61 matches
-
Minerva, 1994) și mai recentul volum publicat de Scrisul Românesc, Eminescu sau despre convergență (2009), prin care autoarea relevă: „Eminescu așteaptă să benefi cieze de o prestație interpretativă și evaluativă corespunzătoare, care să-l scoată pe de o parte din hagiografi e și pe de alta din trivializarea conjuncturală, instalându-l (cu rezultate potențial surprinzătoare) acolo unde îi este locul: în contextul literar romantic și în funcția sa culturală majoră, decisivă pentru orice literatură europeană, aceea de Scriitor național. Un tratament
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1420451141.html [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
înflorite, exagerate și uneori mistificate după dimensiunea admirației și pietății față de sfântul favorit. Cu toate acestea, mereu se vor găsi spirite cercetătoare, fascinate de filonul de lumină freatic care să aducă un plus de aer proaspăt printre prăfuitele manuscrise ale hagiografilor. Este ceea ce face autorul lucrării de față, părintele Ștefan Acatrinei, O.F.M.Conv. care, cu asiduitate și răbdare, ne introduce în acest univers fascinant ce a dat naștere unuia dintre cei mai remarcabili sfinți care și-a pus amprenta definitiv, nu
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_francisc_model_paradigmatic_in_urmarea_lui_cristos_recenzie_la_cartea_pr_prof_dr_stefan_acatrinei_sfantul_francisc_si_sfanta_clara_.html [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
întemeiate deja și pentru tânărul Francisc. Și chiar părea că va urma întrutotul idealul patern de a spori averea familiei. Când și unde și-a dat seama Francisc că toate acestea nu sunt decât amăgire, goană după vânt, nimicnicie? Mulți hagiografi fixează momentele cheie ale trezirii conștiente la viață, fie în visul în care o voce l-a întrebat pe cine vrea să slujească, pe stăpân ori pe slugă, fie în convorbirea cu Isus Răstignit în Crucifixul de la San Damiano, fie
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_francisc_model_paradigmatic_in_urmarea_lui_cristos_recenzie_la_cartea_pr_prof_dr_stefan_acatrinei_sfantul_francisc_si_sfanta_clara_.html [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
mai puternic decât orice cutremur, iar puterea sa de atracție continuă să crească peste veacuri, fără îndoială până la sfârșitul lumii? La aceste întrebări încearcă să dea un răspuns documentat și pertinent autorul lucrării “Sfântul Francisc și Sfânta Clara”, apelând la hagiografi cunoscuți timpurilor medievale cum sunt Celano, Sfântul Bonaventura, ca și la “Izvoarele Franciscane” reușind să surprindă trăsăturile cele mai pregnante ale personalității celui care va deveni “piatra unghiulară a fraternității”. A te dărui total lui Dumnezeu, urmându-L pe Cristos
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_francisc_model_paradigmatic_in_urmarea_lui_cristos_recenzie_la_cartea_pr_prof_dr_stefan_acatrinei_sfantul_francisc_si_sfanta_clara_.html [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
și de notorietate teologică incontestabilă precum: A.Vauchez, R. Brown, J.K. Goff, G. Dubby, Yves Congar, F. Iglesias, E. Perroy, P. Brazzi, A. Terzi, P.Rivi, E. Leclerc, Th. Desbonnets, M. Sensi, F. Cardini, R. Manselli, I. Baldelli, dar și hagiografi medievali ca Toma de Celano și Bonaventura, sunt citați frecvent în lucrare, contribuind la construirea acestui edificiu spiritual - o mărturie de iubire și devoțiune față de patronul tuturor ramurilor Ordinului Franciscan. Finalul lucrării se constituie într-o exaltare apoteotică a lui
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_francisc_model_paradigmatic_in_urmarea_lui_cristos_recenzie_la_cartea_pr_prof_dr_stefan_acatrinei_sfantul_francisc_si_sfanta_clara_.html [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
