aplicare a anarhetipului, așteptând desigur explicații ulterioare, care vor acoperi probabil multe puncte albe, ducând spre ceea ce aș numi praxisul cotidianității. Cotidianitatea Îmi pare a fi un teritoriu reglat de consens, habitudini tari, care are Însă destul spațiu pentru schimbări conflictuale, neașteptate. Constrângerile necesare unui consens ar putea fi privite din unghiul unor dezvoltări anarhetipice, În pofida unor habitudini ce par foarte solid reglate. Felul În care constrângerile apasă conduitele În cotidian, felul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aș numi praxisul cotidianității. Cotidianitatea Îmi pare a fi un teritoriu reglat de consens, habitudini tari, care are Însă destul spațiu pentru schimbări conflictuale, neașteptate. Constrângerile necesare unui consens ar putea fi privite din unghiul unor dezvoltări anarhetipice, În pofida unor habitudini ce par foarte solid reglate. Felul În care constrângerile apasă conduitele În cotidian, felul În care conduitele eliberează noi constrângeri, aici aș vedea o aplicare relevantă pentru anarhetip. Mă gândesc cu precauția necesară la exemplul postfordismului, care se pliază pe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se instalează, se acceptă normalitatea. Dacă e vorba de o producere să spunem consensuală, Într-o tradiție democratică, ori dacă este instaurată prin forță, de un grup de presiune, pe calea normalizării. În felul acesta, normalizarea poate destrăma structuri sociale, habitudini, imaginea trecutului. Normalitatea poate impune o criză de lungă durată, În care indivizii se adaptează sau nu se adaptează, dar prețul supraviețuirii lor se răsfrânge asupra libertății societății. Exemplul „normalizării” de după Primăvara de la Praga a Însemnat paralizarea societății civile. Felul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Lipan ? Iată o întrebare al cărei răspuns ar putea aduce unele lămuriri în problema mioritismului, în ce privește „moartea ca așteptare”. Condiția ar fi ca protagoniștii, Nechifor și Vitoria Lipan să nu fie decupați din spațiul originar și formativ al oieritului, cu habitudinile și prejudecățile (mai ales prejudecățile) specifice. Îi era mai familiară Vitoriei îndepărtata Crimee decît Galațiul, pentru că, în acea direcție, spre răsărit, porneau turmele pe lungile drumuri ale transhumanței, zona fiind intens însămînțată cu numele românești ale proprietarilor de turme. Nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sociale care la vârsta adultului tânăr sunt insuficient experimentate. Rolul marital, parental, de administrare a unei gospodării, rolurile profesionale și civice obligă la asimilarea de cunoștințe teoretice și practice, implică responsabilități, coordonarea în acțiune împreună cu alții, câștigarea unor experiențe și habitudini. Orarul și forma în care subiectul integrează rolurile sociale nu e prestabilit. Schimbările și evenimentele de viață importante, mai ales cele ce se impun indiferent de voință subiectului, pot modela persoana în toate perspectivele. Se consideră că persoana învață din
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lucru. Se susține adesea că, în cazul normelor juridice diferența decisivă constă în faptul că abaterile de la anumite tipuri de comportament vor trezi, probabil, o reacție ostilă și vor fi sancționate de autorități. În cazul a ceea ce poate fi numit habitudini de grup, abaterile nu sunt pedepsite, nici chiar blamate; oriunde însă există reguli care revendică un anume comportament, chiar și reguli nejuridice de tipul celor care obligă bărbații să-și descopere capul în biserică, abaterea va fi numaidecât sancționată. În
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
că o regulă socială există. Așadar, rămâne de aflat ce anume trebuie să conțină o regulă, în afară de pedeapsa reglementară și, prin urmare, predictibilă, sau de blamarea celor care se abat de la modelele obișnuite de comportament, ca să se deosebească de simpla habitudine de grup. Dificultatea de a exprima acest element i-a făcut pe unii autori să afirme că: oamenilor li se pare că în regulă există ceva, care îi obligă să facă anumite lucruri și le servește drept ghid și justificare
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
parte invizibilă a universului, care ne ghidează și ne controlează aceste activități 107. "O atare critică, oricare ar fi meritele afirmațiilor pozitive pe care le face, necesită cel puțin o elucidare în continuare a deosebirilor dintre regulile sociale și simplele habitudini convergente de comportament"108. Totuși, scepticismul față de caracterul normelor juridice n-a luat întotdeauna forma extremă de condamnare a înseși noțiunii de normă obligatorie ca noțiune confuză sau inventată. O altă trăsătură specifică normelor juridice, care le diferențiază de cele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
semnificația, uneori ascunsă. Aceasta însă îmbracă adesea haina unei „învățături”, un rol avându-l aici dubla formație a lui C., de teolog și de pedagog. Foiletonistica a facilitat, neîndoielnic, apropierea lui de literatură, dar tot ei i se datorează unele habitudini ce își pun amprenta pe scrisul său. Personajele schițelor și nuvelelor din primele volume nu au individualitate, gesturile, întâmplările pe care le trăiesc se desfășoară grăbit, previzibil, spre teza finală. Fără putere de creație, neglijând analiza resorturilor lăuntrice, C. izbutește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]