din femeie, ca mijloc al coborârii sale (kenozei) în trup; 2) Ulta este viziunea deosebită a lui Ioan: privirea nouă a lui Cristos asupra femeilor, culminând cu Maria; 3) Alta este viziunea concretă și stimulantă a lui Luca 1-2, singurul hagiograf al Noului Testament, cel care ni i-a făcut cunoscuți pe Petru,Paul, Ștefan și alte modele admirabile, în Faptele Apostolilor. I s-a spus pictorul Mariei căci el a pictat portretul său speriat și esențial al misiunii sale fără
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_mea_cea_mai_iubita_compendiu_de_cezarina_adamescu_1347088946.html [Corola-blog/BlogPost/343722_a_345051]
-
Lo Sposo di Madona Poverta", (“Viața Sfântului Francisc. Logodnicul Domniței Sărăcia”), apărută la Casa editrice Francescana, Assisi 2000, este una cât se poate de remarcabilă, deși, despre Sărăcuțul din Assisi s-a scris o bibliotecă de cărți valoroase, începând cu hagiografii contemporani ai sfântului, de-a lungul a aproape opt secole în care, cel mai răspândit și mai puternic Ordin religios a cunoscut o înflorire fără precedent, fiind cunoscut pe întreg globul. Și dacă astăzi, charisma sfântului Francisc este actuală, aceasta
TRADUCERE: PREOT PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI, O.F.M.CONV. (RECENZIE DE C de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Hrana_pentru_suflet_o_carte_vrednica_cezarina_adamescu_1352898453.html [Corola-blog/BlogPost/345206_a_346535]
-
aceasta constă adevărata artă a traducătorului, în subtilitatea și elasticitatea frazei, în bogăția de nuanțe posibile a unui singur cuvânt căruia să-i poți găsi valențe noi interpretative. Trecând în revistă viața Seraficului, așa așa cum a fost relatată de atâția hagiografi, el s-a documentat mergând la sursele originale și a găsit cele mai subtile interpretări, prin comparație cu T. di Celano, Sfântul Bonaventura, Julien Green, Maria Sticco, Adrian Popescu, sau teologii renumiți care și-au dedicat viața studierii operei Sfântului
TRADUCERE: PREOT PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI, O.F.M.CONV. (RECENZIE DE C de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Hrana_pentru_suflet_o_carte_vrednica_cezarina_adamescu_1352898453.html [Corola-blog/BlogPost/345206_a_346535]
-
11.05.2013 (Liturghia la ora12:00). Sfanții Astion și Epictet Părintele monsenior Iacob Ieronim: “Veridicitatea izvoarelor scrise care relatează viața, activitatea și martiriul lor este probata, acum aproape un secol, de Arhiepiscopul Raymund Netzhammer, după consultarea celor mai importanți hagiografi ai timpului. Prelatul catolic a publicat un prim eseu istoric dedicat martirilor Epictet și Astion în lucrarea să Antichități creștine din Dobrogea (1918), urmat apoi de o broșură, în care valorifica informațiile furnizate de martirologiile antice (Epiktet und Astion. Diokletianische
PRIMII MARTIRI AI TINUTULUI, ASTION SI EPICTET, MOTIV DE PELERINAJ LA CETATEA HALMYRIS de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 by http://confluente.ro/Primii_martiri_ai_tinutului_a_valerian_mihoc_1368099293.html [Corola-blog/BlogPost/344748_a_346077]
-
a murit în 1616, o lucrare timpurie a arhitectului Baldassare Longhena din 1619. Pictorul cretan Mihail Damaskinos a pictat cea mai mare parte a iconostasului și cupola bisericii în frescă cu "Judecata de Apoi" (1589-1593), în timp ce Emanuele Tzane-Buniales, preot și hagiograf din insula Creta, a pictat frescele sfinților Simeon și Alipie, pustnici ascetici, deasupra pilaștrilor. Chiar și în naos este o frescă a lui Mihail Damaskinos ("Apostoli și Sfinți greci"), pe absida mică de deasupra altarului, în timp ce absida și arcul sunt
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
Sfântul Vasile Blajinul. Unul dintre primii creștini recunoscuți de contemporanii lor drept "nebuni întru Hristos" (salos) a fost Sfântul Simeon din Emesa, un ermit bizantin care părăsește la un moment dat pustiul, pentru a se expune vieții citadine, despre care hagiografii scriu că era recunoscut atât pentru minuni cât și pentru gesturile lui extrem de provocatoare.
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]
-
dramei „El mágico prodigioso”. În spațiul cultural spano-portughez circulă chiar și o carte foarte populară, Marea Carte a Sfântului Ciprian, ticsită cu un amestec de rugăciuni și ritualuri vrăjitorești. Însă așa cum o putem afla azi, povestea ne-a ajuns prin intermediul hagiografului Symeon Logothetes (a doua parte a secolului al zecelea), care a dezvoltat un poem al împărătesei Aelia Eudochia din secolul al cincilea. Aceasta l-a cules, probabil, în timpul pelerinajelor sale care au inclus "Antiohia Siriei" din Turcia de azi. Născut
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
la Casimcea pentru a „susține” legenda nașterii sale în această vale. Dar în ciuda denumirii de « "Scythia minor" », Dobrogea antică nu era locuită de Sciți, ci de Geți : sunt așadar slabe șanse ca Ioan Casian să fi fost scit, chiar dacă mulți hagiografi și comentatori au dedus asta din numele regiunii, parte din provincia romană Mœsia inferior. Însfârșit, conform studiilor istorice, toponimul Casimcea nu este atestat înaintea sec. XVI și provine din patronimul musulman Kasım (« darnic »). Din punct de vedere arheologic și istoric
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
de circitor cu o soldă dublă; rolul circitorului este de a face rondul de noapte și de a inspecta posturile de gardă, asigurând supravegherea garnizoanei pe timp de noapte. În această calitate el are un sclav pe care însă, potrivit hagiografilor săi, îl tratează ca pe propriul său frate. Trimis în Galia, poate pentru că el cunoștea limba celților, cu ocazia unuia dintre rondurile de noapte, într-o seară din iarna anului 338, la Amièns, el îi oferă o parte din mantia
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
cei doi s-ar fi căsătorit exclusiv pentru a fi împreună și prin înțelegere reciprocă nu și-au consumat relația de maritală. Adevărul asupra acestei afirmații este dezbătut; deși într-adevăr cei doi nu au avut copii, se presupune că hagiografii ulteriori au construit în mod forțat imaginea unei căsătorii virginale. Se pare că ea ar fi fost activă pe plan politic. Ca sfetnic cel mai apropiat al împăratului, ea a luat parte la conciliile imperiale. Este de asemenea consemnat că
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]
-
o perioadă destul de lungă. La 10 ani a contractat febră tifoida. La 17, brusc s-a simțit slăbit, acuzând lipsa apetitului, insomnie, oboseală, sincope și migrene teribile. Vomita frecvent și nu putea să se hrănească decât cu lapte și brânză. Hagiografii spun că în acest timp, asociate cu durerile fizice au început să apară fenomenele inexplicabile, paranormale. Conform relatărilor, se puteau auzi sunete ciudate venind din camera să noaptea - uneor țipete și urlete. În timpul rugăciunii fratele Pio rămânea într-o stare
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
asupra istoriei universale", care cuprindea principiile de bază ale viziunii religioase asupra istoriei. A încercat să revină la înțelegerea religioasă a istoriei. În 1688 a scris "Istoria Bisericilor Protestante". Jean Bolland (18 August 1596 - 12 Septembrie 1665), preot iezuit și hagiograf flamand, a scris în "Acta Santctorum," o colecție a vieților sfinților, publicată la Antwerpen și Bruxelles, un text enciclopedic ce reunește documente, văzute critic, despre viețile sfinților creștini. A scris doar începutul, opera sa fiind continuată de succesorii săi bollandiști
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
urmele lor. "Sfințenia în sine, admite autorul în chiar prima notație eseistică a cărții, nu e interesantă, ci numai viețile sfinților; procesul prin care un om renunță la sine și apucă pe căile sfințeniei... Dar procesul prin care cineva devine hagiograf? A merge pe urmele sfinților... a-ți umezi tălpile prin lacrimile lor...". Și mai încolo constata oarecum împăcat în dezolare: "Nemîngîierea noastră este că nu mai avem cui ne adresa. Am ajuns să ne spovedim singurătăților muritorilor. Trebuie să fi
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
o notație abnormă are tangențe cu himerele suprarealistului Victor Brauner: "E un om cu un ochi enorm pe umeri. Sau este doar un ochi mergând?"... În poemul titular (Tratat despre Ochiul Orb), arătări apocaliptice terorizează "întregul oraș". Situații similare (în Hagiografii pentru ochiul Orb) se constituie în șapte secvențe cu structură deschisă. Punctul de plecare trebuie căutat la Nichita Stănescu, la care găsim: Șirul de ochi, Lupta ochiului cu privirea, Marele ochi al iernii; sugestiv mai ales acel Ninge cu ochi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adevărului mântuirii, adică inspirația sacră sub puterea căreia au fost scrise cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament, are prin excelență un caracter dualist. Cărțile sfinte sunt rezultatul unei colaborări teandrice, adică al unei colaborări a lui Dumnezeu cu hagiograful. Dacă noi am numit pe orice creator de cultură adevărată colaboratorul lui Dumnezeu, nimeni altul nu reprezintă acest model în măsura în care îl reprezintă scriitorul sacru, hagiograful biblic. Autorul Bibliei e Dumnezeu, iar hagiograful e colaboratorul său. În ce sens se înțelege
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Cărțile sfinte sunt rezultatul unei colaborări teandrice, adică al unei colaborări a lui Dumnezeu cu hagiograful. Dacă noi am numit pe orice creator de cultură adevărată colaboratorul lui Dumnezeu, nimeni altul nu reprezintă acest model în măsura în care îl reprezintă scriitorul sacru, hagiograful biblic. Autorul Bibliei e Dumnezeu, iar hagiograful e colaboratorul său. În ce sens se înțelege această colaborare? Este ea o pierdere totală a conștiinței în extazul inspirației? Este ea o violentare a personalității scriitorului, căruia Dumnezeu îi dictează cuvintele, iar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adică al unei colaborări a lui Dumnezeu cu hagiograful. Dacă noi am numit pe orice creator de cultură adevărată colaboratorul lui Dumnezeu, nimeni altul nu reprezintă acest model în măsura în care îl reprezintă scriitorul sacru, hagiograful biblic. Autorul Bibliei e Dumnezeu, iar hagiograful e colaboratorul său. În ce sens se înțelege această colaborare? Este ea o pierdere totală a conștiinței în extazul inspirației? Este ea o violentare a personalității scriitorului, căruia Dumnezeu îi dictează cuvintele, iar el le transcrie mecanic? Sau Dumnezeu îi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
totală a inteligenței. El se consumă în domeniul irațional al sufletului, adică așa cum îl înțeleg psihologii de azi ai inconștientului. Modul acesta de inspirație este exclus din teoria teologică a inspirației scripturistice. Un iresponsabil nu poate fi colaboratorul lui Dumnezeu. Hagiograful e în momentul colaborării o măsură maximă a înțelegerii omenești raportată la adevărul ce i se revelează. Revelația e dată pepotriva minții noastre și ar fi absurd să admitem că tocmai scriitorul, prin care ea ni se dă, e în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se revelează. Revelația e dată pepotriva minții noastre și ar fi absurd să admitem că tocmai scriitorul, prin care ea ni se dă, e în stare de inconștiență, neînțelegere când o primește pentru omenirea întregă. Eliminând deci ideca extazului irațional, hagiograful nu e un copist pasiv, care transcrie cuvânt cu cuvânt dictatul Duhului Sfânt, ldeea acestei copii pasive, observă Lusscau, e protestantă. Într-adevăr, ea concordă cu concepția despre natura iremediabil distrusă de păcat și devenită incapabilă să adauge vreun efort
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stil de la un autor la altul? în sfârșit, colaborarea teandrică nu trebuie înțeleasă nici în sensul ce i s-a dat în veacul XIX că numai fondul ideologic ar aparține lui Dumnezeu, pe când forma literară ar fi contribuția personală a hagiografului. Inspirația sacră „e o acțiune supranaturală prin care Dumnezeu e în mod real autorul scrierilor canonice, prin mijlocirea omului”(H.Lusseau, op.cit., p.24 ). Dumnezeu e autorul real și principal; omul e autorul mijlocitor sau „instrumentar” cum zic lomiștii. Diferența
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]